Este paradoxal că cei care vor citi aceste rânduri știu ce este xenofobia, pe când cei care nu vor citi, oricum nu știu și cred că nici nu-i interesează. Cum oare să contribuim la înțelegerea unor termeni, a unor tendințe care au produs probleme de-a lungul istoriei omenirii, dacă tocmai cei aflați în confuzie nu le citesc? Cum să stopăm tendințe extremiste, atâta vreme cât cei care le au și le propagă nu pot gândi decât în propriile clișee? Am văzut oameni inteligenți căzuți pradă cuvintelor și lozincilor patriotarde declarate de ei și alții patriotism! Cum să știe omul de bună credință unde este adevărul, atâta vreme cât vocile prezente la tv ”lasă să scape” anumite cuvinte stereotip. Sunt oameni care citesc doar un anumit gen de scrieri care le cultivă tocmai latura extremistă, iar ce citesc nu se filtrează, ci se înțelege prin prisma unei gândiri deja xenofobe. Am ezitat în ceea ce privește modul de a introduce această temă atât de complexă. Cred că încă ezit, dar contez pe buna credință a cititorului care mă va înțelege.
Voi începe cu copilăria mea timpurie, cu ocaziile la care mergeam cu mama, la demonstrațiile de Ziua Națională sau la 1 Mai. Așa era ”înainte” și nu este cazul să ne jenăm doar fiindcă unii ne-am născut atunci. Mergeam cu mama la defilare și dacă mă săltam pe umerii ei puteam să văd tribuna oficială. Habar nu am ce lozinci se scandau, fiindcă eram în mijlocul mulțimii, un copil de vreo 6 ani, dar simțeam emoția care străbătea coloana în mișcare vioaie. Îmi plăcea atmosfera veselă sau așa îmi părea mie, dar și hainele curate. Îmi plăcea mirosul florilor pe care oamenii le fluturau deasupra capetelor. Erau flori naturale, proaspete și colorate, nicidecum din plastic. Toți acei oameni îmi zâmbeau, era cald și lumina avea culoarea cerului albastru. După ce se sfârșea defilarea, undeva la Șosea, ajungeam obosiți în dreptul unor mese, acoperite cu fețe de masă scânteietor de albe. Acolo, mama îmi lua doi crenvurști și o băutură răcoritoare, scoasă de pe gheață. Cred că băutura se numea Cico. Îmi plăcea solemnitatea muzicii de fanfară și acum îmi place și mă emoționează fiecare paradă sau defilare. Asta vedeam eu atunci. Acum însă știu că mama mergea cam obligatoriu și nu prea era o participare voluntară, că vremurile erau grele, dar mai puțin decât aveau să fie cu o decadă mai târziu. Mama voia ca eu să văd doar ce este frumos și asta eu am înțeles mult mai târziu. Sistemul școlar de atunci cultiva patriotismul și cred că era și este ceva absolut normal.
Patriotismul este unul dintre sentimentele cele mai firești pe care un om le simte pentru țara în care s-a născut! Spun țara în care omul se naște, pentru că tot patrioți sunt și rămân cei care au ales să trăiască și să muncească prin alte părți și nimeni nu le poate lua dreptul de a-și iubi mereu țara, până la sfârșitul vieții. Firească este și dorința celor care trăiesc aici sau în alte colțuri de lume, de a fi mândri pentru fiecare realizare frumoasă marca România.
Acest sentiment este de natură să încălzească și cele mai împietrite suflete! Am început cu propriile sentimente de patriotism sincer și curat, manifestat în fiecare zi prin gesturi mici, așa cum fiecare cetățean poate să facă. Eu una nu cred în acei oameni care își declară patriotismul în cuvinte bombastice, golite de sens și cu tendințe patriotarde. Acest sentiment îl are fiecare popor și pretutindeni. Astăzi lumea se confruntă cu bariera nedefinită clar dintre cuvinte încărcare de patriotism sincer și cuvinte ce pot ușor aparține sferei false a declarațiilor patriotarde. Vrem să fim respectați? Trebuie să respectăm și noi pe alții! În acest moment legăturile dintre oameni au depăși granițele teritoriale, tradiționale. Prin intermediul internetului, lumea este ca un imens organism, cu neînchipuit de multe posibilități de dezvoltare. Trebuie să învățăm unii de la alții! Trebuie să acceptăm diversitatea!
