După revoluția iraniană din 1979, care a dus la înlăturarea ultimului Șah al Iranului, Mohammed Reza Pahlavi, de la cârma actualului Stat islamist Iran, se aude necontenit zăngănitul armelor și amenințări de distrugere a Statului Israel.

În contrast, împăratul persan Cirus al II-lea Cel Mare (Koreș / כֹּרֶשׁ în ebraică, 559-529 î.e.n) și vestitul său edict înscris pe cilindrul care îi poartă numele. Măreția sa constă în politica de toleranță referitoare la drepturile omului: popoarele înrobite în fostul Imperiu Babilonian au fost eliberate, printre acestea se înscrie și repatrierea poporului evreu din captivitatea în Babilon.

În cel dintâi an al lui Cirus, împăratul perșilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cirus, împăratul perșilor, care a pus să se facă prin viu grai și prin scris vestirea aceasta în toată împărăția lui: Așa vorbește Cirus, împăratul perșilor: „Domnul, Dumnezeul cerurilor, mi-a dat toate împărățiile pământului și mi-a poruncit să-I zidesc o casă la Ierusalim, în Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Dumnezeul lui să fie cu el și să se suie la Ierusalim, în Iuda, și să zidească acolo Casa Domnului, Dumnezeului lui Israel! El este adevăratul Dumnezeu, care locuiește la Ierusalim. Oriunde locuiesc rămășițe din poporul Domnului, oamenii din locul acela să le dea argint, aur, avere și vite, pe lângă daruri de bunăvoie pentru Casa lui Dumnezeu, care este la Ierusalim!” (Ezra 1:1-4).

Dacă pentru iudaism aceste versete reprezintă în premieră actul de repatriere a poporului evreu din captivitatea în Babilon, pentru umanitate ele reprezintă prima declarație referitoare la drepturile omului.

Context istoric

După asasinarea guvernatorului provinciei Iudeea, Ghedalia (585 î.Hr.), drept represalii, Nabucodonosor a dispus ca întreaga populație a provinciei să fie exilată pe teritoriul Imperiului Neo-Babilonean[1].

Această stare de lucruri nu a durat prea mult. Pe scena istoriei, în zona geografică de referință, apare o nouă putere, Imperiul Persan, sub conducerea Regelui Cirus al II-lea (559 – 529 î.Hr.). Acesta, în circa douăzeci de ani extinde imperiul la un teritoriu nemaiîntâlnit până atunci: de la frontierele Egiptului, ale Palestinei și ale Asiei Mici, până în vecinătatea Asiei Centrale și a Indiei, teritoriu care cuprindea milioane de oameni, cu sute de națiuni.

Cirus al II-lea, prinț din dinastia persană a Ahemenizilor, a stârnit mai mult decât oricare suveran al antichității fantezia popoarelor, trezindu-le admirația. Ascensiunea sa deosebit de rapidă și de strălucitoare nu e întinată de acte de violență față de popoarele înglobate în imperiul său. Comparativ cu cruzimea detestabilă a suveranilor dinaintea sa, politica inteligentă și tolerantă a lui Cirus îl face una dintre figurile cele mai apreciate ale Orientului antic, acestui persan fiindu-i străin despotismul.

De exemplu, în anul 539 î.Hr. Noul Imperiu Babilonian a fost invadat de împăratul Persiei, Cirus al II-lea cel Mare. Drumul spre capitala imperiului învins era liber, iar el, Cirus, se afla chiar în fața porților Babilonului.

Cuceritorii anteriori, fie ei hitiți, asirieni etc., au lăsat în urmă coloane de fum din spatele unor ziduri dărâmate, temple devastate și căzute în ruină, palate făcute una cu pământul, case jefuite, oameni căsăpiți etc.

