În Exodul 17, capitol întitulat ”Înfrângerea lui Amalec”, este consemnat că israeliții, proaspăt evadați din Egipt, sunt atacați prin surprindere de Amalec și de banda sa la Refidim.

Moise îi ordonă locțiitorului său militar, Iosua[1], să ia o trupă de elită pe care să-i conducă în luptă. Și de această dată toiagul Său ținut în mână de Moise face minuni: israeliții ies victorioși.

Este prima bătăile în deșert, amaleciții fiind primii dușmani de moarte ai israeliților.

Ca urmare a acestui atac mișelesc, un blestem divin a fost pus asupra lui Amalec și a descendenților săi, Dumnezeu promițând că va șterge complet amintirea lui Amalec de pe pământ și că va duce un război etern contra sa din generație în generație (Exodul 17:14, 16; Deuteronom 25:17–19; etc.).

Textul biblic ”raportează” că abia în vremea regelui Ezechia[2] (716–686 î.Hr.) israeliții i-au înfrânt pe ultimii amaleciți din regatul Iudeea.

Să fi fost chiar așa, amaleciții să fi fost stârpiți în totalitate? Răspunsul ar fi: desigur, în textul biblic există și inexactități, au mai existat amaleciți și după această dată.

1. Haman, un neo-Amalec în Cartea Esterei

Un exemplu este Haman (circa 465 î.Hr.). Cunoscut și sub numele de Haman Agagitul, el deținea o funcție importantă la curtea regelui persan Ahașveroș (Xerxes I?, Artaxerxes I sau II?). Iar numele de Agagit îi dezvăluie rădăcinile: Haman era un descendent al lui Agag, regele amaleciților.

Acest Haman amalecitul a complotat să-i omoare pe toți evreii din Imperiul Persan. Complotul a fost însă dejucat de regina Estera, recenta soție a regelui, ea însăși evreică: ea l-a informat pe rege că Haman intenționează să o omoare pe ea și pe conaționalii ei (figura 1).

Acest lucru l-a înfuriat pe rege. Ba el s-a înfuriat și mai mult când, revenit în camera pe care abia o părăsise, l-a găsit pe Haman într-o poziție cam neprotocolară: îngenunchiat în fața Esterei. Cert este că Haman implora îndurarea reginei (figura 2), însă regele a interpretat scena drept agresare sexuală a soției sale.

 

În consecință, complotistul nelegiuit Haman a fost spânzurat pe aceeași spânzurătoare pe care el o pregătise personal pentru exterminarea celor pe care-i ura: evreii.

Acesta este și contextul care definește sărbătoarea de Purim, sărbătoarea salvării evreilor de planurile criminale ale Amalec-ului de atunci, răufăcătorul Haman.

Într-adevăr, în fiecare an, în sâmbăta dinaintea sărbătorii de Purim se citesc versetele din Deuteronom 25:17–18, care relatează acțiunea criminală a lui Amalec. Sărbătoarea e una veselă, cu multiple obiceiuri: se mănâncă prăjiturile tradiționale numite oznei Haman (urechile lui Haman), se fac carnavaluri cu costumație și măști, care alegorice, spectacole, cadouri săracilor, dar și prietenilor etc. Iar copiii au și ei ”mari probleme”: cu ce se vor masca…

2. Amalec într-o nouă ediție: Hamas

Asupra lui Amalec și a descendenților săi a căzut blestemul divin: El va șterge complet amintirea lui Amalec de pe pământ. Porunca de a-l distruge pe Amalec nu poate fi îndeplinită astăzi, deoarece identitatea sa a fost pierdută de-a lungul mileniilor. Totuși, porunca de a ne aduce aminte de Amalec și de modul criminal de comportament a rămas valabilă pe tărâmul spiritual.

Nu intenționez să politizez, însă comportamentul actualului Hamas (atenție: HamaS, nu HamaN) în acea ”Sâmbătă neagră” din 7 octombrie 2023 a fost identic cu cel al biblicului Amalec: în zorii acestei zile, o haită imensă de bipezi sălbatici, aparținând de gruparea teroristă Hamas din fâșia Gaza, a atacat așezări israeliene de la granița cu Fâșia Gaza. Nu doresc să intru amănunte referitoare la bestialitățile la care s-au dedat liotele de fiare și la ceea ce au lăsat în urma lor. Doar o unică imagine (figura 3).

