Nu există copil cuminte… mai ales unul care merge la şcoală! Aşa spune mătuşa, fată bătrână, învăţătoare pensionară. ,,Aşa i-ai învăţat tu soro ? ”, îi dă replica surata, profesoară şi mamă a trei copii. ,,Trebuie să ne ferim geamurile noastre plătite cu bani grei, de pietrele pe care a învăţat să le arunce cu efect, de când e la şcoală !” pune gaz pe foc, mătuşa inspectoare.
Nu există copil cuminte… mai ales unul care merge la şcoală! Aşa spune mătuşa, fată bătrână, învăţătoare pensionară. ,,Aşa i-ai învăţat tu soro ? ”, îi dă replica surata, profesoară şi mamă a trei copii. ,,Trebuie să ne ferim geamurile noastre plătite cu bani grei, de pietrele pe care a învăţat să le arunce cu efect, de cînd e la şcoală !” pune gaz pe foc, mătuşa inspectoare.
,,Las că mă duc eu acolo, să văd cu ochii mei ce clocesc ! ” intră şi tata în vorbă. ,,Greu de ştiut unde e capul răutăţilor, în clasă sau în curtea şcolii ”, îşi dă cu părerea altă somitate. Mama copilului tace şi ascultă. Ea ştie că nu are rost să-i ia apărarea la soborul cafelei.
În acelaşi timp, cel despre care e vorba se îndreaptă cu pas săltat spre şcoală. Drumul trece prin parc, unde raţele se plimbă pe lac, peştii fac salturi şi broscuţe verzi apar când nici nu te aştepţi. Vremea e neobişnuit de frumoasă, şi deodată… eroul nostru ia o hotărâre greşită: îşi pune ghiozdanul de colecţie pe o bancă mai ferită şi uită de şcoală pe ziua respectivă, ca să se bucure de viaţă. Din păcate suntem în era telefoniei mobile şi nu trec nici două ore şi familia în păr află de lipsa odraslei din clasă şi nu doar atât, îi sunt puse în cârcă toate greşelile fără ajutor, din săptămâna în curs ! Ce necaz dacă ne gândim că în scurt timp e ziua de naştere a vinovatului, în legătură cu care are unele planuri ! Dar gata cu ele !
În urma crimelor şcolare soborul cafelei a hotărât: se va întâlni în fosta zi de aniversare pe terasa mătuşii, iar pedepsitul va rămâne în camera lui, fără telefon mobil sau laptop, cu pâine neagră, ceai, supă de chimen şi salată de sfeclă, cu poruncă aspră, să gândească ce e rău şi ce e bun. Mama copilului n-a comentat, dar în ziua respectivă, după un timp a plecat la o prietenă din vecini, de unde a ajuns acasă. ,,Copile, i-a spus ea „te-am iertat, hai să facem o petrecere pentru ziua ta ! ” şi a scos o tavă cu un şniţel minunat cu cartofi pai şi cu doboş tort, cu o lumânare în formă de 8 (vârsta împricinatului). ,,Mămico, eşti cea mai de nădejde, ştiam eu că n-ai să mă laşi baltă ! Mâine când mă scol, am să fiu un băiat nou: nu mai sparg geamuri, nu întârzii la şcoală, lecţiile mele vor fi fără greş, am să fiu tot cu mâna sus, camera mea va fi lună, am să curăţ pantofii tuturor ai casei şi îţi voi fi ajutor de nădejde la bucătărie !” Mămica îl ascultă vrăjită: ,, Eşti sigur copile, vezi nu exagera, nu vrem să nu te mai recunoască lumea!”