În caz contrar, se ajunge la derapaje de natură xenofobă. Respingerea a tot ce este dinafară.
Am ales o definiție simplă, dar plină de acuratețe:
Xenofobie = atitudine de teamă, respingere și ură față de persoanele străine de grupul etnic din care face parte subiectul[1].
Variantele de respingere ale unora sau altora sunt nesănătoase și deloc normale într-o lume în care avem de învățat unii de la alții. Asta înseamnă dezvoltarea, progresul fiecăruia și unei națiuni în diversitatea ei! De ce ar trebui să ne temem de lecții de viață din care am putea eventual învăța fără a pierde timp și resurse experimentându-le noi înșine. Am putea la rându-ne să ne prezentăm cu mândrie patriotică tradițiile și obiceiurile atât de frumoase!
Orice exagerare poate duce la extremism, al cărui înțeles se găsește în aceeași sursă online de unde am preluat definiția de mai sus. Eu nu cred că cineva ar vrea să se ajungă la tendințe de acest fel și sper ca secolul 21 să nu mai permită așa ceva!
Configurația politică actuală din lume este rezultatul preconizat de câțiva ani de crizele economice regionale, extinse la nivel global și ulterior confirmate prin alegerile din mai multe țări cu tradiție democratică îndelungată. Această situație se va menține pe termen scurt și poate mediu, prin efectele ce le va genera și care sunt greu de cuantificat în afara apelului la memoria istorie. Această situație politică vine și pe fundalul lipsei de priorități comune intereselor oamenilor de care începutul acestui secol le-ar fi așteptat. Ce mai înseamnă astăzi evoluția civilizației și care să fie direcția? Criza de comunicare dintre oameni tinde să își multiplice efectele atunci când ne referim la relațiile dintre țări, grupuri de țări, decizii comune și libertăți în definirea politicilor naționale, menite să păstreze valori culturale proprii fiecărei țări.
Există o tendință justificată de promovare a valorilor naționale, a acelei specificități care contribuie la diversitatea culturală, de tradiții și obiceiuri proprii fiecărui popor. Această dorință de a ne promova valorile trebuie permanent susținută prin acțiuni concrete, pentru că altfel rămânem în sfera declarațiilor netranspuse în viață. Există riscul ca unii să demonetizeze idealuri, transformându-le cu nepăsare în lozinci fals patriotice sau chiar mai rău, in exprimări ce alunecă spre lipsa de conținut a declarațiilor sforăitoare menite să atragă voturi în perioade electorale.
Oamenii trebuie să învețe să poată alege singuri direcțiile realiste de dezvoltare și să recunoască acolo unde întâlnesc lozinci fără acoperire concretă. Politicile comunitare devin realitate doar prin conectarea la realitățile naționale ale statelor membre, iar relația este biunivocă, fiindcă și noi putem și trebuie să contribuim la bagajul de valori comune europene și ale umanității.
Auzim declarații despre noi prin noi înșine, de parcă cineva ar putea trăi singur în lumea contemporană. Ce putem noi să facem este să fim mai întâi eficienți, performanți, responsabili și apoi vom deveni respectați ca parteneri corecți în orice formă de dialog sau negociere. Patriotismul se demonstrează în fiecare zi, de către fiecare cetățean, indiferent de etnie, poziție socială sau politică. Doar așa vom avea respectul celorlalte țări, iar vocea ni se va auzi în lumea întreagă.
Știu că mulți dintre cei care citiți aceste rânduri gândiți așa cum am scris eu aici. Mai știu că nu toți gândim la fel, dar cum spuneam, eu cred în valoarea adăugată pe care diversitatea de opinii o dă!
Serena Adler
August 2017
[1] https://dexonline.ro/definitie/xenofobie
9 Comments
cred ca si evreii isi manifesta deseori superioritate si chiar fobie fata de multe natii , chiar printre care traiesc.
as putea gasi un exemplu petrecut de curand …la Borsec …vezi camera pentru doua persoane in varsta care nu are fereastra pentru minima posibilitate de a vedea si citi ….
