Am petrecut o scurtă vacanţă în Croaţia. Şi am rămas impresionată de ţara asta, în care o să mă întorc, cu siguranţă. Un peisaj de o incredibilă frumuseţe, o infrastructură care rivalizează cu cea italiană, o grijă pentru trecut impresionantă şi oameni prietenoşi şi calzi cu rar întâlneşti. N-am întâlnit până acum nici un loc din Europa unde să se vorbească atât de fluent şi relaxat atâtea limbi străine.
Am petrecut o scurtă vacanţă în Croaţia. Şi am rămas impresionată de ţara asta, în care o să mă întorc, cu siguranţă.
Un peisaj de o incredibilă frumuseţe, o infrastructură care rivalizează cu cea italiană, o grijă pentru trecut impresionantă şi oameni prietenoşi şi calzi cu rar întâlneşti.
N-am întâlnit până acum nici un loc din Europa unde să se vorbească atât de fluent şi relaxat atâtea limbi străine.
Nu contează că nu ştii limba croată. Localnicii vorbesc aproape toţi italiană, germană şi engleză.
Vârstnicii ştiu toţi italiană şi germană, o rup uşor pe engleză, iar atunci când nu-şi găsesc cuvintele amestecă şi croata într-o combinaţie ameţitoare, din care totuşi reuşeşti să înţelegi ce vor să spună.
Tinerii se simt confortabil mai degrabă în engleză, semn clar că lumea se schimbă.
Nicăieri n-am amestecat mai multe cuvinte şi n-am combinat atât de multe limbi ca în Croaţia. Şi mi-a plăcut enorm. Aceeaşi atmosferă trebuie că a fost şi în preajma Turnului Babel.
Am locuit într-un cătun pescăresc, mic, vechi şi foarte pitoresc.
Gazda noastră şi-a început afacerile în turism în urmă cu cinci ani. Şi-a construit o casă frumoasă, în stil mediteranean. Nici un pic de meschinărie sau prost gust, atenţie la detalii şi mare grijă pentru confortul clienţilor.
Mi-a povestit că din cauza războiului iugoslav fusese nevoită să trăiască în Australia vreme de câţiva ani. Acolo se împrietenise cu o fată din Bucureşti. Spune că ce a surprins-o cel mai tare era vehemenţa cu care fata critica politica din România.
A întrebat-o de ce nu face ceva ca să schimbe lucrurile. De ce nu începe o afacere în turism, pentru că România are aşa un patrimoniu bogat, care cu siguranţă ar atrage foarte mulţi străini. Fata i-a răspuns că România era un caz pierdut: aici nu se poate face nimic.
A întâlnit-o după câţiva ani. Fata uitase între timp de politica Bucureştiului şi critica de zor autorităţile de la Canberra. Australia devenise un loc unde viaţa era insuportabilă.
Concluziile le trageţi singuri. Pentru mine discuţia cu gazda mea croată a fost foarte revelatoare. E bine ca din când în când cineva dezinteresat să-ţi pună în faţa ochilor o oglindă.
