Portbou

Expresul plecat din Geneva ajunge dimineaţa la frontiera cu Spania, oprind în gara oraşului spaniol Portbou. În acest punct, versanţii sudici al Munţilor Pirinei intră în Marea Mediterană, marcând în mod definit sfârşitul Europei şi începutul unei alte lumi: Peninsula Iberică. Cobor împreună cu soţia pe peronul francez şi împreună cu ceilalţi pasageri ne îndreptăm spre linia de separaţie de partea spaniolă.

Doi grăniceri cu caschete triunghiulare din ebonită pe cap supraveghează cu atenţie traversarea fluxului de călători, fără să controleze pe nimeni. Deodată ne observă, se postează imediat în faţa noastră cu armele în mână şi ne solicită în mod răstit paşapoartele…Înmânez imediat documentele de identificare. Omul legii deschide unul din ele, vede ţara emitentă şi speriat parcă de literele cu care au fost scrise cele zece porunci, mi le returnează brusc, fără a ne confrunta măcar cu fotografiile din paşaport! Trecând şi de această formalitate intrăm pentru prima oară într-o gară din regatul Spaniei, unde cumpărăm sandviciuri şi cola.

*

A trebuit să ajung tocmai la Portbou ca să aud prima oară de numele lui Dani Karavan, care între anii 1968-2005 a realizat – printre altele – memorialul Negev din Beer Sheva, Piaţa Albă din Tel Aviv, Turnul Lacrimilor din Latrun, Axa Metropolis în Franţa, Calea Drepturilor Omului din Germania, Cărarea Grădinii Ascunse, Izvorul în Japonia, Calea Păcii în Nitzana sau Memorialul Sinagogii din Regenburg…

Passages

Este vina propriei mele inculturi de “nou-venit” sau mai curând a presei şi televiziunii din Ţara Sfântă, care mediatizează mai curând nulităţile?

Aci, în oraşul Portbou, sculptorul Dani Karavan din Tel Aviv a construit un monument, “Passages”, în memoria lui Walter Benjamin, marele filozof, sociolog şi istoric de artă – evreu german – care în anul 1940 a pierit în mod misterios la Hotel de Francia din acest oraş.

Unul din cei mai importanţi esteticieni ai secolului 20, Walter Benjamin a îmbinat în scrierile sale materialismul istoric, idealismul german şi misticismul cabalei…

Am părăsit Portbou pentru Barcelona într-un tren care mi-a amintit de vagonul de clasa a III-a cu care am călătorit pe vremuri din Dolhasca la Fălticeni.

Barcelona

Am început vizita coborând celebra arteră pietonală Las Ramblas din dreptul teatrului Liceum, unde era plasat hotelul nostru, spre portul turistic. Pitoreasca stradă, lungă de aproape doi kilometri, este înconjurată de magazine cu suveniruri, restaurante, baruri şi multe vânzatoare de flori, fiind supra-aglomerată de o lume cosmopolită sosită din cele patru puncte cardinale, în majoritatea tineret. Ajungem la marea piaţă situată la malul Mediteranei şi imortalizăm giganticul monument Colon, memorialul marelui explorator Cristofor Columb. De la înălţimea de 60 de metri, braţul întins al celebrului maran arată un punct situat undeva pe mare, sugerând probabil drumul spre Lumea Nouă..

.

Renunţăm la continuarea unei plimbări atrăgătoare pe Rambla del Mar şi ne întoarcem pe străduţele înguste ale cartierului gotic, situat în dreapta traseului Las Ramblas, opţiune care ne oferă şi vizitarea marei catedrale gotice.

Servim prânzul la Kentucky Fried Chicken, ale cărui sortimente îmi par categoric mai gustoase decât cele cele servite pe vremuri la York (Pennsylvania)…

*

Noaptea, într-un târziu, auzim deodată o forfotă umană şi de la fereastră vedem un spectacol neobişnuit. Doamne elegante în rochii lungi, însoţite de domni în smoking cu papion, ieşeau de la Teatro Liceum. Era desigur o lume complet diferită faţă de turiştii îmbrăcaţi în blugi şi T-shirt-uri care populau ziua Las Ramblas!

*

Din Plaza de Catalunya (cum i se zice imensei pieţe în limba catalană), am parcurs per pedes câţiva kilometri buni din grandioasa magistrală Passeig de Gràcia. Am întâlnit aici două din construcţiile provocatoare ale celebrului arhitect catalan Antoni Gaudi: Casa Batlló şi La Pedrera. Deşi la data respectivă eram familiarizaţi deja cu marile metropole americane, clădirile, aglomeraţia pedestră, circulaţia auto şi marile magazine de pe Passeig de Gràcia ne-au uluit în mod categoric.

