Avraam (± 2000 î.Hr.) este primul dintre cei trei patriarhi biblici, venerat de cele trei mari religii monoteiste iudaism, creștinism şi islam, denumite de altfel și religii monoteiste avraamice. El este primul personaj biblic care a optat pentru monoteism, recunoscând unicitatea Dumnezeului Unic YHWH și pornind pe drumul Său, figura 1.
Relația dintre Creator și Avraam începe cu fraza: …”Ieşi din pământul tău, din neamul tău și din casa tatălui tău şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta Eu (Geneza 12:1).
Iar misiunea încredințată lui Avraam rezultă din versetul următor: Că L-am ales [pe Avraam], ca să înveţe pe fiii şi casa sa după sine să umble în calea Domnului şi să facă judecată şi dreptate; pentru ca să aducă Domnul asupra lui Avraam toate câte i-a făgăduit” (Geneza 18:19). Misiunea e specială: să facă judecată şi dreptate, să reprezinte justiția. Iar faptul că Dumnezeu îl îndeamnă să meargă “în calea Domnului” scoate în evidență mesajul primordial al monoteismului: există un singur Dumnezeu și cerința Sa către omenire este să aibă un comportament etic, bazat pe dreptate și corectitudine.
De ce l-a ales Dumnezeu pe Avraam? Care este acel ceva, ce îl face pe Dumnezeu să-l aleagă pe Avraam, cel care va transforma lumea?
S-au pus aceste întrebări, având în vedere că din ”dosarul biblic de cadre” al lui Avraam ar rezulta că patriarhul ar fi avut ”origine nesănătoasă”. Unul din actele la dosar este prezentat de însăși Iosua[1], în care Terah, tatăl patriarhului Avraam, este descris ca un idolatru: ”Părinţii voştri, Terah, tatăl lui Avraam …, locuiau în vechime de cealaltă parte a Râului [Eufrat] şi slujeau altor dumnezei” (Iosua 24:2)[2].
Din textul biblic rezultă cu certitudine că Terah se închina la idoli, la imagini. Acest aspect era în totală contradicție cu preceptele înscrise în Exodul 20:3-4: Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul.
Cum se poate că Dumnezeu l-a ales tocmai pe Avraam, al cărui tată era politeist, pentru o misiune care va transforma lumea? Textul biblic nu explică acest lucru. Există totuși o interpretare rabinică și ea încearcă să facă lumină, să răspundă întrebării[3].
Conform acestei interpretări, tatăl lui Avraam, Terah, confecționa idoli pentru vânzare. Într-una din zile, Terah a lăsat atelierul în grija fiului său Avraam. Tânărul a spart toți idolii, l-a lăsat numai pe cel mai mare și i-a pus acestuia în mâna un topor. La întoarcere, când a văzut toți idolii distruși, desigur că Terah s-a înfuriat și l-a întrebat pe fiul său ce se întâmplase. Avraam i-a răspuns că idolul cel mare s-a supărat pe idolii ceilalți și i-a distrus pe toți cu toporul. Șocat de răspunsul primit, Terah s-a răstit la fiul său: Termină cu minciunile! Doar acești idoli nu pot nici să meargă, nici să vorbească și nici să se miște! La care Avraam a răspuns: Dacă idolii sunt atât de neajutorați, încât nici măcar nu se pot apăra pe ei înșiși, nu înțeleg care e rostul să te rogi la ei ca să te protejeze?
Desigur, revelația lui Dumnezeu de pe muntele Sinai, așa cum este redată în cartea Exodul, respectiv primirea Decalogului de către Moise (± 1250 î.Hr.), se petrece cu circa 750 de ani după perioada Patriarhului Avraam (± 2000 î.Hr.). Această perioadă intermediară a fost una de încercări ale credinței în El, Dumnezeul Unic, constituind pregătirea condițiilor primare necesare trecerii poporului de la politeism la monoteism[4]. Trebuie luat în considerare că Mesopotamia, locul de baștină al lui Avraam, era politeistă, poporul se închina la idoli. În acest mediu se afla Terah, dar și poporul care urma să fie ales de Dumnezeu. Momentul când Avraam, la chemarea Sa, a plecat către Canaan, Țara Făgăduită, respectiv începutul de drum către monoteism, reprezintă începutul defamiliarizării de idolatrie.
