Dacă vreți să cunoașteți adevărata Italie, vizitați Roma și sudul peninsulei. Noi, din păcate, nu am reușit să ne bucurăm în recenta noastră vizită la Roma. Orașul era mistuit de o căldură insuportabilă, iar monumentele istorice masive îngreunau și mai mult mersul pe jos din cauza acumulării și iradierii de căldură. La 34 de grade Celsius ne simțeam ca la 40. Încălzirea globală este o realitate alarmantă!
Cu cât călătorești spre sud, cu atât te delectezi mai mult de adevărata pizza și pasta și de muzica napolitană. Orașul Napoli, al treilea ca mărime din Italia, se află în partea sud-vestică a peninsulei, pe malul Golfului Napoli, cu deschidere la Marea Tireniană.
Am fost la Napoli de trei ori. Prima oară doar în trecere, în drum spre Pompeii, și la prima vedere nu ne-a făcut o impresie prea bună. Muncitorii de la primărie erau în grevă și orașul era plin de grămezi uriașe de gunoi. Dar la doua și la a treia vizită, Napoli ne-a vrăjit, cu toate că nu are un nume prea bun, din cauza unor mahalale sărăcăcioase și a Camorei, Mafia napolitană.
Să conduci mașina în oraș este o aventură. Noroc că noi am călătorit din port la hotel și înapoi cu taxiul. Am spus “noroc”, dar de fapt termenul nu e potrivit, fiindcă taximetristul nostru era un exhibiționist pe șosea. Așa erau mai toți localnicii. De exemplu, pe o șosea cu două benzi, la un semafor se îngrămădeau patru mașini în paralel, cele laterale fiind urcate cu două roți pe bordură. Nimeni nu aștepta ca semaforul să se schimbe în verde, ci îl “fura” pe roșu. În loc de 50 km/oră se circula cu 80-90. Aș fi vrut să notez înjurăturile șoferului, fiindcă îmi place să culeg folclor local, dar dialectul lui napolitan era atât de ciudat, încât înțelegeam doar puține cuvinte. Nu numai că au cuvinte proprii, dar și pronunțarea este foarte diferită de italiana vorbită. La despărțire, șoferul nervos a devenit simpatic, ne-a aruncat un zâmbet, iar noi lui, un ciubuc.
La hotel am fost primiți de un tip bondoc și simpatic care vorbea bine engleza, dar am avut impresia că era arab, după felul cum pronunța cuvintele italiene. Când i-am auzit și pe alți oameni din hotel, m-am întrebat dacă nu am nimerit cumva în Maroc, fiindcă toți aveau același accent.
Napoli a fost întemeiat de greci în mileniul II î.e.n. și chiar numele orașului este de origine greacă: nea polis = orașul nou. În Evul Mediu orașul Napoli a devenit un ducat independent, aliindu-se cu Sicilia sau cu alte ducate din centrul și sudul Italiei. De-a lungul istoriei, orașul a trecut sub stăpânire bizantină, spaniolă, franceză și austriacă, fiind influențat de toate aceste culturi.
La Napoli au activat pictori celebri, cum au fost Vasari, Giotto, Caravaggio, sculptorii și arhitecții Bernini, Michelangelo Naccherino, Buccini și mulți alții. Printre oamenii de știință napolitani cel mai cunoscut este astronomul și filosoful Giordano Bruno. El este originar din Napoli, dar a cutreierat practic întreaga Europă. Pentru teoriile lui, a fost ars pe rug de Inchiziție.
Arabii au atacat și au devastat Napoli în secolul al IX-lea e.n. și se pare că au lăsat urme în dialectul napolitan, pentru că la fel ca în limba arabă, în loc de p localnicii pronunță b. Și mai interesant este faptul că ei au și un fel de ă pe care în pronunță în loc de e sau a, ș în loc de s, și în loc de ci, etc. De exemplu, numele Napoli este pronunțat în dialectul napolitan Nabulă, iar cuvântul aspetta (așteaptă în italiană) este pronunțat așpetta sau așpettă.
Clădirile masive ale orașului amintesc de o istorie opulentă, deși ele au nevoie urgentă de renovare. La Teatro San Carlo am văzut o splendidă interpretare a operei Carmen, sub bagheta dirijorului indian-israelian Zubin Mehta. Merită vizitat bogatul muzeu arheologic, cu multe exponate din Pompeii și Herculaneum. La Napoli am vizitat și uriașul adăpost subteran, unde se refugiau locuitorii în timpul bombardamentelor din cel de-al Doilea Război Mondial. Marele bazar care traversează centrul orașului trece pe lângă zeci de biserici și monumente.
