Copilărie la Opera din Bucureşti

Mama lucra la opera din București: cosea costume, repara costume, ajusta costume și cred că și visa costume. Costumele m-au fascinat și pe mine încă de atunci și astfel într-o zi, m-am trezit croind și cosând rochițe pentru fetița mea, cu toate că nu învățasem acest lucru.Pe vremea aceea nu existau grădinițe. “Grădinița” mea a fost opera din București unde o însoțeam pe mama de dimineața până seara. La 4 ani am avut primul rol în copilul din “Madame Butterfly”, iar mai târziu, multe alte roluri de figurație în diverse opere.Read more…

Lista întreprinderilor evreiești din Clujul interbelic – o primă variantă

Pornind de la frumosul succes al ediției a V-a, din 2016 , a simpozionului File din istoria evreimii clujene: Personalități evreiești ale vieții medicale clujene, finalizat cu lista medicilor evrei din perioada interbelică și postbelică, m-am gândit că s-ar cuveni să se întocmească o astfel de listă a întreprinzătorilor evrei care au înființat și finanțat fabrici, uzine şi întreprinderi în orașul și județul Cluj. Am studiat numeroase lucrări, documente, articole din presă, legate de istoria evreimii clujene, cu trimiteri concrete la viața economică, și am întocmit o lungă listă de afaceri evreiești ( destul de amestecată ), mai ales din perioada interbelică .A urmat filtrarea listei iniţiale: au fost eliminați comercianții, micii meseriași, micile ateliere (desigur fără a le știrbi cu nimic prestigiul și importanța activității), rămânând cca. 50 -55 de întreprinderi cu proprietari, acționari importanți și conducători evrei.Sper ca până la publicarea volumului VI al seriei File din istoria evreimii clujene, care va cuprinde lucrările prezentate la ediţia actuală a simpozionului, voi reuşi să operez cât mai multe completări.Read more…

Amintiri de la întâlnirile absolvenţilor de Medicină

Am început facultatea de medicină la Iași, în prima serie după război, în luna mai, 1945, primul an terminându-se în luna octombrie, adică numai după 5 luni. Eram foarte mulți studenți în această serie deoarece s-au adunat foști soldați, care s-au întors de pe front, mulți tineri evrei care întrerupseseră studiile din cauza legilor rasiale – cei mai mulți după ani de muncă obligatorie – și cei reveniți, ca mine, din ghetouri și lagăre, care pierduseră și ei 4 ani de studii. Tinerii evrei din București avuseseră norocul să li se echivaleze o parte din anii absolviți la institutele de învățământ evreiești care funcționaseră cu mari eforturi și sacrificii ,dar și cu foarte bună pregătire datorită profesorilor eminenți care au putut preda numai studenților evrei. Pentru mine, intrarea la medicină a fost o minune la care am putut accede numai pentru că a fost singura serie care nu a dat concursul obligatoriu. E sigur că nu aș fi reușit pentru că după cei 3 ani de ghetou trebuia să învăț din nou cum se învață. Cu mâna pe inimă pot afirma că în primul an de facultate nu m-am sculat dimineața mai târziu de ora 5 și nu m-am culcat mai devreme de ora 24.Read more…

Moștenirea Războiului de Șase Zile

În urmă cu câteva zile s-au împlinit 50 de ani de la Războiul de Șase Zile, pe care Israelul l-a purtat cu vecinii lui arabi și care, la fel ca Războiul pentru Independență, din 1948, a fost câștigat de statul evreu. Dar dacă prima victorie s-a considerat un miracol, de această dată, în 1967, lumea arabă s-a confruntat cu o altă țară, mult mai bine pregătită, cu o armată pusă la punct, cu arme moderne și sofisticate. Încă nu se lansase înarmarea masivă prin forțe proprii a țării, dar începuturile industriei de apărare au fost făcute și, se pare – cel puțin pe baza unor declarații recente – că Israelul dispunea deja de bomba atomică. Victoria în Războiul de Șase Zile a transformat Israelul din toate punctele de vedere, a crescut în primul rând securitatea la granițe. Prin ocuparea unor teritorii, inclusiv înălțimile Golan, s-a îngreunat organizarea unor atacuri teroriste-surpriză de către bandele de mujahedini, de fapt una dintre cauzele lansării războiului, alături de închiderea Canalului de Suez pentru vasele israeliene. Prin cucerirea Orașului Vechi al Ierusalimului, evreii au căpătat din nou acces la locurile cele mai sfinte ale iudaismului.Read more…

Dispare Arctica…Și nu numai ea!

Planeta noastră, aşa cum am învăţat la şcoală, are doi poli îngheţaţi: Arctica şi Antartica. Mase uriaşe de gheaţă stau adunate acolo, de zeci de mii de ani, influenţând clima Pământului şi reţinând mii de de kilometri cubi de apă dulce.Dacă la Polul Sud o calotă de gheaţă cu o grosime de circa trei kilometri ascunde sub ea un continent, la Polul Nord calota de gheaţă pluteşte pe apă. La sud, uriaşe mase de gheaţă, având miliarde de tone, se desprind în ultimul timp de banchiza polară şi pornesc înspre apele mai calde ale Oceanului Indian, ca banchiza Ross. Îar în nordul planetei gheaţa se topeşte atât de repede încât generaţia viitoare nu va mai avea ARead more…

Tată, vreau să mă însor cu Jóska … Nu se poate!