Oare Terah poate fi considerat un personaj biblic negativ?
În contextul de referință – politeismul era omniprezent, pe când principiile monoteismului încă nu erau înscrise nicăieri, Decalogul urmând să-i fie dat lui Moise abia ulterior – Terah se poate bucura de circumstanțe atenuante. Avraam, în pofida mediului politeist în care trăia, a izbutit să se elibereze, alegând calea către monoteism.
Rezoluția la ”dosarul biblic de cadre” al Patriarhului Avraam: CURAT.
Sursa imaginilor:
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Abraham%27s_Journey_(en).svg Topographic map: SémhurDerivative work: DEGA MD, CC BY-SA 4.0 <https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0>, via Wikimedia Commons
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Abraham_idol_smasher.jpg
Sol Aronson, Public domain, via Wikimedia Commons
Strul Moisa
[1] Iosua este cel care l-a urmat pe Moise la conducerea poporului.
[2] Contextul citatului din Iosua este următorul: poporul era deja după exodul din Egipt și cei 40 de ani de peregrinare prin deșert, însă înainte de intrarea în Canaan, Țara Făgăduită. În mesajul său către popor, Iosua face o trecere în revistă succintă a istoriei poporului lui Dumnezeu, începând cu Terah. Iosua considera că israeliții erau deja lecuiți de cultul politeist pe care strămoșii l-au practicat în Mesopotamia, însă îi avertiza de pericolul cultului politeist pe care îl practicau popoarele din Canaan cu care urmau să vină în contact.
[3] https://en.wikipedia.org/wiki/Terah
[4] Episodul Sacrificarea lui Isaac (Geneza 22) demonstrează devotamentul lui Avraam față de El. Avraam devine un model de credință.
10 Comments
O viziune originală asupra patriarhului Abraam care mie îmi spune că cea mai importantă trăsătură de caracter a lui Avraam a fost încrederea nestrămutată în Atotputernicul. Cred că această calitate a atârnat cel mai mult în “dosarul de cadre”. Până la urmă nu există credinţă fără încredere.
Notai că ”nu există credinţă fără încredere”; corect, corect, corect. Iar Avraam, datorită credinței sale, a izbutit să treacă testele pentru a căpăta încrederea Sa; testul ”jertfirea lui Isaac” a fost deosebit de dur.
Un bun cunoscator al Tanachului (din familie 🙂), confirma atat faptul ca Ur se afla in Irak, dar si ca in timpul gruparii ISIS, care era localizata in zona, acestia au distrus destule relicve arheologice din apropierea locului.
Bună Veronica,
Comentariul tău e pertinent și bine venit. Să-mi sistematizez răspunsul.
1. Am dezvoltat subiectul cu ”dosarul … ” urmărind firul textulUI biblic.
2. Din analiza hărții, figura 1, rezultă existența a două așezări Ur:
* Prima așezare Ur, notată ”Ur of the Chaldeans”, e localizată în nord, la circa 120 km est de Haran. Se ”bucură” de două sublinieri: (*)”locație incertă”, și (**)traseul urmat de Avraam posibil că e doar ”alternativ” (incert?).
* Cealaltă așezare Ur, în sudul Mesopotamiei, situată la circa 230 km sud-est de anticul oraș Babilon și la circa 10 km vest de punctul de vărsare al fluviului Eufrat în Golful Persic. Distanța la Haran e de circa 760 km. Pe hartă e subliniat (*)”locație certă”, iar (*)traseul urmat de Avraam e ”tradițional” (acceptat de către cercetători).
4.În consecință , care din cele două așezări e cea biblică?
4. ”Evadând” din spațiul textului biblic către literatura de specialitate, respectiv arheologia în Mesopotamia, printre altele se găsesc următoarele:
* Așezarea Ur, cea din sud, e un oraș antic (mileniile 4-3 î. Hr.), fiind unul dintre cele mai vechi centre de civilizație urbană din lume. În sec. 23-21 î. Hr., a fost capitala statului sumerian. Așezarea a fost abandonată în sec. 4 î. Hr., posibil ca urmare a deplasării cursului Eufratului.