Merită de făcut excursii organizate la Pompeii și la Herculaneum și pe muntele Vezuviu care fumegă și acum. Nu departe de Napoli, coasta Amalfi și insula Capri sunt și ele meleaguri fermecătoare. Dar cea mai puternică impresie ne-au lăsat-o pizza deosebit de gustoasă și mai ales muzica napolitană.
Farmecul canțonetelor napolitane
De această muzică știam de mult și o agream, fiindcă așa cum spune o expresie în limba maghiară, ea îți intră în ureche (fülbemászó zene), melodioasă, uneori ritmică și melancolică. De două ori am luat cina la restaurantul A Canzuncella, unde meniul mediteraneean delicios este acompaniat de-a lungul serii de muzică napolitană autentică live, interpretată de cântăreți de calitate.
Muzica folclorică napolitană veche nu prea este cunoscută, dar instrumentul cel mai popular care se folosea atunci, mandolina, este foarte iubit și în muzica napolitană mai modernă. După cum se vede în ilustrația de pe frontispiciu, în secolul al XVIII-lea, cel mai răspândit dans popular napolitan era tarantella. Cuvântul vine de la păianjenul tarantula, iar dansul tarantella se mai cheamă și “dansul păianjenului”. Tarantella se dansează și se cântă și astăzi, mai ales în Sicilia.
În secolul al XIX-lea, unii compozitori de muzică de operă, ca de pildă Donizetti și Rossini, au început să scrie canțonete – un fenomen foarte neobișnuit în muzica folclorică – astfel că în zilele noastre o mare parte a canțonetelor de fapt nu mai sunt folclorice, ci culte.
Canțoneta napolitană s-a răspândit și în alte părți ale Italiei și apoi în toată lumea, odată cu inițierea concursului de compoziții de canțonete, în anii 1830 la Napoli, la festivalul Piedigrotta, dedicat Madonnei cu același nume. Primul festival, în 1838, l-a câștigat celebrul compozitor de muzică de operă Gaetano Donizetti, cu cântecul Te voglio bene assaje (Te iubesc atât de mult). Iată-l în interpretarea celebrului tenor italian Luciano Pavarotti.
Mai târziu, au fost compuse celebrele canțonete O sole Mio, Torna a Surriento, Funiculì Funiculà, Reginella, Voce’e note, Tammurriata Nera, O surdato ‘nnammurato , La Danza, A Marechiare de compozitori celebri cum au fost Capurro, di Capua, Fratelli de Curtis, Tosti, Toselli, Falvo, Nicolardi, Califano, Tagliaferri, Valente, și după cum am scriam mai sus, chiar compozitori de operă ca Donizetti și Rossini. Acest festival a continuat până în 1950, când a fost înlocuit cu “Festivalul cântecului Napolitan”. Aici au început să se remarce cântăreți dedicați acestui gen de muzică: Totò, Renato Carosone, Mario Trevi, Sergio Bruni, Roberto Murollo, Domenico Modugno, Massimo Ranieri și mulți alții. Iată un cântec interpretat de Murolo și unul de Ranieri.
https://www.youtube.com/watch?v=9H9lvdLO3Vc
Ceea ce este special și specific canțonetelor napolitane este faptul că ele pot fi și au fost interpretate nu numai de cântăreți de muzică tradițională napolitană, dar de-a lungul istoriei și de mari cântăreti de operă, cum au fost Enrico Caruso, Beniamino Gigli, Tito Schipa și Mario Lanza.
Celebrul tenor american Mario Lanza, a cărui familie era originară din Napoli și care a murit la vârsta de 39 de ani, avea o voce de o rară calitate. Luciano Pavarotti l-a considerat drept unul dintre cei mai talentați tenori din istorie. Iată-l interpretând cântecul La Danza de Rossini, un cântec în stilul tarantella napolitana.
Muzica napolitană i-a pasionat și pe cei doi excelenți tenori evrei, Joseph Schmidt și Richard Tucker, care și-au început carierele ca și cantori, devenind apoi cântăreți de operă celebri. Schmidt s-a născut în Bucovina și de mic copil a cântat la sinagoga din Cernăuți. Devenind un tenor celebru, a cântat și la Carnegie Hall. A murit în 1942, în condiții mizerabile, într-un lagăr de refugiați evrei din Elveția.
