Anul acesta am primit, ca întotdeauna, mărțișoare încărcate de afecțiune și m-am gândit că majoritatea acestor semne de început de primăvară mi-au fost dăruite cu drag și le-am primit la fel! Este important acest mic simbol in alb și roșu, pentru că poate consolida relații profund umane, fie ele de prietenie sau iubire.  În fiecare an, primul mărțișor are o semnificație în plus și o mică poveste. Anul acesta, primul meu mărțișor a venit din partea nepoțelului meu, cu câteva zile înainte de 1 martie! El a venit într-o seară, cu o figură serioasă și un plic lipit cu grijă, ca să nu văd ce este înăuntru. Mi-a spus ca nu cumva să mă uit înainte de ziua de început de primăvară, fiindcă stric toată surpriza! Să nu vă mire că am făcut așa cum mi-a spus, pentru că suntem în fiecare zi modelele de conduită ale copiilor și nepoților și dacă promitem ceva trebuie să respectăm. Acum, în dimineața de 1 martie, am deschis pliculețul și m-am bucurat pentru că ghinda din lână avea culoarea preferată în perioada asta de nepoțelul meu, deci, fusese ales chiar de el! Curând, poate cu începutul anilor de școală, copilul va avea alte gusturi ce-i vor marca anii și evoluția prin viață. Eu îmi voi aminti însă această ghindă cu o culoare caldă, între galben și portocaliu, fiindcă este simpatic modul în care mi-a oferit-o. Astăzi, pe când se pregăteau de plecare, fiecare la treburile lui, i-am dorit nepoțelului o zi frumoasă la grădiniță și i-am mulțumit pentru mărțișorul inspirat ales și dăruit. Mărțișorul acesta este însoțit de una dintre istoriile care circulă ca explicație a tradiției românești din această primă zi de primăvară. Primim acest  simbolul al primăverii ca să ne poarte noroc în primăvara și anul ce urmează. Semnul unor noi începuturi de ciclu în natură, de regenerare a vieții după o iarnă care anul acesta a fost destul de grea.

Orice mărțișor este primit cu plăcere și ne prilejuiește bucurie. Încercăm apoi să descoperim simbolistica, gândul și chiar sentimentele cu care ne-a fost dăruit. Poate că uneori nu este nicio o corelație între micuțul simbol și relația noastră cu persoana care ni-l dăruiește, dar cred că nu face cineva excepție de la măcăr un mic gând îndreptat spre semnificația mărțișorului. Sunt mărțișoare oferite doar fiindcă așa se obișnuiește, în timp ce altele au o încărcătură de afecțiune, de drag și asta se degajă din alegerea făcută de cel ce ni le oferă. Sigur că multe dintre cititoare au simți asta în prima zi de primăvară!

Îmi amintesc de câteva mărțișoare pe care nu le-am putut uita de-a lungul anilor, multe păstrate în cutia cu amintiri. Altele s-au rătăcit sau sunt pline de praf printr-un colț de casă. Așa îmi amintesc micul coșar cu scara pe umăr, primit de la tata, dar și trifoiul cu patru foi din metal pe care l-am dăruit mamei mele, împreună cu tradiționalul desen făcut pentru mame la gradiniță. Bunicii mele i-am dăruit un alt simbol, al primului ghiocel, ;i ea l-a păstrat mult timp legat de veioza pe care o aprindea ca să citească seara. Apoi, în liceu am început să primesc inimioare cu sau fără cheițe menite să descuie simbolic inimi. Din perioada aceea îmi amintesc un buchetul de lăcrămioare (oare unde le-a găsit la început de primăvară!?) în care se ascundea o poezie și un mărțișor inimioară săgetată, pe acesta l-am păstrat mult timp în cutia cu amintiri. Îmi amintesc însă că dominanta a rămas poezia, poate mai mult poem, plină de mister și întrebările vârstei. Uite că acum, după ani, mă gândesc dacă nu același simbol îl dăruise și altor fete! Adolescenta de atunci era însă învăluită într-un sentiment romantic. Mai apoi, am primit un alt mărțișor pe când eram studentă. Acesta reprezenta o scoică deschisă, în care se găsea o perlă. Dincolo de frumusețea sofisticată a mărțișorului, cuvintele cu care mi-a fost oferit mi-au rămas în suflet: “Scoicile ascund frumoase perle!” Cred că mi-a plăcut să aud că sunt frumoasă, asta fiindcă mie băieții se cam fereau să îmi facă complimente, că nu știau cum le voi primi. Poate uneori zâmbetul părea ironic, dar nu era decât din cauza timidității. Eu nici acum nu mă las derutată de o atitudine ce poate părea puțin distantă și nici de un zambet ce apare cam ironic, fiindcă de cele mai multe ori asta ascunde doar timiditate sau o reminiscență a ei.

Parcă am spus că revin la timpul prezent, dar oare nu coexistăm astăzi cu aceste amintiri? Sigur că asta ne face viața bogată și frumoasă! Mărțișoare, mărțișoare ce ușor înlocuiesc o mie de cuvinte! Ele ne redau în fiecare an prospețimea și elanul reînceputurilor!

Serena Adler

01.03.2017