În fiecare an, în luna februarie, comunitatea evreiască sefardă din New York se reunește pentru a celebra Ladino Day (Ziua limbii ladino). Evenimentul, ajuns la cea de-a opta ediție, este un moment de recunoaștere și promovare a limbii care a rămas până astăzi o parte esențială a identității culturale și lingvistice a evreilor sefarzi. Limba ladino sau judeo-spaniolă a evoluat din spaniola medievală, împrumutând elemente din ebraică și alte limbi cu care evreii sefarzi au venit în contact. După expulzarea evreilor din Spania în 1492, aceștia s-au răspândit în întreaga lume, aducând cu ei limba și cultura lor. Ladino a devenit o parte esențială a identității lor, folosită în viața de zi cu zi, în literatură, muzică și ritualuri religioase. În acest an, Ladino Day a fost organizată cu sprijinul American Sephardi Federation, American Ladino League, The Sephardic Jewish Brotherhood of America, The Sephardic Foundation on Aging, Foundation for the Advancement of Sephardic Studies and Culture și Shearith Israel League Foundation. Celebrarea a avut loc prin evenimentul Mazal Bueno, găzduit de Sinagoga Tribeca din cartierul cu același nume, cunoscută astăzi la New York ca sinagoga artiștilor și a oamenilor din televiziune și presă.Read more…
Întâlnire cu… Demonii lui Bashevis Singer
De mult îmi doream să văd spectacolele teatrului evreiesc de la New York, mai ales că Abraham Goldfaden și-a trăit o mare parte din viață aici unde este şi înmormântat. Desigur, tot aici au loc cele mai mari spectacole pe Broadway, faima multora depășind granițele Statelor Unite și atrăgând turiști din toată lumea care adesea vin la New York doar că să vadă un anume spectacol, fie el și la matineu. Dar nu despre acestea doresc să povestesc, ci despre un spectacol care m-a atras prin titlul său, Bashevis’s Demons, și mai ales prin numele de pe afiș: Moshe Yassur, Beate Hein Bennett, Shane Baker și Miryem-Khaye Seigel. Pe regizorul Moshe Yassur îl știu demult (de mult), montările sale de la Teatrul Evreiesc de Stat precum Tangou Final, Întelepții din Helem, Fericirea furată și Ghimpl Netotul mi-au rămas în memorie peste ani. Celelalte nume mi le amintesc de la TES FEST, un festival care, constat cu bucurie, a devenit destul de cunoscut în rândul celor care iubesc teatrul idiș: actori, regizori, scenografi sau simpli spectatori din întreaga lume. Iar numele lui Bashevis Singer, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul în anul 1978, îmi era cunoscut prin cărțile sale care au fost traduse și publicate la București la editura Hasefer.Read more…
Festivalul Cărții Evreiești de la New York – un eveniment mult așteptat
La sfârșitul primei săptămâni din decembrie, la New York a avut loc a treia ediție a evenimentului New York Jewish Book Festival la Muzeul Patrimoniului Evreiesc, un loc în care istoria și emoțiile se împletesc. Programul se anunța bogat, cu lansări de cărți, întâlniri cu scriitorii și mese rotunde cu discuții pe temele cele mai diverse. Speram să găsesc și cărțile unor autori evrei din România, dar, din păcate, Festivalul Cărții Evreiești de la New York este adresat doar autorilor evrei din Statele Unite. Intrând în sala principală a festivalului, am fost copleșită de forfota oamenilor – autori, editori, cititori pasionați, toți adunați în jurul unor mese pline de cărți. M-am simțit ca acasă printre aceste fețe curioase și bucuroase de întâlnirea cu cartea, de la tineri entuziaști cu cărți de poezii ori romane de dragoste, care doreau un autograf de la scriitorul preferat, de la debutanți emoționați aflați la prima lor carte publicată și până la scriitori consacrați care dezbăteau teme legate de identitate, memorie și viitor. Fiecare lansare de carte la care am participat s-a transformat pe nesimțite într-o adevărată dezbatere. De cele mai multe ori discuțiile între participanți au continuat și după încheierea evenimentului, așa că nu mă mir că unii vizitatori au plecat de acolo prieteni.Read more…
O amintire ca un ecou
Sărbătorile de toamnă, Rosh Hashana și Yom Kippur, le-am petrecut la o sinagogă din New York, mică, dar plină cu oameni inimoși care, indiferent de profesiile pe care le au în viața de zi cu zi, erau fericiți să se întâlnească și să fie împreună în aceste zile. Printre ei am găsit și câțiva care aveau câte un bunic sau o bunică din România, iar vreo doi își aminteau unele expresii sau refrene ale unor cântece auzite la aceștia. Unul dintre ei, domn în vârstă, la rândul lui bunic, mi-a spus că el se străduiește să fie mai tolerant cu unele idei ale nepoților, așa cum erau bunicii lui cu el la vârsta adolescenței. Tot el și-a amintit că odată, în copilărie, când a rămas cu bunicii în perioada sărbătorilor de toamnă, a fost la ”sinagoga românească” din New York și a fost impresionat de atmosfera de acolo. Sigur, nu era prima dată când pășea într-o sinagogă, mai fusese cu părinții, dar aceea l-a impresionat. Nu