În realitate cimitirul de mașini arse e mult mai ”bogat” decât în imagine. Numărul civililor masacrați se ridică la peste 300, la care se adaugă peste 1.590 răniți, mulți grav, ostatici, etc. Miile de rachete trase asupra Israelului au distrus gospodării, ferme de animale, loturi cultivate etc.

Nu sunt militarist, însă o întrebare: dacă în textul biblic scrie că Dumnezeu a poruncit Israelului să-i distrugă pe amaleciți, de ce nu i se permite Israelului să distrugă pe amaleciții actuali, respectiv regimul Hamas de astăzi? Nu este Dumnezeul lui Israel același ieri, astăzi și în veci?

În timp ce națiunea amalecită nu mai există, totuși amintirea inamicului perfid de atunci e vie. Astăzi el s-a metamorfozat în multiple forme, culori, straie, etc, dar ținta lui a rămas aceeași: împotriva poporului evreu și a Statului Israel.

3. Oare Tora promovează omuciderea?

Revenind la ideea anterioară, blestemul divin pus asupra lui Amalec și a descendenților săi, respectiv porunca de a-i distruge pe amaleciți, ar însemna că Tora (Pentateuhul) îndeamnă la asasinat, crimă, omor?

Să nu ne grăbim să răspundem. Tora a fost dată poporului (și umanității) în urmă circa 3000 de ani, în contextul istorico-social tribal de atunci. De obicei Tora este înțeleasă ca „Legea”. Dar legea de atunci nu este potrivită condițiilor actuale, ea nu poate fi aplicată ad litteram în cadrului istoric concret de astăzi. Și atunci cum rămâne cu gruparea teroristă Hamas, respectiv Amalec-ul actual, cei care te-au agresat, au asasinat, au siluit – și nu doresc să continui? Iar Tora aș defini-o mai degrabă ca „Învățătura”…

Încheiere; totuși cu oarecare optimism.

În cartea Comentariul biblic al credinciosului, Vechiul Testament[3], autorul redă o discuție dintre un evreu sovietic și un reporter occidental. Reporterul întreabă:

– Ce s-ar întâmpla dacă statul în care trăiți, regimul și-ar intensifica politica antisemită?

– Este posibil că se va naște o nouă sărbătoare – evreiască, desigur.

– Vă rog să vă explicați.

– Pot să vă dau trei exemple: când faraonul egiptean a încercat să-i suprime pe evrei, a apărut sărbătoarea de Paști, când persanul Haman a încercat o identică soluție de exterminare a conaționalilor noștri, a apărut sărbătoarea de Purim, iar atunci când grecul Antiohus Epifanes a crezut că a găsit soluția finală, rezultatul a fost sărbătoarea de Hanuka (Sărbătoarea Luminii)[4].

P.S. Anul acesta, Sărbătoarea de Purim începe în seara zilei de 23 martie, continuând în tot cursul zilei de 24 martie.

Strul Moisa

---

[1] Ioșua Ben-Nun i-a urmat lui Moise la conducerea poporului, odată cu intrarea în Țara Făgăduită.

[2] Același care a distrus șarpele de aramă Nehuștan, devenit idol de cult, vezi https://baabel.ro/2021/05/sarpele-de-arama-zis-nehustan/.

[3] William Macdonald, Comentariul biblic al credinciosului, Vechiul Testament, ediția a II-a, editura Lampadarul de Aur, Oradea, ISBN 973-8152-01-X, pag 445.

[4] Sărbătoarea de Hanuka e în amintirea victoriei Macabeilor din anul 165 î. Hr. contra regelui seleucid al Siriei, Antiohus Epifanes. Acesta a pângărit Templul din Ierusalim (l-a transformat într-un altar închinat lui Zeus, sacrificând acolo un porc) și i-a prigonit pe evrei (respectarea Șabatului și practicarea circumciziei erau pedepsite cu moartea). Sărbătoarea durează opt zile, în fiecare seară se aprinde câte o lumânărică suplimentară, în amintirea minunii uleiului care, deși nu rămăsese decât pentru o singură noapte, a ars timp de 8 nopți. Pe al 9-lea braț, denumit șamaș, se află lumânărica de serviciu, cea care le aprinde pe celelalte. De aici, candelabrul cu 9 brațe este simbolul luminii.