Nu inteleg logica exprimarii Dvs. Evreii, superioritatea si…camera de la Borsec. Ma tem ca nu e vorba de xenofobie, ci mai degraba de claustrofobie. Si ce legatura are cu ”natiile printre care traiesc”?!
Bla bla bla
Asa e nu e logic !
Este vorba despre Eva Szmuk si doamna care are multa grija de ea venind impreuna la Borsec si primind fata posibilitatea de refuz sau ameliorare o camera fara fereastra , cu usa cu iesire spre exterior . Se citeste la lumina electrica si se aeriseste cand se poate … Oare de ce ? Tocmai a implinit 93 de ani , dar ea este multumita , asa este ea !
E regretabil ceea ce s-a întâmplat, dar sunt sigura ca nu din motive de xenofobie. Mai degraba din lipsa de spatiu. Sa speram ca anul viitor va fi ca in anii trecuti, adica mult mai comod. De altfel e un subiect in care Baabel nu poate lua masuri…
Am sosit și eu! Apreciez pe toți cei care s-au oprit să citească aceste gânduri care reflectă un subiect sensibil. Înțeleg și faptul că ați fost preocupată că o doamnă dragă nouă tuturor, nu a avut condițiile pe care ni le-am fi dorit și împărtășesc părerea că este vorba despre lipsa de spațiu din plin sezon. Mai mult, înțeleg grija care v-a determinat să faceți această mențiune tocmai aici. În ceea ce mă privește, gândurile și sentimentele pe care le exprimați sunt interesante și mă determină să continui pe această temă a xenofobiei. Asta mai ales că observ în fiecare zi cât de puțină lume știe în ce se încadrează cu manifestările deja publice. Chestiunea cu ”fobie față de multe nații, chiar printre care trăiesc”, este de natură să mă nedumerească. Vă invit să continuați să citiți și vă voi propune răspunsuri la aceste ”clișee”. Cred că veți fi surprinsă să aflați că strămoșii evreilor de astăzi din țara noastră sunt născuți tot aici.
Este un subiect care are atat de multe directii incat desigur nu poate fi tratat intr-un singur articol. As mmentiona numai faptul ca multi “toleranti” cu valul emigrantilor din Europa si total intoleranti cu evreii si mai ales cu cei din Israel. Ar fi interesant ca cei care stapanesc acest subiect sa-l dezvolte in continuare.
Este interesant ce ati scris aici! De ce xenofobie indreptata spre evrei? Este o intrebare pentru al carei raspuns trebuie facut apel la istorie. Va multumesc pentru ca ati gandit din aceasta perspectiva si sper ca cineva sa analizeze tema.
Articolu este foarte positiv dar incomplet. Toleranta pentru opinii diferite este o caracteristica promovata in Europa care ajunge insa la niveluri absurde.Ziarul “Österreich” a caculat ca in anul 2046 o persoana din trei va fi de religie islamica. Evolutii similare sunt in multe tari europeene, in special in Marea Britanie, Franta, Belgia si bineinteles Germania. Oare toleranta inseamna sa se ajunga la negarea a tot ce inseamna Europa? Plus o crestere significanta a antisemitismului. Comunitatea evreiasca din Germania deja suna alarma. Toleranta poate duce si la sinucidere… Cei care sosesc din “toleranta” nu au acest cuvant in religia lor, opositul insa exista clar definit.
Vă mulţumesc stimate domnule Singer, pentru comentariu. Vă asigur că sunt lucruri pentru care toleranţa mea este zero. Intre cestea se numară antisemitismul, negaţionismul și orice formă de extremism. Ce am scris aici nu iși propune să epuizeze tema, iar perspectiva pe care mi-am propus sã o am in această analiză nu are in vedere fenomenul actual al migraţiei și nici dimensiunea lui, ci sã arate cum se ajunge la xenofobie prin manipularea unor oameni care pot fi de cea mai bună credinţă când li se vorbește in fraze patriotard bombastice și care de fapt să nu sesizeze barierele mai sis discutate, putând astfel să cadă pradă unor derapaje extremiste. Cred că suntem de acord, doar că avem fiecare alte premise de la care plecăm.