De ce depinde bunăstarea omului? Iată o întrebare la care un simplu medic ca mine nu poate oferi un răspuns cât de cât acceptabil.

Eu știu că un om bolnav e nefericit, ceea ce nu înseamnă că cel sănătos explodează de câtă bucurie are parte. Și mai știu că 50% din soarta omului nu se află în propriile sale mâini, pentru că nimeni nu l-a întrebat din ce părinți și unde ar vrea să se nască.

Adevărul este că, dacă stau strâmb și judec drept, știu ceva mai mult despre bunăstarea individului. De exemplu, știu că o educație adecvată, din fragedă pruncie și o îngrijire medicală adecvată pot asigura o existență demnă, chiar plăcută, și mediu propice pentru dezvoltarea aptitudinilor fiecăruia.

Am trăit de-ajuns și m-am plimbat de-ajuns prin lume ca să cunosc magnitudinea prăpastiei dintre țările cu o economie dezvoltată și cele care în mod politicos (sau de-a dreptul ironic) se numesc ”în curs de dezvoltare”.

Îmi cer scuze pentru această banală introducere, dar am simțit nevoia să o fac înainte de a trece la subiect: un amplu articol publicat în urmă cu câteva săptămâni de cunoscutul jurnal medical britanic The Lancet și intitulat ”Cele zece Americi: o analiză sistematică a disparității în ceea ce privește speranța medie de viață în Statele Unite”.

Nu voi plictisi cititorul cu definiția celor zece categorii de cetățeni ai țării cu cea mai dezvoltată economie din lume. Articolul diferențiază pe americani nu numai după culoare și proveniență, ci și după ”județul” (county) în care trăiește, respectiv venitul mediu per capita și rata criminalității din acea regiune. Împărțirea e complicată și chiar greu de înțeles pentru cine nu cunoaște dedesubturile și deosebirile etno-geografice ale Statelor Unite (pentru cine dorește să aprofundeze subiectul, iată articolul publicat de Laura Dwyer-Lindgren și colaboratorii ei: https://www.thelancet.com/journals/lancet/article/PIIS0140-6736(24)01495-8/fulltext

Prima categorie, America 1, include indivizi de proveniență asiatică, din Hawaii sau din insulele Pacificului. Urmează, pe rând, albii domiciliați în așezările mari, apoi negrii din marile centre, negrii din regiuni în care segregația rasială e evidentă, ș.a.m.d. Ultima categorie, America 10, o formează amerindienii și cei care s-au născut în Alaska. Articolul cuprinde numeroase date statistice asupra celor zece categorii de americani, în special evoluția acestor elemente statistice de-a lungul ultimelor două decenii.

Nu m-a surprins deloc că americanii albi și cei de origine asiatică o duc mai bine și trăiesc mai mult decât negrii din regiuni subdezvoltate sau amerindienii. Dar m-a frapat trendul, evoluția datelor. Dacă în anul 2000 media de viață a grupului 1 era de 83 ani și a grupului 10 de 71 ani, în anul 2020 discrepanța era și mai evidentă: 84 față de 62 ani.

Aceste date indică un continuu proces de marginalizare a unor grupuri etnice și sociale în societatea americană, ceea ce nu e de mirare cunoscând disparitatea economică pregnantă dintre diverse regiuni ale acestei imense țări. Iată câteva exemple:

În anul 2023, produsul intern brut (PIB) per capita în SUA era de $81.632, plasând economia americană pe locul 9 în lume. Dar acest parametru este departe de a fi uniform pe întreaga țară. De exemplu, Washington DC are un PIB per capita de $260.000, pe când statul Mississippi are numai $53.000.

Discrepanța nu apare doar în Statele Unite. Iată, de exemplu, Franța care în 2023 avea un PIB per capita de $44.460, dar Île de France avea $63.000, față de regiunea Hauts de France cu numai $30.968. Iată și datele pentru Marea Britanie în același an: PIB per capita £33.593, dar Londra avea £57.338 și East Anglia numai £30.218. Și lista poate continua la nesfârșit.

Inegalitatea e strigătoare la cer. Precum se știe, nu este numai calitatea pâinii pe care o pune fiecare pe masă, ci și (sau mai ales) nivelul sănătății publice, al educației, al transportului în comun, al securității personale, ca să amintim doar câteva din cele mai importante funcții sociale de a căror calitate ar trebui să se bucure cetățeanul de rând. Este, de fapt, un cerc vicios: o situație economică precară atrage mai puțini indivizi calificați care caută un nivel de viață crescut, iar lipsa perenă de interes accentuează și mai mult diferențele dintre o regiune și alta.

Dar să ne întoarcem la articol și la datele referitoare la Statele Unite. Precum se vede din datele de mai sus, inegalitatea socială în această țară rezultă în primul rând din discrepanța etnică, o situație cunoscută dintotdeauna și care nu pare să aibă vreo șansă de îmbunătățire. Albii și americanii de origine asiatică o duc mai bine decât negrii și amerindienii, indiferent de regiunea în care locuiesc, dar albii din așezări mici sunt și ei handicapați față de cei din orașe mari, iar albii din regiuni cu venituri mici au un nivel de viață mai scăzut decât cei din așezări mici, dar cu venituri mai mari.

Mi se va spune că în SUA domină economia de piață și că, oricum o întorci, este un rău minim, în comparație cu orice sistem totalitar, de tip socialist-comunist. Dar americanul de rând, cel cu o poziție etno-socio-economică precară, are senzația că, de fapt, el trăiește într-o altă țară decât celălat care o duce mult mai bine.

Articolul conchide: magnitudinea discrepanțelor în materie de longevitate și sănătate într-o țară cu o economie atât de puternică este de-a dreptul intolerabilă. Ea reflectă o distribuție incorectă și inegală a resurselor și a șanselor fiecărui cetățean de a-și construi o viață decentă și are consecințe profunde privind bunăstarea și longevitatea populațiilor marginalizate.

Nu sunt eu acela care trebuie să ofere soluții acestei situații alarmante.

Dacă ar fi doar Statele Unite, ne-am putea spune că ”e treaba lor”, dar, precum spuneam, discrepanța există practic în toate țările lumii libere. Cât despre cealaltă parte (cea ”nevăzută”) a lumii, cea a țărilor totalitare sau semi-totalitare, acolo nu are ce să ne îngrijoreze: statisticile indică o situație de-a dreptul înfloritoare, egală pentru fiecare pământean, și cine încearcă să contrazică această afirmație, mai bine nu s-ar fi născut!
Gabriel ben Meron