Din  Galați, în  Knesset  Israel:  În  memoria  lui  Ilan Gilon

Recent am primit o veste care m-a întristat. Posturile de radio și televiziune israeliene au anunțat decesul lui Ilan Gilon.  Sunt convins că și mulți alți oameni s-au întristat, sau cel puțin au privit în gol. Fie că au fost de acord cu părerile lui politice, fie că nu au fost de acord cu ele.

Ilan Gilon a fost un om politic israelian originar din România. Mai precis: din Galați, unde s-a născut, la 12 mai 1956, cu numele Florin Goldstein, părinții fiind Avraham și Rahela Goldstein. Mai târziu am aflat că locuiseră pe strada Frumoasă, astăzi o prelungire a străzii Traian. Totuși, la Galați, eu nu l-am cunoscut: era o diferență de vârstă între noi, care contează în copilărie. La vârsta de șapte luni s-a îmbolnăvit de poliomelită, pe care a reușit s-o depășească, deși unele sechele i-au rămas toată viața: invaliditate la un picior. La vârsta de nouă ani, în 1965,  a venit în Israel cu familia și s-au stabilit la Ashdod. El a crescut în acest oraș. Atras de ideea dreptății sociale și de dorința de a-i ajuta pe cei în suferință, el s-a apropiat de ideologia de stânga. A început să activeze, ceea ce a făcut și atunci când a plecat la Ierusalim ca să studieze științe politice și relații internaționale la Universitatea Ebraică. S-a dovedit și patriot israelian, precum și un tânăr care voia să fie ca toți ceilalți. Respins la recrutare în Zahal din cauza urmărilor bolii, el a luptat ca să fie acceptat, iar în cele din urmă a reușit, fiind recrutat într-un serviciu militar scurtat. S-a căsătorit, și-a întemeiat o familie. A activat pe plan local, a fost membru al partidului Mapam, a avansat și a reușit să ajungă viceprimar al orașului Ashdod. Atunci când partidul Mapam s-a unit cu alt partid de stânga, Ratz, alcătuind partidul Meretz, el a devenit membru al acestui partid și a ajuns în conducerea lui.

Dar Ilan Gilon nu s-a mulțumit cu atât. Visul lui era să lupte pentru drepturile omului și să ajute celor slabi, suferinzi, invalizi. Probabil că suferința sa personală l-a făcut să se îndrepte spre această direcție.  El a reușit să fie ales membru în Knesset, pe lista partidului Meretz, în anul 1999 și a fost deputat până în anul 2003. Ulterior a devenit deputat încă odată, în anul 2009, până în anul 2019. În calitate de membru în Knesset, a fost preocupat de promulgarea unor legi în favoarea vârstnicilor, invalizilor, săracilor. Deputați atât din partidele de stânga, cât și din partidele de dreapta, l-au apreciat datorită calităților lui umane. Chiar dacă nu-l aprobau din punct de vedere politic, îl apreciau și îl iubeau ca om bun, cu inimă largă, iubitor al celor slabi și aflați în suferință. În anul 2020 s-a alăturat altei liste, formată din partidele Avodah și Gesher. Dar la alegerile din martie 2021 nu a mai candidat: sănătatea lui se înrăutățise.

L-am cunoscut personal pe Ilan Gilon de la prietenul meu, rabinul avocat Iosef Wasserman, care era prieten și cu el. Amândoi activau într-o comisie pentru păstrarea memoriei victimelor Holocaustului evreilor din România. Ilan Gilon a făcut eforturi și în acest domeniu. Vorbea limba română – în afară de ebraică, engleză, franceză – și era interesat să activeze și în cadrul comunității sale de origine. Pot adăuga că, atunci când am lucrat la cartea „O istorie a evreilor din Galați” (împreună cu colega Violeta Ionescu), am avut câteva convorbiri cu el. Mi-a dat câteva informații asupra lui însuși. M-a încurajat să scriu această carte. Era interesat de istoria comunității evreiești gălățene, unde se născuse și-și petrecuse primii nouă ani de viață.

M-a impresionat un lucru: deși invalid, nu voia să fie ajutat să meargă. Prefera să facă singur toate actele și gesturile pe care trebuia să le facă un om. Era și aceasta o formă de luptă, personală: voia să învingă boala, urmările ei, să simtă că este om în putere.