„De ce?” urmează întrebarea lui Bulă, într-un banc vechi şi, probabil, binecunoscut cititorilor. „Pentru că e ungur!” vine răspunsul care ar trebui să stârnească ilaritate. Analizând această succesiune de replici, îmi dau seama că în vremurile sumbre, în care homosexualitatea era pedepsită prin lege, exista, totuşi o oarecare deschidere spre această orientare sexuală veche de când lumea – şi având cam aceeaşi pondere, de când lumea…

Iată că în deceniul doi al Mileniului Trei, după ce – potrivit statisticilor internaţionale – lumea civilizată (şi nu numai) acceptă din ce în ce mai mult existenţa cuplurilor de acelaşi sex, tendinţă care, tot potrivit statisticilor, nu a dus la o creştere a ponderii acestora, o mişcare din România, întitulată Coaliţia pentru familie, e gata să-şi atingă ţelul. Obiectivul ei nu este de a încuraja măsurile de consolidare a familiei şi de protecţie materială şi spirituală a membrilor acesteia, ci de redefinire a ei în Constituţia României.Read more…

”Asta-i muzica ce-mi place”

În 1948, după proclamarea Statului Israel, orchestra simfonică din Palestina a căpătat numele de Orchestra Filarmonică a Israelului (IPO), devenind una din primele și cele mai apreciate instituții de artă ale noului stat evreu și una din marile orchestre filarmonice ale lumii. Primii ei instrumentiști s-au refugiat în Palestina – în ciuda opreliștilor puse de autoritățile britanice – să-și apere viețile de furia dezlănțuită de nebunia nazistă ”orchestrată” de Hitler. Erau formați la marile școli muzicale ale ”defunctului” Imperiu Austro-Ungar. După căderea ”imperiului” sovietic, un alt val de refugiați a îmbogățit fondul de mari talente al orchestrei Israelului, provenind din școala muzicală rusă. Prin urmare IPO oglindea, într-un mod remarcabil, istoria și demografia recentă a Statului Israel. Pentru ca imaginea să fie completă – spunea Zubin Mehta într-un interviu recent – mai lipseau muzicanți arabi palestinieni.Read more…

Imnul preamăririi lui Dumnezeu

Printre poemele sinagogale este un imn dedicat preamăririii lui Dumnezeu. El este cântat de publicul din comunitate după rugăciunea de vineri seara, în ajun de Șabat. Acest imn este o prezentare poetică a celor 13 principii filosofice ale credinței iudaice compuse de Maimonide (Rabi Moșe ben Maimon). Imnul este prezent în liturghia tuturor evreilor, diferențele fiind asupra melodiei cu care este cântat (vedeți în acest sens explicațiile în Encyclopaedia Judaica, 1971, vol.19, col. 834). Totuși, el nu este recitat în unele comunități hasidice.Read more…

Vizita preşedintelui Iohannis în SUA, iunie 2017

Trump a lăudat și laudă personaje precum Duarte, președintele din Filipine, care a omorât 9000 de traficanți și consumatori de droguri sau pe Erdogan care limitează din ce în ce mai mult drepturile civile și a închis 100.000 de opozanți politici. Întâlnirile lui Trump cu leaderii EU și cu leaderii NATO au creat multă confuzie și animozități cu aceștia. Neafirmarea de către Trump a Articolului 5 din Carta Nato, care spune că dacă este atacată o ţară din alianţă, se consideră că toate țările sunt atacate și NATO o va apăra, a creat multe reacții de nesiguranță și neîncredere în țările membre. De asemenea insistența că multe țări membre nu își plătesc cotă de 2% a neliniștit pe mulți. România a fost a 6-a țară care și-a respectat angajamentul financiar față de NATO alocând 2% din buget pentru aceste fonduri. Tot România este țara pe locul 4 ca și număr de trupe din Afghanistan. România este și membru UE, a fost remarcată ca și o țară având succese remarcabile în lupta anticorupție. România este avanpostul spre est al UE și al NATO, cea mai apropiată ţară de Rusia. Astfel România a devenit modelul de cooperare cu SUA și, în același timp, o dovadă că politica președintelui Trump poate funcționa în EU și NATO. Și așa cred că s-a născut ideea acestei întâlniri.Read more…

Alegerile europene dau semnale pozitive

La prima vedere, s-ar putea spune că n-ar trebui să punem pe același plan alegerile din Marea Britanie cu cele din Franța. Totuși, la o analiză mai atentă, descoperim un numitor comun: semnalul pozitiv către menținerea Europei unite. Este mai greu să discernem acest element la scrutinul din Anglia, dar vom încerca. Londra menține în continuare Brexitul – o lovitură pentru Uniunea Europeană, în sensul eventualei răspândiri a ideii ca o molimă. A fost văzută așa de multă lume care prevedea ieșirea Olandei, Franței, Germaniei, Italiei, deci prăbușirea acestei unități europene greu create, cu multe erori, dar cu realizări uriașe (Am mai declarat că sunt o europeană convinsă).Read more…

Cei 17… neutri?

