Planeta noastră, aşa cum am învăţat la şcoală, are doi poli îngheţaţi: Arctica şi Antartica. Mase uriaşe de gheaţă stau adunate acolo, de zeci de mii de ani, influenţând clima Pământului şi reţinând mii de  de kilometri cubi de apă dulce.Dacă la Polul Sud o calotă de gheaţă cu o grosime de circa trei kilometri  ascunde sub ea un continent, la Polul Nord calota de gheaţă pluteşte pe apă. La sud, uriaşe mase  de gheaţă, având miliarde de tone, se desprind în ultimul timp de banchiza polară şi pornesc înspre apele mai calde ale Oceanului Indian, ca banchiza Ross. Îar în nordul planetei gheaţa se topeşte atât de repede încât generaţia viitoare nu va mai avea Artica. Această topire a gheţarilor nu e un fenomen natural, cum s-a produs topirea calotei de gheaţă cu o grosime de trei kilometri ce acoperea Terra acum10.000 de ani, ci e un fenomen provocat de om prin producerea efectului de seră datorat activităţii industriale care s-a dezvoltat în ultimii 200 de ani. În ultimii 30 de ani, în timpul verii arctice, stratul de gheaţă de la Polul Nord s-a redus la jumătate, iar volumul lui a scăzut   cu trei sferturi. Dacă această tendință continuă atunci în 2040 gheaţa de la Polul Nord va dispărea complet .Ceea ce va deschide o cale navigabilă mai scurtă  din Europa spre Japonia şi Extremul Orient. Se  estimează totodată că în zona de coastă  a continentului euroasiatic se află circa o cincime din rezervele de gaz şi petrol ale planetei .

Dar topirea gheţii are şi alt efect. Apa oceanului planetar e închisă la culoare şi absoarbe mai multă radiaţie solară decât suprafaţa albă reflectorizantă, a calotelor polare Asta duce la formarea în natură a unei bucle climatice, la topirea a mai multă gheaţă care lasă descoperită o mai mare suprafaţă de apă şi aşa se intră într-o buclă care funcţionează spre decopertarea Polului Nord. Conferinţa de la Paris din 2015 a apreciat că iarna temperatura apei oceanului  va creşte cu 5 grade C până chiarla 9 grade C,  comparativ cu media perioadei 1986-2005.

Graficul temperaturilor globale

Groenlanda, pe partea ei, are un rol important în modificarea climei Pamântului. Această enormă insulă deţine în gheţarii ei 10% din apa dulce a planetei. Topirea  gheţarilor ei va duce, până la sfârşitul secolulu,i la creşterea nivelului oceanului planetar cu cel puţin 74 de centimetri.

Marea Barieră de corali  care se află în Australia, este – putem spune – un uriaş animal acvatic, coralii fiind fiinţe vii şi nu plante, cum s-ar putea crede după aspectul lor exterior. Marea Barieră se întinde pe 2.300 de kilometri, acoperă o suprafaţă cât a Italiei şi adăposteşte 600 tipuri de corali. Coralii nu sunt singurii locuitori de acolo, pe lângă ei şi printre ei,  vieţuiesc 1625 de  specii de  peşti. Dar de doi ani, mare parte din corali a albit pierzându-şi culoarea roşie, un roşu specific, numit chiar roşu coral. Când mor, coralii devin alb,i şi acum Marea Barieră albeşte văzând cu ochii. Temperatura apei a fost anul trecut cea mai ridicată de când se fac măsurători, din anul 1900. În afară de încălzirea apei, la moartea coralilor contribuie şi deşeurile chimice, industriale, pe care le aduc râurile care se varsă în mare în zona de nord-est a Australiei. Circa un sfert din corali a murit anul trecut. Moartea uriaşei colonii de corali de pe coasta Australiei este cauzată, în cea mai  mare măsură, de încălzirea globală, fenomen pe care unii lideri mondial îl  contestă. În plus, la acest fenomen de poluare a coralilor se adaugă planul autorităţilor din Australia de a  deschide acolo, în statul Qeensland, o mare exploatare de cărbune, care va fi exportat în India. Arderea sa  va duce la creşterea efectului de seră planetar pe lângă poluarea minieră a zonei Marei Bariere.

Modificările climatice fac unele regiuni de nelocuit fie din cauza deşertificărilor, fie din cauza inundațiilor. Un sondaj din anul 2010 al cunoscutei firme Gallup, pe eşantioane ce reprezintă un total de 500 de milioane de persoane, a arătat  că aceştia consideră că probleme climatice severe îi vor obliga să migreze în viitorii cinci ani.

Amazon – păduri defrişate

În bazinul fluviului Amazon, unde  aparent există rezerve uriaşe de apă, populaţia începe să se confrunte cu lipsa ei, deoarece mineritul şi cultura intensivă  de coca consumă tot mai mult din rezervele naturale disponibile. Pentru patru  ţări din Africa – Niger, Camerun, Ciad, Nigeria –  apele lacului Ciad constiuie o resursă naturală vitală. Dar faţă de 1963, lacul s-a micşorat cu 90%,

În Siria de Est, nordul Irakului, Turcia şi vestul Iranului seceta a afectat catastrofal agricultura  începând cu anul 2007, provocând migrarea a 1,5 milioane de oameni. În China deşertul s-a mărit cu 21.000 de kilometri pătraţi, producând furtuni de nisip devastatoare. Guvernul chinez a relocat sute mii de de locuitori din zona de nord. În Filipine încălzirea Oceanului Pacific a dus la creşterea numărului de taifunuri şi a intensităţii lor, astfel că  15 milioane de oameni au fost relocaţi, începând din 2013. Cel mai puternic taifun „Haivan” a omorât 7.000 de filipinezi.

În concluzie ca o măsură de supravieţuire e bine să învăţaţi  să înotaţi. Sau măcar să vâsliţi !

Andrei Banc