Însă Cirus, împăratul perșilor, intră în marea metropolă Babilon abia după un an. Doar că această intrare nu e conformă cu șabloanele cunoscute, fiind fără precedent în istoria războaielor din Orientului antic. De data aceasta, ”scenariul” e complet deosebit și neobișnuit: intrarea pașnică a suveranului Cirus în Babilon. Toleranța era parte integrantă a concepției sale de conducere. În platforma-program erau prevăzute activități concrete de construcție și restaurare a Babilonului, toleranța față de cultele/zeitățile locale, etc. Astfel, milioane de oameni au trăit timp de trei secole sub și cu legea persană.

Cilindrul lui Cirus – cod de etică

Într-adevăr, Cirus a realizat cuceririle sale prin sabie și sânge; în război nu se poate altfel. Însă a știut să le păstreze datorită clemenței, un de facto în premieră, neobișnuit pentru acea perioadă; ele sunt înscrise pe renumitul cilindru de ceramică cunoscut sub denumirea Cilindrul lui Cirus[3].

Celebrul edict constituie o dublă premieră: cea mai veche declarație referitoare la drepturile omului, urmată de realizări efective.

Cirus al II-lea cel Mare, regele Persiei și evreii

După înfrângerea Babilonului de către împăratul persan Cirus al II-lea cel Mare, odată cu edictul emis de acesta în anul 538 î.Hr., pentru evrei capitolul ”exilul babilonean” s-a încheiat; după îndelungi decenii de exil în Imperiul Babilonean, urma să se îndeplinească dorința lor cea mai arzătoare: a reveni acasă, în provincia Iudeea[5].

Împreună cu permisiunea de repatriere[6], Cirus a încurajat reconstruirea Templului lui Solomon[7]. În acest sens, regele a și dispus să fie returnate toate comorile care fuseseră prădate din Templu (Ezra 1:9-11).

Datorită politicii sale tolerante și a ”revenirii acasă”, Cirus a lăsat o amprentă durabilă în iudaism. Biblia îl consideră aducător de lumină:Așa zice Domnul unsului Său Cirus, pe care îl ține de mâna lui cea dreaptă, ca să doboare neamurile înaintea lui şi ca să dezlege cingătorile regilor, să deschidă porțile înaintea lui şi ca ele să nu mai fie închise (Isaia 45:1). Se observă că Cirus este menționat drept Mesia, „unsul Său”[8]. De altfel, el este unicul ne-evreu din Biblia ebraică denumit astfel[9].

Și verstele Isaia 45:2-4 în continuare: Eu voi merge înaintea ta şi drumurile cele muntoase le voi netezi, voi zdrobi porțile cele de aramă şi zăvoarele cele de fier le voi sfărâma. Şi îți voi da ție vistierii ascunse, bogății îngropate în pământ, ca să știi că Eu sunt Domnul Cel Care te-a chemat pe nume, Eu sunt Dumnezeul lui Israel. Pentru sluga Mea Iacov şi pentru Israel, alesul Meu, te-am chemat pe nume [Cirus]şi un nume de cinste i-am dat fără ca tu să Mă știi.

De remarcat că prorocul Isaia – care a trăit în jurul anilor 700 î.Hr. – îl menționează nominal pe Cirus cu peste un secol înainte ca acesta să se fi născut. Istoricul Flavius Josephus notează că Cirus însuși a fost influențat în acțiunile sale de cele citite personal în pasajele de mai sus[10].

Addendum[11]

Cilindrul lui Cirus a câștigat o nouă importanță la sfârșitul anilor 1960, când ultimul Șah al Iranului, Mohammed Reza Pahlavi, l-a numit ”Prima cartă a drepturilor omului din lume”.

În 1968, Șahul Mohammed Reza Pahlavi a deschis la Teheran Prima Conferință a Națiunilor Unite privind drepturile omului, declarând că Cilindrul lui Cirus a fost precursorul Declarației Universale a Drepturilor Omului. Șahul nota că „istoria imperiului nostru a început cu celebra declarație a lui Cirus, care, pentru susținerea principiilor umane, dreptății și libertății, trebuie considerată unul dintre cele mai remarcabile documente din istoria omenirii”. Șahul l-a descris pe Cirus drept ”primul conducător din istorie care a acordat supușilor săi libertatea de opinie și alte drepturi fundamentale”.