Cei 18 (în prezent 17) parlamentari care reprezintă interesele culturale şi identitare ale minorităţilor naţionale din România sunt contabilizaţi din start de partea „Puterii”. Au existat, totuşi, excepţii – cel puţin în cazul FCER – când nevotarea tocmai a unei moţiuni de cenzură a fost explicată de parlamentarul de atunci, dr Aurel Vainer, preşedinte FCER, printr-un argument cât se poate de firesc: „FCER este o formaţiune apolitică, motiv pentru care se nu poziţionează de partea vreunei tabere”.Read more…

Alegerile legislative din Franța: capcanele majorității absolute

Alegerile legislative din Franța au fost câștigate, după cum se prognoza, de partidul La Republique en Marche, al lui Emmanuel Macron, împreună cu aliații lui centriști de la MoDem. Ceea ce nu se știa era proporția voturilor. Victoria acestui nou partd a fost zdrobitoare, cu aproape 50 la sută formațiunea politică a președintelui va deține 350 de mandate în Adunarea Națională, cu mult peste jumătatea celor 577 de locuri. Republicanii, care la scrutinul prezidențial au suferit o înfrângere zdrobitoare, s-au mai redresat cu 26,9 la sută, respectiv 137 de locuri. Ei sunt urmați de Frontul Național cu 8,75 la sută – opt locuri și pentru prima dată, Marine Le Pen intră în parlament, de Partidul Socialist – cu 7,49 la sută – 44 de locuri și Franța nesupusă (stânga stângii) cu 6,06 la sută și 27 de locuri. Restul de locuri a revenit diferitelor formațiuni mai mici. Deși Emmanuel Macron, respectiv partidul său, are această imensă majoritate, prezența la urne fiind de abia 42 la sută, francezii – afirmă mulți analiști politici – nu i-au dat în totalitate un cec alb reforme- lor președintelui.Read more…

Alegerea lui Klaus

Personal, atunci când a candidat, nu l-am considerat pe Klaus Iohannis omul cel mai potrivi pentru funcția de președinte. Am apreciat că această pălărie este prea mare pentru un primar (foarte bun de-altfel) al Sibiului. Mai târziu, nu mi-au plăcut nici unele dintre luările lui de poziție, dar pe undeva i-am învinuit pe consilierii lui. Una peste alta, nu a fost din partea mea o condamnare de ansamblu, în general am văzut în el un om onest, cu vederi democratice, care dorește să ne apropie mai mult de Europa, dar aveam și unele rezerve. Am fost pe cale să-mi schimb părerea recent, după prestația lui în Statele Unite. Mi-am zis că a căpătat experiență, s-a maturizat, că greşisem eu că nu mi-am dat seama de potențialul lui. Unele persoane au un ritm mai lent de dezvoltare. Dar toate bunele mele opinii au fost spulberate când, contrar tuturor convingerilor mele (și ale multor altora), președintele țării a acceptat nominalizarea lui Mihai Tudose ca viitor premier al țării și apoi întreaga listă a noului guvernRead more…

Un om nepotrivit la şefia culturii şi cultelor de la Primăria Cluj-Napoca

Era limpede că nu se va găsi prea uşor un înlocuitor pentru Ion Cristofor Filipaş, omul cu privirea sinceră şi încurajatoare, binevoitor şi receptiv în relaţiile cu cei care îi treceau pragul în probleme de învăţământ, cultură, culte, sport şi societate – esenţiale pentru Cluj, oraş universitar, multietnic, multicultural cu o spiritualitate alcătuită în veacuri şi veacuri şi veacuri de istorie. Omul potrivit era greu de înlocuit. A apărut însă… omul nepotrivit. De câteva luni circula în oraş zvonul că cel care viza şefia Biroului de învăţământ, cultură, culte, sport, societate era un om din interiorul primăriei, Ioan Vasile Ţene. Candidatul se remarcase, de o bună bucată de vreme, prin opiniile intolerante (faţă de minorităţile etnice – mai ales cea maghiară –, confesionale şi sexuale) expuse în mediul online şi în luările de cuvânt publice, alături de Noua Dreaptă.Read more…

Prăjitură Kindli

În Ungaria și Transilvania, Purimul fără kindli nu prea este Purim. Kindli este de fapt o variantă a prăjiturii ”beigli”, adică acel cozonoc răsucit, gen ruladă, fie cu nucă sau cu mac ce se servește de Crăciun. Bucătăria evreiască din Transilvania și Ungaria a preluat-o și a adaptat-o. Umplutura este aceeași, ea poate fi nucă sau mac, forma este oarecum schimbată, este ruladă, dar nu mai e răsucită..Read more…