A încetat din viață tocmai în ziua de 1 Mai, două zile după Ziua Holocaustului și a Eroismului evreiesc. A fost înmormântat în cimitirul din Kfar Saba, o zi înaintea Zilei Eroilor, a soldaților căzuți în războaiele de apărare ale Israelului. Părea că până la sfârșit suferă pentru cei slabi, aflați în suferință, pe care a căutat să-i ajute, să-i apere. Astfel va intra în istorie. Pe lângă faptul că se străduia să realizeze o punte între deputați din diferite partide, de diferite orientări, din coaliție și din opoziție, cu scopul promovării ideii de dreptate socială și a drepturilor omului.

Fie-i memoria binecuvântată, condoleanțe familiei.  

Lucian-Zeev Herşcovici

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

9 Comments

  • Cornel Romano commented on June 6, 2022 Reply

    Frumos, multumim Lucian!
    Ilan Gilon avea un limbaj laconic f original. Secretarul sau parlamentar i-a numit limba “ilànit” (cumva “ilāneste”).
    Iata un exemplu:
    “un membru al Knessetului trebuie sa ia deciziile ca un om batran, sarac si bolnav- si nu ca un tanar”

  • Thomas Lewin commented on June 6, 2022 Reply

    Ilan Ghilon
    Itzhak Noy
    Modi Bar-On
    Uri Zohar
    Suntem mai săraci și mai triști!

  • Marica Lewin. commented on June 5, 2022 Reply

    ILan Gilon, un om de bine si un om de suflet.
    A vrut sa- i ajute pe oropsitii vietii.

  • Ilia Ehrenkranz commented on June 4, 2022 Reply

    În munca mea la televiziune l-am întâlnit pe Ilan Gilon în repetate rânduri, atât la Knesset cât și în studiourile TV din Romema. O dată, când o lege inițiată de el în favoarea celor handicapați a fost adoptată cu o mare majoritate de voturi întreaga asistență a izbucnit în aplauze, deși aceasta nu era permis în incinta adunării plenare. Invitat la dezbateri sau interviuri televizate, Ilan își făcea apariția din timp și se perinda pe la toți cei prezenți – jurnaliști, tehnicieni, asistenți – împărțind fiecăruia cu un zâmbet cald câte un borcan cu gem din producția proprie. Pe etichete era scris cu litere roșii: RIBAT ILAN.
    Fie-i amintirea binecuvântată.

  • Asher Shafrir commented on June 3, 2022 Reply

    Excelent articol despre cel mai frumos roman israelian. Cine nu a primit un borcan de gem de la el, nu stie ce a pierdut.

    • Marica Lewin. commented on June 5, 2022 Reply

      D- le Shafrir, oare a ramas o intreprindere care continua productia de dulceturi Ribat Ilan?
      Multumesc mult

  • Veronica Rozenberg commented on June 2, 2022 Reply

    Lucian, frumoasa evocare a unui concetatean al tau, tu niciodata nu-i uiti pe acei oameni care au lasat o “marca” in mintea si sufletul tau. Nu e pentru prima oara ca o faci,

    col ha cavod !

  • Hava Oren commented on June 2, 2022 Reply

    Un articol binevenit! Chiar dacă trăiesc în Israel nu am auzit de Ilan Gilon și numele lui merită să fie cunoscut. Fie-i memoria binecuvântată!

    • Veronica Rozenberg commented on June 2, 2022 Reply

      Nu pot sa cred ca nu ai auzit de Ilan Gilon, tocmai tu, careia toate subiectele pe care cineva si le-ar putea imagina, te intereseaza.

      Ilan Gilon a fost un deputate al Partidului Meretz, eu o neimplicata politica, ma uit de o vreme zilnic la Stiri, s-a vorbit de el nu odata.

      Era un “mench” un om curajos si cu suflet, ca sa nu mai vorbim ca ideile lui politice probabil le-au urmat pe cele ale vestitei Shulamit Aloni, intemeitoarea partidului de stanga, Ratz, predecesor al lui Mertez, partide, care s-au straduit sa nu uite ca in Israel exista si alti oameni in afara de evrei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *