Avraam (± 2000 î.Hr.) este primul dintre cei trei patriarhi biblici, venerat de cele trei mari religii monoteiste iudaism, creștinism şi islam, denumite de altfel și religii monoteiste avraamice. El este primul personaj biblic care a optat pentru monoteism, recunoscând unicitatea Dumnezeului Unic YHWH și pornind pe drumul Său, figura 1.

Relația dintre Creator și Avraam începe cu fraza: …”Ieşi din pământul tău, din neamul tău și din casa tatălui tău şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta Eu (Geneza 12:1).

Iar misiunea încredințată lui Avraam rezultă din versetul următor: Că L-am ales [pe Avraam], ca să înveţe pe fiii şi casa sa după sine să umble în calea Domnului şi să facă judecată şi dreptate; pentru ca să aducă Domnul asupra lui Avraam toate câte i-a făgăduit” (Geneza 18:19). Misiunea e specială: să facă judecată şi dreptate, să reprezinte justiția. Iar faptul că Dumnezeu îl îndeamnă să meargă “în calea Domnului” scoate în evidență mesajul primordial al monoteismului: există un singur Dumnezeu și cerința Sa către omenire este să aibă un comportament etic, bazat pe dreptate și corectitudine.

De ce l-a ales Dumnezeu pe Avraam? Care este acel ceva, ce îl face pe Dumnezeu să-l aleagă pe Avraam, cel care va transforma lumea?

S-au pus aceste întrebări, având în vedere că din ”dosarul biblic de cadre” al lui Avraam ar rezulta că patriarhul ar fi avut ”origine nesănătoasă”. Unul din actele la dosar este prezentat de însăși Iosua[1], în care Terah, tatăl patriarhului Avraam, este descris ca un idolatru: ”Părinţii voştri, Terah, tatăl lui Avraam …, locuiau în vechime de cealaltă parte a Râului [Eufrat] şi slujeau altor dumnezei” (Iosua 24:2)[2].

Din textul biblic rezultă cu certitudine că Terah se închina la idoli, la imagini. Acest aspect era în totală contradicție cu preceptele înscrise în Exodul 20:3-4: Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul.

Cum se poate că Dumnezeu l-a ales tocmai pe Avraam, al cărui tată era politeist, pentru o misiune care va transforma lumea? Textul biblic nu explică acest lucru. Există totuși o interpretare rabinică și ea încearcă să facă lumină, să răspundă întrebării[3].

Conform acestei interpretări, tatăl lui Avraam, Terah, confecționa idoli pentru vânzare. Într-una din zile, Terah a lăsat atelierul în grija fiului său Avraam. Tânărul a spart toți idolii, l-a lăsat numai pe cel mai mare și i-a pus acestuia în mâna un topor. La întoarcere, când a văzut toți idolii distruși, desigur că Terah s-a înfuriat și l-a întrebat pe fiul său ce se întâmplase. Avraam i-a răspuns că idolul cel mare s-a supărat pe idolii ceilalți și i-a distrus pe toți cu toporul. Șocat de răspunsul primit, Terah s-a răstit la fiul său: Termină cu minciunile! Doar acești idoli nu pot nici să meargă, nici să vorbească și nici să se miște! La care Avraam a răspuns: Dacă idolii sunt atât de neajutorați, încât nici măcar nu se pot apăra pe ei înșiși, nu înțeleg care e rostul să te rogi la ei ca să te protejeze?

Desigur, revelația lui Dumnezeu de pe muntele Sinai, așa cum este redată în cartea Exodul, respectiv primirea Decalogului de către Moise (± 1250 î.Hr.), se petrece cu circa 750 de ani după perioada Patriarhului Avraam (± 2000 î.Hr.). Această perioadă intermediară a fost una de încercări ale credinței în El, Dumnezeul Unic, constituind pregătirea condițiilor primare necesare trecerii poporului de la politeism la monoteism[4]. Trebuie luat în considerare că Mesopotamia, locul de baștină al lui Avraam, era politeistă, poporul se închina la idoli. În acest mediu se afla Terah, dar și poporul care urma să fie ales de Dumnezeu. Momentul când Avraam, la chemarea Sa, a plecat către Canaan, Țara Făgăduită, respectiv începutul de drum către monoteism, reprezintă începutul defamiliarizării de idolatrie.

Oare Terah poate fi considerat un personaj biblic negativ?

În contextul de referință – politeismul era omniprezent, pe când principiile monoteismului încă nu erau înscrise nicăieri, Decalogul urmând să-i fie dat lui Moise abia ulterior – Terah se poate bucura de circumstanțe atenuante. Avraam, în pofida mediului politeist în care trăia, a izbutit să se elibereze, alegând calea către monoteism.

Rezoluția la ”dosarul biblic de cadre” al Patriarhului Avraam: CURAT.

Sursa imaginilor:

https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Abraham%27s_Journey_(en).svg   Topographic map: SémhurDerivative work: DEGA MD, CC BY-SA 4.0 <https://creativecommons.org/licenses/by-sa/4.0>, via Wikimedia Commons

https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Abraham_idol_smasher.jpg

Sol Aronson, Public domain, via Wikimedia Commons

Strul Moisa

---

[1] Iosua este cel care l-a urmat pe Moise la conducerea poporului.

[2] Contextul citatului din Iosua este următorul: poporul era deja după exodul din Egipt și cei 40 de ani de peregrinare prin deșert, însă înainte de intrarea în Canaan, Țara Făgăduită. În mesajul său către popor, Iosua face o trecere în revistă succintă a istoriei poporului lui Dumnezeu, începând cu Terah. Iosua considera că israeliții erau deja lecuiți de cultul politeist pe care strămoșii l-au practicat în Mesopotamia, însă îi avertiza de pericolul cultului politeist pe care îl practicau popoarele din Canaan cu care urmau să vină în contact.

[3] https://en.wikipedia.org/wiki/Terah

[4] Episodul Sacrificarea lui Isaac (Geneza 22) demonstrează devotamentul lui Avraam față de El. Avraam devine un model de credință.