O replică a cilindrului este păstrată la sediul Națiunilor Unite din New York, pe holul de la etajul doi, ONU continuând să promoveze cilindrul ca „o veche declarație a drepturilor omului”.

Cilindrul a servit drept piesa centrală a emblemei festivităților de sărbătorire a 2.500 de ani de la întemeierea Imperiului Persan până la epoca imperială iraniană Pahlavi. La festivitățile deschise în 12 octombrie 1971, în primul discurs al Șahului la mormântul lui Cirus, a fost reamintită libertatea pe care o proclamase Cirus al II-lea cel Mare cu două milenii și jumătate în urmă.

După ”epoca Pahlavi”, fostul Președinte Iranian, Mahmoud Ahmadinejad, a deschis oficial expoziția Cilindrul Cirus în septembrie 2010 la Muzeul Național al Iranului, declarând că Cilindrul este o întruchipare a valorilor umane și o moștenire culturală pentru întreaga umanitate. În 10 octombrie 2003, cetăţeana iraniană [12] a primit Premiul Nobel pentru Pace pentru eforturile sale semnificative și de pionierat pentru democrație și drepturile omului, în special pentru drepturile femeilor, ale copiilor și ale refugiaților. În discursul ei de accept al premiului, ea l-a descris pe Cirus drept „însuși împăratul care a proclamat la vârful puterii în urmă cu 2.500 de ani că … nu va domni peste popor dacă ei nu și-ar dori acest lucru”.

Punând față în față actualul zăngănit al armelor și amenințările de distrugere a Statului Israel ce se aud din partea actualului Stat islamist Iran, vizavi de mesajul ce reiese din comportamentul împăratului Cirus și mesajul din Cilindrul său, s-ar putea concluziona că e posibil și altfel…

Bibliografie:

http://www.bible-history.com

Strul Moisa

---

[1] https://baabel.ro/2022/12/asasinarea-guvernatorului-ghedalia-prima-crima-politica-din-israel/#comment-24197

[2] După http://karenswhimsy.com/public-domain-images/map-of-persia/images/map-of-persia-1.jpg

[3] Descoperit în martie 1879 lângă Bagdad (pe atunci în Irakul otoman) de Hormuzd Rassam. Locația actuală: British Museum.

[4] https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Cyrus_Cylinder.jpg

[5] În cunoscuta operă Nabucco a lui Giuseppe Verdi, după cucerirea Ierusalimului și deportarea populației, Nabucodonosor are un sentiment de regret și își cere iertare de la Dumnezeu, permițând evreilor revenirea pe pământul străbun. Subiectul operei nu respectă adevărul istoric: revenirea evreilor a fost într-adevăr permisă, însă mai târziu, în vremea regelui persan Cirus, când Nabucodonosor nu mai era în viață. Să redăm Cezarului Cirus ceea ce i se cuvine!

[6] Nu întreaga comunitate iudaică a revenit în Iudeea; având în vedere condițiile favorabile de lucru și studiu create, unii au optat să rămână. Iar rezultatele benefice nu s-au lăsat mult așteptate: Legea Scrisă (Talmud), scopul fiind păstrarea identității naționale a evreilor aflați în împrăștiere. Cele 36 de volume ale Talmudului umplu un raft întreg din bibliotecă.

[7] Al Doilea Templu era departe de splendoarea celui ce fusese Templul lui Solomon.

[8] https://web.archive.org/web/20100713165951/http://www.livius.org/men-mh/messiah/messiah_04.html

[9] https://www.baslibrary.org/bible-review/19/5/3

[10] Flavius Josephus, Antichități iudaice, vol. 2, Editura Hasefer, București, 2001, cartea a XI-a, cap 1, paragraf 2 (pag. 12).

[11]https://en.wikipedia.org/wiki/Cyrus_Cylinder,

https://en.wikipedia.org/wiki/2,500-year_celebration_of_the_Persian_Empire

[12] Avocat, judecător, cunoscută activistă pentru Apărarea Drepturilor Omului. Trăiește în exil la Londra din 2009.