”Kiduș” (=sfințire, sau sanctificare) este o binecuvântare recitată în serile de ajun de Șabat (respectiv vineri seara) și în ajun de sărbători. Unii evrei recită această rugăciune numai înaintea mesei de seară, la care urmează să fie consumată pâine. Alții o recită înaintea unei gustări care include un pahar cu vin (sau cu o băutură alcoolică), urmat de consumul unei bucăți de pește umplut și a unei prăjituri. În unele comunități este obiceiul a se recita această binecuvântare în sinagogă, după rugăciunea de vineri seara și după rugăciunile din serile de ajun de sărbătoare.

”Kiduș” (=sfințire, sau sanctificare) este o binecuvântare recitată în serile de ajun de Șabat (respectiv vineri seara) și în ajun de sărbători. Unii evrei recită această rugăciune numai înaintea mesei de seară, la care urmează să fie consumată pâine. Alții o recită înaintea unei gustări care include un pahar cu vin (sau cu o băutură alcoolică), urmat de consumul unei bucăți de pește umplut și a unei prăjituri. În unele comunități este obiceiul a se recita această binecuvântare în sinagogă, după rugăciunea de vineri seara și după rugăciunile din serile de ajun de sărbătoare.

Există unele mici diferențe asupra textului acestei rugăciuni între evreii așkenazi și evreii sefarzi. O carte publicată în Israel, bogat ilustrată, include toate variantele acestei rugăciuni. Sub o formă puțin diferită, această rugăciune este recitată și în ziua de sâmbătă și în zilele de sărbătoare înainte de masa de prânz. Rugăciunea de ”Kiduș” este de origine rabinică. Ea este menționată în cartea ”Șulchan Arukh”, codul de legi al iudaismului. ”Kiduș” este o binecuvântare făcută pe vin: Dumnezeu este binecuvântat fiindcă a creat rodul viței. În cazul lipsei vinului, sau al nesiguranței asupra caracterului lui pur din punct de vedere halakhic (”cașer”), această binecuvântare este făcută asupra unei băuturi alcoolice: Dumnezeu este binecuvântat pentru că a creat totul și pe toate, care ies de sub Mâna Lui. Binecuvântarea poate fi făcută și pe produse alimentare diferite de pâine; în acest caz sunt binecuvântate produsele alimentare, create de Dumnezeu și consumate în cadrul gustării care urmează rugăciunii. În cazul binecuvântării pe pâine, ea înseamnă începutul unei mese de prânz sau de seară, obligând la spălarea prealabilă a mâinilor, iar Dumnezeu este binecuvântat pentru că a scos pâinea din pământ pentru oameni și le-a dat-o: este o formă a mulțumirii omului către Dumnezeu pentru că are pâine, respectiv că se poate întreține, că are cele necesare traiului. Această rugăciune include mulțumirea pentru ziua de Șabat, sâmbăta, ziua de odihnă, considerată ca un legământ între Dumnezeu și poporul lui Israel. Ea include și amintirea ieșirii din Egipt. Deci, mulțumirea pentru ziua de odihnă și pentru libertate. Ziua de odihnă este considerată sfântă pentru că este dedicată odihnei pentru oameni, după cum este ziua de odihnă a lui Dumnezeu după crearea lumii de El timp de șase zile. Filosofi ai iudaismului au numit Șabatul  ”cununa creației”. Termenul a fost preluat și de regretatul scriitor Șlomo Leibovici-Laiș, care a publicat o carte în limba română cu acest titlu.

Rugăciunea ”Kiduș” este redactată într-o formă literară, poetică, deși nu include rime sub forma folosită în prezent. În traducere românească, ea apare în toate traducerile cărților de rugăciune ebraice. M-am gândit însă să  o traduc în versuri, datorită caracterului ei poetic. Bineînțeles, este vorba de o traducere liberă care caută să fie cât mai fidelă textului. Unele mici licențe morfologice nu schimbă însă sensul textului original ebraic. Pentru traducere, am ales varianta așkenază recitată vineri seara, sub forma în care era recitată adeseori în obștile evreiești din România de altă dată. Este varianta care include binecuvântarea vinului. Am adăugat și binecuvântarea pâinii, pe care am intercalat-o. Traducerea urmează mai jos.

KIDUȘ

(Traducere de:  Lucian-Zeev Herșcovici)

Fiii lui Israel vor păstra ziua de Șabat,

Să le fie zi de odihnă, așa cum Eu i-am învățat,

În fiecare generație, pe vecie,

Ca legământ cu ei să fie.

Căci Dumnezeu a creat cerul și pământul timp de zile șase

Oamenilor vrând ca să le lase;

Și într-a șaptea zi S-a odihnit

Și odihnă ca a Lui oamenilor le-a poruncit.

 

Și a fost seară, și a fost dimineață,

A șasea zi,

Când lumea toată era în viață.

Și Dumnezeu a încheiat creația a ceea ce va fi.

Creația cerului și a pământului s-a terminat,

La fel și tot ce este de ele legat.

Și în ziua a șaptea Dumnezeu S-a oprit din munca Lui,

Pe care a făcut-o timp de șase zile cu a Sa mână, cum alta nu-i.

Și Dumnezeu a binecuvântat a șaptea zi

Și a sfințit-o fiindcă de odihnă, Șabat, ea va fi.

Zi de odihnă pentru El, după ce a creat această lume

Și a ales să se odihnească în cea de a șaptea zi anume.

 

Și în această zi, făcută sfântă,

Poporul vinul îl binecuvântă:

Ascultați învățați,

Ascultați domnii mei,

Vinul de-l binecuvântați,

Veseliei îi aduceți temei.

 

Binecuvântat să fi Tu, Doamne, ce rodul viței ai creat

Și bând vinul, să ne bucurăm Tu ne-ai învățat.

 

Binecuvântat să fi Tu, Doamne Sfânt,

Ce ne scoți pâinea din pământ.

 

Binecuvântat să fi Tu, Doamne Sfinte, Dumnezeu,

De noi în orice clipă, tot mereu,

Fiindcă universului Tu îi ești rege,

Lucru pe care orice om îl înțelege.

Și prin ale Tale porunci ne-ai sfințit

Și Șabatul cel sfânt ni l-ai dăruit.

Cu dragoste și cu plăcere ni l-ai dat ca moștenire,

Ca să ne fie a creației amintire.

Iar Șabatul este ziua cea dintâi dintre toate chemările Tale sfinte,

Odihna pe care ne-ai dat-o fiind printre primele cuvinte.

Scoaterii noastre din Egipt să fie amintire,

Căci din casa robiei a fost a noastră ieșire.

 

Fiindcă pe noi Tu ne-ai ales și ne-ai sfințit,

Dintre toate neamurile pământului, și ne-ai călăuzit.

Și ziua de Șabat ne-ai dăruit-o cu dragoste și cu plăcere,

Ca să ne fie moștenire: aceasta este a Ta vrere.

Binecuvântat să fi Tu, Doamne, care Șabatul l-ai sfințit

Și odihna lui ne-ai dăruit.