În 1939, în preajma invaziei  trupelor celui de al 3-lea Reich, Hitler a convocat generalii Wehrmachtului la Obersalzberg pentru a le vorbi de viitoarea campanie militară. El a dat indicaţii precise privind modul nemilos cu care urmau să fie tratată populaţia Poloniei, fără sentimantalisme, după principiul nimicirii totale. Pentru a risipi urmele de reticenţă a celor prezenţi, el a aruncat remarca : ,,Şi de altfel cine mai vorbeşte acum de nimicirea armenilor ?(din Turcia),,

Este bine cunoscut faptul că în anul 1939, în preajma invaziei  trupelor celui de al 3-lea Reich, Hitler a convocat generalii Wehrmachtului la Obersalzberg pentru a le vorbi de viitoarea campanie militară. El a dat indicaţii precise privind modul nemilos cu care urmau să fie tratată populaţia Poloniei, indifierent de vârstă sex sau alt criteriu, fără sentimantalisme plecând de la principiul nimicirii totale. Pentru a risipi urmele de reticenţă a celor prezenţi, el a aruncat remarca : ,,Şi de altfel cine mai vorbeşte acum de nimicirea armenilor ?(din Turcia),,

Această frază a fost negată de negaţioniştii administraţiei de la Ankara. Şi anume ei au afirmat că nu s-a discutat această frază la procesul de la Nueremberg. Dar nu era nici pe departe vorba de Nueremberg ci de faptul că ea a fost pronunţată sau nu. Este drept că la vremea sa consfătuirea secretă de la Obersazburg nu a fost popularizată. La ea participa însă şi generalul von Bek. Acesta şocat a povestit despre ea prietenului său care era corespondent al Associated Press, care s-a grăbit să o transmită la Londra şi New York unde ea s-a publicat, în cadrul unui articol într-un ziar. De acolo a luat cunoştinţă publicul de această exprimare ca şi de întreaga orientare hitleristă. Fraza aceasta însă a fost reţinută în stenogramele şedinţei şi se găseşte astăzi în arhivele germane. Dar asta nu-i intresează pe negaţionişti.

 ***

Modelul genocidului armean însă era prezent în mintea lui Hitler cu mult timp înainte. Înainte chiar de a ajunge el la cârma Germaniei. În 1930, în toamnă, partidul nazist creşte în simpatiile electoratului disperat de şomaj şi de mizeria economică în care se zbătea Germania. Apar afişe prohitleriste şi au loc parăzi demonstrative. În aceste condiţii, Hitler care se crede pe val acordă un interviu redactorului şef  al ziarului «  Leipziger  Neursten Nachrichten »  , Richard Breiting  care a avut loc în două etape, mai şi iunie 1931.

În cadrul acestor interviuri, a căror stenograme s-au păstrat, Hitler îşi dezvoltă viitorul său program de guvernare, în cazul în care va ajunge să conducă Germania,  program care ulueşte, îngrozeşte şi stupefiază pe Breiting. Aceste stenograme sunt citate în cartea publicistului Marian Podkowinski, întitulată « Hitler şi clanul lui »  apărută în traducere la Bucureşti, editura Colosseum, în anul 1991[1].

În cea de a doua întâlnire de la începutul lui iunie 1931, care a avut loc la Munchen la Casa Brună, sediul NSDAP, Hitler a continuat să prezinte terifiantul său program, vorbind despre spaţiul vital pentru Germania. La p. 94 din ed.română citim :

«  Convorbirea a trecut la problemele legate de strămutarea populaţiei. Masele umane—a afirmat Hitler—sunt pentru el un aluat biologic. S-a referit şi la alungarea grecilor din Turcia, şi la exterminarea populaţiei în Evul Mediu, s-a referit la Biblie, a amintit măcelărirea armenilor.(s.n.) Apoi a adăugat:

“Vrem să desfăşurăm o mare politică de strămutare. Nu vrem să ne călcăm,în Germania, pe bătături » Convorbirea a durat de la ora 10 la ora 12.45.

Plecând de la Hitler, Breiting şi-a spus : «  Dacă va ajunge la putere, el va persecuta pe evrei. Iar dacă va ajunge să conducă Germania asta va fi o catastrofă »  Breiting nu s-a înşelat.

Citatul este preluat din capitolul VIII cu titlul semnificativ : «  Când va veni ora răfuielilor »

Se vede limpede , aşa dar, că modelul genocidului armean era prezent în mintea sa şi-l preocupa pe Hitler încă din 1931, când încă era destul de departe de a ajunge la apogeu. Este evident că şi la Obersalzburg, în 1939,  el nu putea avea un model mai bun decât genocidul armenilor, de care la acea vreme nu se vorbea deloc. Aceasta era directiva  PCUS (Moscova) precum şi a celorlalte puteri care tăceau,  simţindu-se toate cu musca pe căciulă, ca unele care prin indiferenţa lor şi atitudine permisivă au contribuit indirect la genocidul armean.

Orice ar spune negaţioniştii, urma admiraţiei lui Hitler faţă de profesorii săi din Asia Mică va rămâne de neşters.

(articol preluat din revista Ararat, www.araratonline.com)

[1] Titlul ediţiei în limba română: Hitler şi clanul lui, de M.Podkowinski, Bucureşti,

Colosseum, 1991, 192p, ISBN-9739047.08-4  (Titlul original : Marian Podkowinski, „W  kregu Hitlera” ed. Ksiajka i Wiedra, Warsawa, 1978)