Richard Tucker (1913-1975) a fost un tenor de talie mondială care s-a născut și a trăit în Statele Unite. Iată-l cântând celebra canțonetă Torna a Surriento.
Închei pleiada de tenori cântând canțonete napolitane cu un cântec interpretat de celebrul, poate cel mai valoros bariton al epocii noastre, Dmitri Hvorostovsky, care a murit în 2017 la vârsta de numai 55 de ani. Iată-l interpretând cu vocea lui splendidă canțoneta A Marechiare.
https://www.youtube.com/watch?v=JLGVBeOM4lY
Canțonetele napolitane ne umplu sufletele de plăcere, ca o adiere caldă și lină, prin muzicalitatea lor specială.
Bibliografie
https://en.wikipedia.org/wiki/Music_of_Naples
https://iamla.org/docs/IAMLA_TarantellaLesson.pdf
https://en.wikipedia.org/wiki/Joseph_Schmidt
https://en.wikipedia.org/wiki/Richard_Tucker
https://en.wikipedia.org/wiki/Dmitri_Hvorostovsky
Tiberiu Ezri
31 Comments
Incantator articol. Am evitat vizite la sud de roma, preferand nordul Dolomitilor.
Articol incantator d-le Dr. Cantonetele si interpretii lor imi reamintesc anii copilariei cand le-am auzit pentru prima data in Romania. Au ramas nemuritoare , iar celebrii tenori mentionati in articol reprezinta elita panteonului tuturor timpurilor. Fiind meloman din copilarie, reascult aceste cantonete cu orice ocazie. Pentru medicii, muzica a fost si aramas poate cea mai iubita arta indiferent de natura sau stilul ei. Dupa aproape 50 de ani de intrerupere, am revenit la studiul violoncelului, pe care-l imbratisez cu drag si azi, chiar daca nivelul interpretarilor mele este poate naiva.
Felicitari, mi-a facut multa placere sa citesc si sa ascult muzica italiana coplesitor de impresionanta.
Va multumesc domnule doctor!
Excellent articol Dr Ezri. Mare păcat- că nu te-am auzit cântând împreună cu italianca.Acum regret și mai mult că n-am vizitat orașul Neapole , pe vremea când am fost pe Coasta de A Malfi ,pentru că l-am considerat un oraș al rufelor întinse la uscat.
Mulțumesc Dr. Schwartz!
Contrastul rufelor puse la uscat cu orașul muzical și cultural reprezintă Italia multicoloră.
Un articol care m-a delectat cu gama de senzatii neapolitane pe care o ofera citiorului: vizuale, culinare si mai ales auditive. Respiri atmosfera locului.
Cantonetele selectate sunt intr-adevar superbe. Multumim!
Iti multumesc!
MINUNAT ARTICOL. IL SOCOTESC UN DAR DE ZIUA MEA, 22 FEBRUARIE, CAND VOI IMPLINI 93 DE ANI !!
Va Multumesc!
La mulți ani doamnă!
O minunata incursiune intr-o lume muzicala feerica, care imi adduce aminte de tinerete, de stralucire, de o viata cu sperante si apparent fara linia terminus in fata. O adevarat iluzie. Cantecele unei tinereti ramase undeva in lumea amintirilor.
Si nu se poate inca odata, pentru a N-a data sa nu te lasi incantate de varietatea intereselor lui Tibi, dupa a carui poza am umblat repede prin articol, sperand sa-l si aud alaturi de cantareata de la restaurant 🙂
Nu am stiut despre originea cantecului Caruso, pe cae il ascultam ani de zile sambetele, la ora 11, cand se prezenta un film telenovela despre Giuliana, actiunea se petrecea in Sicilia, eu ma inchideam in camera mamei si nu dadeam nimanui sa sa intre pentru acele 60-80 de minute in care imi permiteam sa fim doar noi doua privind cu incantare secventele minunatei teelnuvele. Nu-mi amintesc numele, si nu au fost multe pe care le-am urmarit.
O placere, in aceste zile izbite de teroarea naturii in raport cu neputinta omeneasca, Multumesc Tibi pentru alegerile tale.
Multumesc draga Veronica!
Mi-a plăcut articolul şi, mai ales, fotografia autorului care cânta alături de solista din restaurant. Cred că dacă Tiberiu Ezri nu s-ar fi dedicat medicinei – ar fi făcut o carieră de interpret. De ce cred asta? Pentru că are “antecedente” şi e un om sentimental, iubitor de muzică, sincer şi deloc snob.
