Andrea Ghiţă: ARMENI şi EVREI…”BELGIENI”

Un banc vechi (de altfel, nu există bancuri noi, doar ascultători tineri) sună în felul următor: Într-o cazarmă din Bruxelles, un plutonier le ordonă recruţilor: “ Flamanzii să treacă la dreapta şi valonii la stânga!”. Ordinul este executat de toţi recruţii, în afara lui Péter Kovács (fiul unei familii de emigranţi maghiari, din 1956), care rămâne pe loc, nedumerit. “Ce-ai rămas acolo, ca un tăntălău? Am spus: flamanzii la dreapta, valonii la stânga!”. Atunci, Sanyika îndrăzni să întrebe: “Dar belgienii, unde să se aşeze?”

Mi-am amintit de acest banc la hramul Sfântului Grigore Iluminatorul, constatând absenţa Cavalerilor Mantiilor Roşii care soseau an de an, de la Gheorgheni, pentru a participa la serviciul divin, conferindu-i un plus de solemnitate şi evocând vremurile de odinioară când şi la Gherla funcţionau asociaţii religioase cu tineri purtători de mantii şi lumânări. Peste câteva zile aveam să citesc în presă că la o zi diferenţă, în 16 iunie, se organiza la Gheorgheni festivitatea de înfiinţare a Asociaţiei Armenilor Maghiari din Transilvania.

Lărgirea şi diversificarea organizaţiilor civile, reprezentând interesele cât mai multor categorii de cetăţeni, constituie un atribut al unei societăţi cu adevărat democratice; în consecinţă înfiinţarea unei asociaţii în care se reunesc armenii de cultură maghiară, cu rădăcini comune, dornici să-şi păstreze şi să-şi perpetueze tradiţia, să se exprime în limba maternă, este numai de lăudat. Totuşi, nu am putut disjunge absenţa Cavalerilor Mantiilor Roşii de la festivităţile armeneşti din Gherla, de acest moment important al comunităţii armeneşti din Gheorgheni, fixat în duminica de după sâmbăta prăznuirii hramului Sfântului Grigore Iluminatorul.

Poate că este pură coincidenţă şi doar sensibilitatea mea de fiică a poporului evreu – al cărui destin este foarte asemănător cu cel al poporului armean – mi-a produs îngrijorare.

Evreii, asemeni armenilor, sunt purtătorii unor identităţi stratificate, reflectând destinul lor de pribegie. Există evrei “maghiari” şi evrei “români”, la fel cum există armenii “maghiari” şi armenii “români”, în funcţie de limba lor maternă şi cultura moştenită din familie.                           Roswita Sziszka: Confuzie

Cred că această diversitate sporeşte valoarea armenimii şi evreimii actuale din România; ar trebui receptată ca atare şi cultivată în continuare, alături de tendinţele constatate ale ambelor minorităţi de a-şi redescoperi rădăcinile ancestrale, de a reînvăţa limba scrisă şi vorbită, dansurile şi cântecele în “patria veche-nouă”, fie ea Armenia sau Israel.

Adeseori sunt catalogată drept “evreică maghiară” de maghiari cu simpatie, iar de conaţionalii mei cu… suspiciune, antagonismele istorice româno-maghiare (maghiaro-române) punându-şi amprenta şi asupra evreilor. Acelaşi lucru l-am constatat şi în legătură cu armenii ardeleni.

Tocmai de aceea m-am bucurat să văd la Gherla reprezentanţii armenilor din “Regat”, participând cu sufletul deschis la serviciul divin oficiat în limba maghiară, după cum constat cu satisfacţie că evenimentele din cadrul comunităţii evreieşti clujene se derulează în ambele limbi – respectând atât limba maternă şi cultura evreilor “români” , cât şi ale celor “maghiari” – şi faptul că reuniunea anuală de la Debreţin – a evreilor din Bazinul Carpaţilor – este onorată şi de delegaţii “ne-transilvane”, din România.

Toate acestea sunt consecinţele veacurilor de pribegie când, pentru a supravieţui, am fost nevoiţi să ne identificăm cu popoarele în mijlocul cărora trăiam (vremelnic), deşi eram …“belgieni”. Nu cred că fărâmiţarea ar fi în favoarea vreuneia dintre minorităţile noastre reduse numeric. În schimb armonizarea valorilor aduse de identităţile stratificate, nu poate decât să ne îmbogăţească şi se ne înţelepţească.

Mi-aş dori tare mult, ca anul viitor la Hramul Luminătorului să-i revăd pe Cavalerii Mantiilor Roşii, după cum mi-aş dori să se risipească suspiciunea faţă de “maghiarii” şi “românii”, din comunitatea evreiască. Condiţia de “belgian” să fie o utopie?!

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *