La sfârşit de iulie 1995,  Guvernul României a fost informat de intenţia scriitorului Elie Wiesel, Laureat al Premiului Nobel pentru Pace, de a vizita Sighetu Marmaţiei, însoţit fiind de o echipă internaţională de filmare care realiza un film despre locul unde s-a născut şi copilărit.

În calitatea pe care o aveam atunci, de secretar executiv al Consiliului Minorităţilor Naţionale (funcţie îndeplinită între anii 1993-1997), m-am deplasat la Baia Mare pentru a pregăti vizita. Şi preşedintele Ion Iliescu intenţionase să ajungă Sighetu Marmaţiei, dar din motive de sănătate nu a putut efectua deplasarea,fiind reprezentat de catre consilierul prezidenţial Traian Chebeleu.

La sosirea la Baia Mare am fost înştiinţaţi că avionul cu care sosea Elie Wiesel nu putea fi primit pe aeroportul oraşului,  întrucât acolo nu funcţiona punct de frontieră şi vamă. S-a recomandat trimiterea avionului la Oradea pentru formalităţile de frontieră si vamă şi aducerea lui apoi la Baia Mare.

Nu am fost de acord cu această variantă şi,  cu sprijinul ministrului de interne şi al directorului general al vămilor, un echipaj de la punctul de frontiera  Petea  a fost detaşat pentru trei zile la Baia Mare.

Elie Wiesel a venit cu un avion militar pus la dispozitie de guvernul Ungariei, însoţit de către o echipă de filmare, cu o aparatură declarată vamal la suma de 2 milioane de dolari .

Din avion ni s-a comunicat că la scara avionului nu se acceptă presa şi se dorea limitarea persoanelor de întâmpinare la două.

La scara avionului am fost, totuşi, trei persoane: subsemnatul,  Traian Remeş (pe atunci preşedinte al Consiliului Judeţean Maramureş) şi un cameraman de la TVR (ceea ce a provocat un scandal în rândul reprezentanţilor posturilor de televiziune din ţară şi străinătate, prezente în oraş)

În aceste condiţii – cu sprijinul regretatului profesor Tiberiu Benedek, reprezentant al FCER – am reuşit să-l convingem pe oaspete să accepte o conferinţă de presă la casa de oaspeţi a Consiliului Judetean. Deşi iniţial se acceptase doae o jumătate de oră, ea s-a prelungit până la trei ore. Vizita a continuat a doua zi la Sighetu Marmaţiei, unde Elie Wiesel a poposit la  sinagogă, la comunitatea evreilor şi, evident, în casa familiei, unde copilărise, care din păcate, se afla într-o condiţie precară.

La plecarea din Baia Mare, Elie Wiesel mi-a declarat că nu se aşteptase la atâta interes faţă de vizita sa şi nici la atmosfera de caldă cu care fusese primit de sigheteni,indiferent de etnie.

A promis că va reveni cu familia în România pentru a cunoaşte şi ei locurile unde a copilărit şi de unde a fost deportat.

A revenit în 2002, când deja Casa Memorială Elie Wiesel era pusa la punct şi a acceptat invitaţia preşedintelui României de a prezida Comisia de cercetare a Holocaustul din România – cunoscută sub denumirea de ”Comisia Elie Wiesel”

Ivan Truţer