Multumesc Andrea!
In egoismul meu, susțin ca a facut bine ca s-a facut medic, spre binele meu (ca mi-a devenit prieten) și spre binele miilor de pacienți ai lui !!!!
GbM
Iti multumesc Gabi!
Un articol minunat, calatorie insotita de muzica, din fiecare fraza ajunge la cititori farmecul acestei asocieri. Felicitari!
Multumesc!
‘If music be the food of love, play on.’ Twelfth Night, Shakespeare
Frumos!
“De la musique avant toute chose”. -Paul Verlaine
Și citatul lui Verlaine e frumos.
Trebuie să recunosc că citatul lui Shakespeare l-am cules de pe un timbru a lui Frici .El mi-a spus : Vrei să-ți arăt ceva frumos?
Multimiri si lui Frici.
Wow ! Hrană pentru suflet , acest articol , după atâtea nenorociri din jurul nostru.
Mario Lanza e de neîntrecut !Dar ascultați-l și pe contemporanul tenor
Juan Diego Florez – La danza – Rossini
Poate cineva să treacă linkul din Youtube ?
O plăcere toată muzica napolitană ! Bravo Tibi !
Da Evi, această muzică ne mângâie simțurile!
The Dance
=========
Now the moon is over the ocean;
Mamma mia, we’re going to leap!
The hour is beautiful for dancing,
Anyone in love will not miss it. (bis)
Now the moon is over the ocean;
Mamma mia, we’re going to leap!
Soon we’ll be dancing, round and round,
my ladies, come here,
A beautiful and playful lad
will have a turn with everyone.
As long as in heaven sparkles a star,
And the moonbeams will shine
The most beautiful boy and girl
will dance all night.
Mamma mia, mamma mia,
Now the moon is over the ocean;
Mamma mia, mamma mia,
Mamma mia, we’re going to leap!
Faster, faster, faster,
faster, faster, faster,
Mamma mia, we’re going to leap! (bis)
La la ra la ra …
Hopping, jumping, turning, spinning,
every couple have a turn,
now advancing, now receding,
and returns to the excitement. (bis)
Now advancing, now receding,
and returns to the excitement.
Dance, dance with the blonde,
with the brunette of here and there,
with the redhead follow along.
with the pale one, keep still.
Long live dancing, round and round!
I am a king, I am a lord,
It is the world’s greatest pleasure
The most beautiful delight!
Mamma mia, mamma mia,
now the moon is over the ocean;
Mamma mia, Mamma mia,
Mamma mia, we’re going to leap!
Faster, faster, faster,
faster, faster, faster,
Mamma mia, we’re going to leap! (bis)
La la ra la ra …
La Danza a fost compusa de Rossini si interpretata in clipul pe care L-am publicat de catre marele Mario Lanza in filmul The Great Caruso care a murit tanar si el de tuberculoza.
Libretul l-a scris contele Carlo Pepoli.
O plăcere, articolul tău! Scena cu Mario Lanza mi-a amintit de filmul „Caruso” pe care l-am văzut în copilărie și pe care nu l-am uitat nici până azi.
Din păcate în sudul Italiei n-am fost și habar nu aveam de dialectul neapolitan pe care îl găsesc fascinant. Sună foarte apropiat de spaniolă. De fapt nici nu e de mirare, pentru că timp de secole Regatul celor Două Sicilii a fost supus Spaniei.
Iți mulțumesc Hava!
După părerea mea, sudul Italiei la fel ca și sudul Spaniei sunt adevărată Italie și adevărată Spanie!
Si eu ador Neapoli! L- am strabatut pe jos, m- a impresionat teatrul Don Carlos, unde a avut loc premiera operei lui Verdi ” Bal mascat”
Ghida spunea ca este primul teatru din lume popular, deschis publicului larg , inainte reprezentatiile de opera aveau loc doar in sali apartinãnd castelelor nobililor. Nu stiu daca asa este.
Vestitul muzeu de arheologie nu l- am vizitat.
Coasta alamfiana, insula Capri sunt o splendoare, Sa nu uitam ca acolo Axel Munthe a scris Cartea de la San Michele.
Un articol deosrbit, in care am aflat multe despre dialectul napolitan, canțonete , compozitori si sculptori, si despre ….. cea mai buna pizza din lume.
Va multumesc si imi pare bine ca v-a placut Napoli, un oras deosebit.