* Ruinele orașului Ur, inclusiv vestigiile unui zigurat, au fost descoperite în anii 1922-1934 de către o echipă britanică de cercetători condusă de Sir Leonard Woolley (1880-1960). Potrivit textului biblic, aici a fost patria lui Avraam, ”Ur din Caldeea”.
* Pe locul anticului oraș Ur, s-a dezvoltat astăzi localitatea modernă irakiană Tall al (Tell el)-Muqaiyir, lângă An-Nāsirῑyah.
5. În consecință, pînă la proba contrarie, acceptăm consensul științific, conform căruia biblica așezare ”Ur din Caldeea” este cea din sud, iar traseul urmat de Avraam către Haran, 760 km, este cel de-alungul fluviului Eufrat.
Personal, am constatat existența unor erori în textul biblic; printre altele, exemplul prezentat fiind unul dintre acestea, care-l derutează pe cititor.
În ceea ce mă privește, acord circumstante atenuante; totuși, scriitorul n-a fost specialist matematician, geograf, cartograf, inginer, etc etc etc. Ceeace era – este și actual – important pentru el era ESENȚA MESAJULUI SĂU.
Uite ceva interesant!
Dacă acceptăm că Chaldeea este o parte a Babiloniei, deci spre vărsarea Eufratului ajungem la fosta cetate sumeriană Ur. Atunci avem două posibilități:
1. Ori Haran nu era acolo unde îl plasează tradiția, în sud-estul Turciei, pentru că drumul de cca 1000 km nu putea fi străbătut pe jos, cu tot calabalâcul, în două săptămâni.
2. Ori scribul care a compus povestea avea o idee foarte vagă de geografie, sigur nu a parcurs el însuși acest drum.
Parcă a doua variantă mi se pare mai convingătoare.
Hava dragă,
Științele exacte sunt EXACTE. Iar în Științele Inginerești, pentru orice teorie elaborată în cazul unei teze de doctorat, e necesar un model matematic susținut de elemente experimentale. Referitor la ”disputa Ur din Caldeea”, a fost o temă/mană cerească pentru NU puține teze de doctorat elaborate. Iar pentru subiectul analizat, în baza ipotezelor emise, ca urmare a descoperirilor arheogice, numitorul comun a fost că așezarea Ur din Caldeea biblcă nu era poziționată în perimetrul indicat de textul biblic. La care revin: pentru scriitorul biblic, care nu avea la dispoziție accesoriile actuale de orientare electronică, elementul esențial era DISEMINAREA (expresie cam militaristă; însă intenționată) MESAJULUI SĂU.
Strul multumesc pentru expunerea aproape coplesitoare, pentru cineva care e destul de in afara problemelor acestora in vrema din urma.
Ma voi instrui incet, incet.
Am privit cu atenție harta și ceva mi s-a părut ciudat. Eu credeam că Ur nu era cel de la vărsarea Eufratului, ci Ur din Haldea (Fac. 11: 31). Dar unde a fost nu se știe. După unele tradiții era în Irak, după altele la granița dintre Siria și Turcia. Întreaga poveste a lui Avraam nu este confirmată arheologic, avem numai textul…
Cert este că în mai multe hărți găsești că traseul de drum către monoteism începe de la așezarea Ur, aflată la Golful Persic. Însă textul biblic, Geneza 11:31, e clar: așezarea Ur din Caldea. Asezarea e localizată mai la nord de așezarea Ur de lângă Golful Persic, la o distanță – după părerea mea – de vreo săptămână de mers cu cămilele, oile, măgarii, vitele și calabalâcul ce-l avea familia Patriarhului Avraam
לא … וַיֵּצְאוּ אִתָּם מֵאוּר כַּשְׂדִּים, לָלֶכֶת אַרְצָה כְּנַעַן, וַיָּבֹאוּ עַד-חָרָן, וַיֵּשְׁבוּ שָׁם.
31 … and they went forth with them from Ur of the Chaldees, to go into the land of Canaan; and they came unto Haran, and dwelt there.
Bună Hava,
Înainte de tradiționalul ȘABAT ȘALOM, te rog să urmarești răspunsul meu la comentariul Veronicăi Rozenberg. ȘABAT ȘALOM, cu SĂNĂTATE !!!