Când m-am născut, ofițerul stării civile de la primăria Botoșani, care urma să înscrie nașterea în registrul populației, era un antisemit notoriu. Dacă nu-i dădeai bacșișul, cerut cu nerușinare, refuza să înscrie noul născut cu nume de familie.
Când m-am născut, ofițerul stării civile de la primăria Botoșani, care urma să înscrie nașterea în registrul populației, era un antisemit notoriu. Dacă nu-i dădeai bacșișul, cerut cu nerușinare, refuza să înscrie noul născut cu nume de familie.
Răposatul meu tată – fie-i amintirea binecuvântată -nu voia să dea mită pentru o faptă legală. Așa am devenit SIN Nahman Solomon. Ofițerul antisemit nu a ascuns rațiunea numelui înscris. Sin în rusește însemnând fiu. Bănuiesc că în ideea că „Evreii sunt comuniști, adică pro ruși, să se știe de la născare cu cine ai de-a face.” Așa am fost înscris în catalogul de la școală și așa am fost cunoscut între colegii mei.
Când am ajuns la București, în noiembrie1944, m-am înregistrat la biroul populației cu numele de familie Leibovici și toate actele oficiale purtau acest nume.
Atunci când regimul comunist a hotărât că niciun sionist nu va fi lăsat să părăsească țara, am plecat la Botoșani și mi-am scos acte pe numele înscris la naștere și pe acest nume am înaintat cererea de plecare. Colegii mei m-au avertizat de pericolul de a fi descoperit, iar eu am ripostat: „Toți mergem la închisoare, așa că eu am să știu, cel puțin, de ce!” Fapt este c-am primit viza de ieșire pe numele din actele depuse, fără ca securitatea să sesizeze despre cine este vorba. Așa am scăpat de anchetele bestiale, la care colegii mei grijulii au fost supuși ani la rând. Așa am putut să confirm exactitatea zicalei idiș, pe care am citat-o în capul acestor rânduri/ care în idiș sună: „ got greit di refue far
der macă…”