Sagrada Familia

Am ajuns la capodopera lui Antoni Gaudi alăturându-ne celor peste două milioane de vizitatori care vizitează anual acest “must see” al Spaniei. Sagrada Familia este o biserică romano-catolică a cărei construcţie a început în anul 1883 şi care urmează să fie terminată în… 2026. Sfânta construcţie are 18 turnuri reprezentând pe cei 12 apostoli, 4 evanghelişti, Sfânta Fecioară şi cel mai înalt pe Crist…

*

Privind elementele structurale ale Sagradei Familia, ca un om care a studiat şi folosit intensiv calculele de rezistenţă a materialelor, mi-am format o părere mai puţin entuziastă despre ştiinţa lui Gaudi.

În sprijinul acestei subiective opinii trebuie să adaug faptul că am văzut multe monumente de acest gen – la Roma, Milano sau Praga – inclusiv catedrala Sf. Ioan din Ploieşti – edificii care nu se surpau de la un an la altul ca subiectul în discuţie…

*

Pentru cei interesaţi am aflat că papa Benedict XVI a vizitat Sagrada Familia la 7 noiembrie 2010…

Fira de Barcelona

Am urcat în elegantul metrou al metropolei ajungând în Plaza de España, una din pieţele monumentale din Barcelona, construită la poalele muntelui Montjuic, cu ocazia Expoziţiei Internaţionale din 1929. Piaţa este flancată de cele două turnuri veneţiene, înalte de 47 de metri fiecare. În mijloc admirăm fântâna construită de Josep Jujol, colaborator al lui Antoni Gaudi, şi, nu departe, monumentala clădire cilindrică Las Arenas de Barcelona, unde cu ani înainte aveau loc sângeroasele lupte cu tauri.

Fira Barcelona

Din aceasta piaţă începe artera denumită Avingua de la Reina Maria, care urcă muntele până sus la Font Magica de Montjuic. În acele zile spaţiul amintit era dominat de Fira Barcelona – scopul vizitei mele – una din cele mai vaste expoziţii internaţionale ale globului…

Fira Barcelona include 150 de pavilioane în care îşi prezintă creaţiile 30 de mii de expozanţi şi este vizitată de 3,5 milioane de vizitatori.

Tot ce-şi poate dori un om în domeniul tehnicii – specialist sau profan – se află aci: maşini unelte, calculatoare, electronică, automatizări, hidraulică, echipamente pentru diverse ramuri industriale şi câte şi mai câte.

*

Într-una din sălile din marea expoziţie vedem un film care prezintă avantajele asocierii economice şi politice între marile oraşe Barcelona, Milano şi MŸnchen. Se prezenta de asemenea – cu nenumărate date şi diagrame – ideea îndrăzneaţă (şi evident mai puţin acceptată) a unirii Cataloniei, Lombardiei şi Bavariei într-un singur stat, care ar fi mai avansat decât Spania, Italia şi (după mine mai puţin probabil) Germania – luate fiecare în parte! Autorii filmului aveau dreptate. În 2008, venitul Cataloniei per capita depăşea pe cel al Marii Britanii!

*

Într-un sfârşit de zi am urcat treptele până la superba clădire Palau Nacional şi Museo Nacional de Arte de Catalonia, pe care le-am admirat exclusiv din exterior…

Aci sus, pe înalţimea Montjuic (care în limba catalană înseamnă “Dealul Evreilor”), într-un apus de soare, am privit fortăreaţa în care nu de mult – adică în secolul 20 – au fost executaţi numeroşi naţionalişti sau republicani, în funcţie de perioada istorică când erau în opoziţie!

Pueblo Español de Montejuic

A fost o alegere inspirată vizitarea acestui muzeu în aer liber, care prezintă arhitectura localităţilor din toate regiunile Spaniei, de-a lungul timpului. Construit în anul 1929, muzeul cuprinde 120 de clădiri, inclusiv străzile şi pieţele aferente, selectate într-un mod armonios după criterii estetice, pentru a da imaginea unui sat-orăşel tipic peninsulei iberice…

Oameni simpatici la Muzeul Satului de pe Montjuic, mai puţin tipul de la “officina de cambio”, unde am solicitat schimbarea unei bancnote de o sută de dolari. În acest scop, omul mi-a verificat minuţios paşaportul, după care l-a fotocopiat, de parcă am fi solicitat o intrare în Dubai!

Am părăsit Barcelona cu elegantul expres de Madrid, lăsând viitorului opţiunea unei vizite la mânăstirea Montserat sau în statul Andorra, asociate turistic cu uluitoarea metropolă catalană.

Theodor Toivi