își amintea precis ce anume îi crease o impresie atât de puternică, poate lumina sau acustica, dar acea impresie din prima perioadă a copilăriei l-a urmărit toată viața, dar nu a mai regăsit-o niciodată. Am întrebat unde se află această sinagogă și, din păcate, am aflat că nu mai există, clădirea a fost demolată. Se numea Shaarey Shamoyim (Porțile Cerului) și la vremea ei fusese celebră. Mi-a stârnit curiozitatea, așa că am început să caut să aflu mai multe despre ea. .. În inima cartierului Lower East Side din Manhattan, într-o perioadă în care valuri de imigranți soseau pe tărâmul american în căutarea unei vieți mai bune, s-a născut o comunitate vibrantă care avea să devină un punct de referință pentru evreii români din Statele Unite. Era prima Congregație a Evreilor Români din America, cunoscută sub numele de Congregația Shaarey Shamoyim. Read more…
Doctor Ruth sau despre schimbarea mentalității la televizor
Citind articolul excelent documentat al lui Tiberiu Ezri despre Ruth Westheimer, am fost uimită de cât de mult poate schimba o singură persoană mentalitățile încremenite de zeci de ani. Știam despre activitatea ei mai mult din câteva interviuri pe care le-a dat despre cariera ei, dar erau realizate după ce ea s-a retras, iar acest articol mi-a dat și mai multe informații despre o persoană pe care, deși nu am cunoscut-o personal, am admirat-o întotdeauna. Aveam să aflu mai multe despre personalitatea ei, dincolo de detaliile biografice, de la soțul meu, Harris Salomon, care a fost mai mulți ani producătorul emisiunii lui Ruth Westheimer, emisiune care a făcut-o atât de cunoscută, deși ea nu s-a luptat niciodată pentru rating cu orice preț. Dr. Ruth Westheimer era o femeie mică de statură, dar cu o personalitate puternică. Ea a reușit să schimbe modul în care America și întreaga lume gândește despre sex, să vorbească cu seriozitate, dar și cu umor, despre probleme delicate pe care multă lume le consideră încă tabu. A lăsat o amprentă de neșters nu doar asupra culturii americane, ci și asupra comunităților evreiești, reușind să construiască o punte între tradiție și modernitate atunci când vine vorba de sexualitate.Read more…
Povestea din spatele unor filme celebre
Cultura americană este cunoscută marelui public, în special din filme și seriale. Voi aminti două: Dirty dancing și serialul The marvelous Miss Maisel care poate fi văzut pe platformele de streaming. Sigur că mai sunt și altele, dar eu mă voi referi doar la acestea care sunt cunoscute unui număr mai mare de oameni. Povestea din spatele acestor filme începe în anii ’50, iar eu, ca nou venită în America, aveam să aflu despre ea de la soțul meu, Harris Salomon, care este președintele companiei Atlantic Overseas Pictures și produce un documentar despre renumitul Grossinger’s Country Club din Munții Catskill, New York. Premiera va avea loc în această iarnă, la festivalul de film Sundance. Hotelul Grossinger’s a inspirat locația pentru celebrul film Dirty Dancing. Recent am avut privilegiul să particip la cel de-al doilea festival anual Borscht Belt, care a avut loc în Ellenville, New York. Această experiență mi-a oferit o perspectivă fascinantă asupra unei ere demult apuse, dar încă vie în amintirile multor americani. Ca nou venită și ca persoană născută în Europa, această incursiune în istoria Borscht Belt a fost nu doar o experiență culturală captivantă, ci și o oportunitate de a reflecta asupra diferențelor dramatice dintre viața evreilor americani și cea a coreligionarilor lor din Europa care, în a doua jumătate a secolului XX, încercau să își revină după Holocaust, iar unii căutau să părăsească țările de estul Europei în care se instalase regimul comunist și să înceapă o viață nouă pe alte meleaguri.Read more…
Învățând despre America. Perspectiva mea asupra schimbării politice neașteptate.
Scriu aceste rânduri din apartamentul meu modest din New Jersey, la doar o aruncătură de băț de forfota New York-ului. Cu doar șapte luni în urmă am părăsit Bucureștiul meu natal pentru a-mi face o familie și a începe o nouă viață aici, în Statele Unite. Nu îmi închipuiam atunci că voi fi martoră la unul dintre cele mai tumultuoase momente din istoria politică recentă a Americii. Încă îmi amintesc uimirea pe care am simțit-o când am auzit știrile: Președintele Joe Biden se retrăgea din cursa pentru realegere, recomandând-o pe Kamala Harris, vicepreședintele din acest moment drept candidat la președinție din partea Partidului Democrat. Ca nou venită pe aceste meleaguri, mă străduiesc să înțeleg complexitățile politicii americane, dar chiar și eu am simțit greutatea acestui moment. În prima zi după anunț am fost într-o plimbare la New York și nu puteam să nu surprind din reacțiile oamenilor la evenimentul din ziua precedentă. Pe străzile aglomerate din Manhattan am surprins frânturi de conversații, amestecate cu zgomotul specific al orașului.Read more…