Într-un interviu acordat imediat după anunţarea retragerii candidaturii pentru CCR, Lucian Bolcaş a declarat că nu are nici un regret privind activitatea ca vicepreşedinte PRM. „Dacă în 1938 au fost arse cărţile lui Heinrich Heine şi Thomas Mann, cred că îndepărtarea statuii mareşalului Antonescu, ale cărui crime de război nu le contest, face parte din aceeaşi categorie. ..” a mai spus el, printre altele.

În urma protestelor publice care vizau perioada în care (până în martie 2010) – în calitate de vicepreşedinte al Partidului România Mare – gira atitudinea antisemită şi xenofobă a acestei formaţiuni politice extremiste, Lucian Bolcaş s-a retras de la candidatura pentru Curtea Constituţională, pentru – spune el – a nu complica situaţia politică internă actuală. Într-un interviu acordat, la cald, postului Realitatea, la întrebarea reporteriţei dacă regretă vreun episod din activitatea sa politică, a răspuns că nu regretă nimic. Insistând asupra acuzaţiilor care-l privesc în cadrul Raportului Wiesel, Lucian Bolcaş a răspuns: “Dacă în 1938 au fost arse cărţile lui Heinrich Heine şi Thomas Mann, cred că îndepărtarea statuii mareşalului Antonescu, ale cărui crime de război nu le contest, face parte din aceeaşi categorie. ..”.

Vestea bună e că Lucian Bolcaş, propus – „pentru uriaşa experienţă profesională, calitatea umană şi coloana vertebrală” – judecător la Curtea Constituţională, a renunţat de bună voie (afirmă domnia sa) la această funcţie care-l onora. Vestea proastă este că în 2013, domnia sa compară cu seninătate arderea cărţilor de către nazişti  (nu îndrăznesc să mă duc cu gândul la Noaptea de cristal, care a avut loc tot în 1938) cu îndepărtarea bustului ridicat în anii 2000, unui mareşal condamnat pentru crime de război (pe care dl. Bolcaş nu le contestă), cu încălcarea legilslaţiei în vigoare din România.