AMIR, organizația unitară a originarilor din România în colaborare cu Organizația originarilor din regiunea Dorohoi au organizat, duminică 31 ianuarie 2016, în sala cinematecii din Haifa, o adunare, pentru a-l omagia, la peste un an de când ne-a părăsit, pe neobositul Shlomo David, pentru activitatea de-o viață. Activitatea lui Shlomo David era, de fapt, o activitate de 10 vieți, nu de o singură viață!
Se spune că un om care ne părăsește devine o stea pe infinitul cerului și de acolo, de sus, continuă să fie cu noi, să se bucure sau să se întristeze, să ne apere și să ne călăuzească. Shlomo David poate să fie mulțumit că lumea nu l-a uitat. Frânturi din viața lui au fost prezentate pe ecran prin scurte pelicule, alternate cu dialoguri și povestiri din toate perioadele și activitățile sale. Bagheta a fost ținută de purtătoarea de cuvânt a Asociației AMIR – Iris Lakner – care a condus evenimentul cu mult talent, fiind o prezență luminoasă atât prin frumusețea ei cât și prin vocea plăcută cu rezonanță în sufletele publicului venit din toată țara la acest eveniment.

Shlomo David s-a născut la Dorohoi, pe 29 aprilie 1930 (anul acesta ar fi împlinit 86 de ani). A crescut și și-a făcut educația într-o casă cu tradiții evreiești și cu idei sioniste, el însuși fiind activ în organizațiile de tineret care visau la Eretz Israel, atunci Palestina. A cunoscut în copilărie prigoana antisemită, în Dorohoiul unde avusese loc în 1940 primul pogrom din România și de unde s-au făcut deportări masive în Transnistria.
În 1952 a făcut alia și s-a căsătorit cu Miriam – adevărată tovarășă de viață – atât la bine cât și la rău. Au crescut două fete minunate și s-au bucurat de cinci nepoți.
A înființat și apoi a condus timp de 39 de ani, departamentul de „cadre” al Centrului Medical Rambam din Haifa. În această funcție a ajutat mulți olimi din România să se încadreze, fiind primiți în cadrul personalului acestui centru medical de prestigiu. Mărturii au fost aduse de persoane care au avut ocazia să lucreze cu el la Centrul Medical Rambam. Povești personale, impresionante, despre legătura care a existat cu Shlomo David și ce importanță a avut el în viața lor. De menționat că și după ce a ieșit la pensie, și-a continuat activitatea în cadrul organizației pensionarilor. Am reținut pe doamna Nira Seghev, fosta lui adjunctă, și pe prof. Beniamin Miler, ajuns șef al secției de oftalmologie, într-un dialog incitant cu moderatoarea Iris Lackner.

Shlomo a înființat Organizația originarilor din Dorohoi și împrejurimi (Săveni, Darabani, Mihăileni, Herța, Rădăuți Prut) și a fost președintele acestei organizații timp de 40 de ani. A publicat șase volume despre istoria comunităților evreiești din regiunea Dorohoi. Nu există cineva originar din Dorohoi și împrejurimi care să nu fie amintit în cele șase volume monumentale.
Cele șase volume au fost recunoscute de Yad Vashem ca documente valoroase pentru istoria evreilor din România. Atât „Premiul Palti” cât și „Premiul Groper” i-au fost acordate pentru această realizare.
Una din cele mai importante realizări ale Organizației dorohoienilor este Monumentul în Memoria victimelor Holocaustului din munții Ierusalimului, lângă Shoresh. În fiecare an, în fața Monumentului, se organizează „Ziua Comemorării Pogromului”. În fiecare an, zeci de autobuze din toată țara îi aduc pe cei care păstrează vie memoria victimelor Holocaustului.
Ce nu a făcut Shlomo? A făcut jocuri pentru copii, pentru a le dezvolta gândirea, a făcut numerologie, a intrat până și în domeniul meu, al picturii, organizând expoziții și lucrând el însuși pirogravuri, a înființat biblioteci, cercuri culturale, ziare locale. A avut o activitate multiplă și diversă, o capacitate organizatorică excepțională, realizări de o viață, pentru care era nevoie de zece vieți.
Ca scriitor – membru al Asociației Scriitorilor de limbă ebraică – are la activ peste 45 de volume, proză și poezie în ebraică. A fost unul din fondatorii și animatorii „Fundației Sara și Haim Ianculovici”. A activat mulți ani cu soții Ianculovici și cu răposatul Israel Levanon, fost președinte al Organizației Sioniste Mizrahi din România și primul președinte al Fundației Ianculovici. Dacă cineva este interesat să mai știe povestea acestor oameni deosebiți, Haim și Sara Ianculovici, poate citi cartea scrisă de Shlomo David în limba ebraică. Citez: „Mă consider un om norocos că i-am cunoscut personal pe Sara și Haim Ianculovici – o ușă descisă pentru noii veniți în țară- și pe Israel Levanon, unic în felul lui, persoana cea mai apropiată de Marele Rabin Alexandru Shafran”.
Eu l-am cunoscut pe Shlomo David în cadrul „Cercului Cultural Clein” și, prin el am avut ocazia să cunosc persoane importante din toate domeniile de activitate, cărora le acorda „tribună” într-un cadru plăcut, cu o ceașcă de cafea sau ceai și o prăjitură.

