Recent am primit o veste care m-a întristat. Posturile de radio și televiziune israeliene au anunțat decesul lui Ilan Gilon.  Sunt convins că și mulți alți oameni s-au întristat, sau cel puțin au privit în gol. Fie că au fost de acord cu părerile lui politice, fie că nu au fost de acord cu ele.

Ilan Gilon a fost un om politic israelian originar din România. Mai precis: din Galați, unde s-a născut, la 12 mai 1956, cu numele Florin Goldstein, părinții fiind Avraham și Rahela Goldstein. Mai târziu am aflat că locuiseră pe strada Frumoasă, astăzi o prelungire a străzii Traian. Totuși, la Galați, eu nu l-am cunoscut: era o diferență de vârstă între noi, care contează în copilărie. La vârsta de șapte luni s-a îmbolnăvit de poliomelită, pe care a reușit s-o depășească, deși unele sechele i-au rămas toată viața: invaliditate la un picior. La vârsta de nouă ani, în 1965,  a venit în Israel cu familia și s-au stabilit la Ashdod. El a crescut în acest oraș. Atras de ideea dreptății sociale și de dorința de a-i ajuta pe cei în suferință, el s-a apropiat de ideologia de stânga. A început să activeze, ceea ce a făcut și atunci când a plecat la Ierusalim ca să studieze științe politice și relații internaționale la Universitatea Ebraică. S-a dovedit și patriot israelian, precum și un tânăr care voia să fie ca toți ceilalți. Respins la recrutare în Zahal din cauza urmărilor bolii, el a luptat ca să fie acceptat, iar în cele din urmă a reușit, fiind recrutat într-un serviciu militar scurtat. S-a căsătorit, și-a întemeiat o familie. A activat pe plan local, a fost membru al partidului Mapam, a avansat și a reușit să ajungă viceprimar al orașului Ashdod. Atunci când partidul Mapam s-a unit cu alt partid de stânga, Ratz, alcătuind partidul Meretz, el a devenit membru al acestui partid și a ajuns în conducerea lui.

Dar Ilan Gilon nu s-a mulțumit cu atât. Visul lui era să lupte pentru drepturile omului și să ajute celor slabi, suferinzi, invalizi. Probabil că suferința sa personală l-a făcut să se îndrepte spre această direcție.  El a reușit să fie ales membru în Knesset, pe lista partidului Meretz, în anul 1999 și a fost deputat până în anul 2003. Ulterior a devenit deputat încă odată, în anul 2009, până în anul 2019. În calitate de membru în Knesset, a fost preocupat de promulgarea unor legi în favoarea vârstnicilor, invalizilor, săracilor. Deputați atât din partidele de stânga, cât și din partidele de dreapta, l-au apreciat datorită calităților lui umane. Chiar dacă nu-l aprobau din punct de vedere politic, îl apreciau și îl iubeau ca om bun, cu inimă largă, iubitor al celor slabi și aflați în suferință. În anul 2020 s-a alăturat altei liste, formată din partidele Avodah și Gesher. Dar la alegerile din martie 2021 nu a mai candidat: sănătatea lui se înrăutățise.

L-am cunoscut personal pe Ilan Gilon de la prietenul meu, rabinul avocat Iosef Wasserman, care era prieten și cu el. Amândoi activau într-o comisie pentru păstrarea memoriei victimelor Holocaustului evreilor din România. Ilan Gilon a făcut eforturi și în acest domeniu. Vorbea limba română – în afară de ebraică, engleză, franceză – și era interesat să activeze și în cadrul comunității sale de origine. Pot adăuga că, atunci când am lucrat la cartea „O istorie a evreilor din Galați” (împreună cu colega Violeta Ionescu), am avut câteva convorbiri cu el. Mi-a dat câteva informații asupra lui însuși. M-a încurajat să scriu această carte. Era interesat de istoria comunității evreiești gălățene, unde se născuse și-și petrecuse primii nouă ani de viață.

M-a impresionat un lucru: deși invalid, nu voia să fie ajutat să meargă. Prefera să facă singur toate actele și gesturile pe care trebuia să le facă un om. Era și aceasta o formă de luptă, personală: voia să învingă boala, urmările ei, să simtă că este om în putere.

A încetat din viață tocmai în ziua de 1 Mai, două zile după Ziua Holocaustului și a Eroismului evreiesc. A fost înmormântat în cimitirul din Kfar Saba, o zi înaintea Zilei Eroilor, a soldaților căzuți în războaiele de apărare ale Israelului. Părea că până la sfârșit suferă pentru cei slabi, aflați în suferință, pe care a căutat să-i ajute, să-i apere. Astfel va intra în istorie. Pe lângă faptul că se străduia să realizeze o punte între deputați din diferite partide, de diferite orientări, din coaliție și din opoziție, cu scopul promovării ideii de dreptate socială și a drepturilor omului.

Fie-i memoria binecuvântată, condoleanțe familiei.  

Lucian-Zeev Herşcovici