Nu am păstrat ordinea în care vorbitorii s-au perindat la microfon, dar pot relata că atât Yona Yahav, primarul Haifei, cât și Micha Harish, președintele Organizației AMIR, au vorbit cu multă admirație despre Shlomo. Primul a povestit cu umor că de la Shlomo David a auzit pentru prima oară în viața lui de localitatea Dorohoi și nici măcar nu reușea să pronunțe numele cum trebuie. Nu și-ar fi imaginat că în Shlomo David va găsi un prețios ajutor la alegerea lui ca primar. Micha Harish ne-a amintit că Shlomo David a făcut parte dintre fondatorii organizației AMIR.                                                Dar, trebuie subliniat că Shlomo David a avut înțelepciunea, puțin obișnuită, de a se gândi și la continuarea activității sale obștești. Dr. Doron Coler, care a preluat de la Shlomo conducerea Organizației Originarilor din Dorohoi și a dovedit deja că reușește cu succes în această misiune, a spus că Shlomo a fost pentru el ca un al doilea tată. Fiicele lui Shlomo, Sara și Dorit, au confirmat că s-au bucurat să aibă așa un frate. Dorit a promis, că începând de la această întâlnire, va activa alături Doron Coler în cadrul Organizației, așa cum și-a dorit și tatăl ei.
Tot ca un fiu a vorbit și rabinul Iosef Wasserman care nu a mirat pe nimeni cu talentul cu care s-a adresat publicului, evidențiind calitatea de slujitor al obștei pe care a desfășurat-o Shlomo. El a fost un om religios, care a păstrat tradițiile și credința.
Deosebit de emoționantă a fost mărturia prietenului din tinerețe Moshe Nagor, care l-a cunoscut pe Shlomo la organizația „Hanoar Hatzioni” din Dorohoi, unde venise ca instructor după război și au rămas prieteni pe viață.
Familia, soția Miriam, fiicele Sara și Dorit, nepoții și cumnata prezenți în sală au fost cei mai importanți participanți. Fiicele lui au reușit să realizeze unul din visurile lui Shlomo de a servi în armată, ajungâd la gradul de ofițer. El însuși n-a putut face acest lucru din motive de sănătate. În cadrul Organizației Originarilor din Dorohoi, a reușit să facă legătura cu toți cei care au ajuns la grade importante în armată și care l-au ajutat la realizarea Memorialului.
Shahar Hanoh și Itay Ziv au susținut un program muzical plin de farmec. O surpriză a fost când au interpretat două din poeziile lui Shlomo, pentru care cei doi tineri talentați au compus muzica. Evenimentul a fost fotografiat de Mihal Sela.
Dorit, fiica lui Shlomo a spus în încheiere: „Tată, privind de sus, de pe cerul spuzit de stele, tu fiind astăzi una dintre ele, poți fii fericit și poți mulțumi fiecăruia în parte, cu cinstire și prețuire, așa cum ai făcut-o întotdeauna, fiind un om care ai iubit oamenii.”
Așa a fost Shlomo, a încurajat pe toți cei pe care i-a cunoscut să creieze, a onorat pe cei cu care era în contact.
Shlomo David, a fost pentru noi o „legendă”. El a fost ceea ce în ebraică se numește un „șaliah țibur”, un slujitor al obștei. Viața lui a fost o viață între bucurie și tristețe. De aceea închei această succintă relatare cu versurile Magdei Isanos:

„…viața e de-abia o picătură
Între minutu-acesta care bate
Și celălalt-și-mi pare neînțeles
Și trist că nu privim la cer mai des,
Că nu culegem flori și nu zâmbim,
Noi, care-așa de repede murim.
Murim…ca mâine”

Fie amintirea lui Shlomo David binecuvântată !

Liana Saxone-Horodi