Israelul e incriminat, chiar şi de prietenii săi apropiaţi, că nu a păstrat principiul “proporţionalităţii”, reacţionând în mod asimetric, cu o forţă extrem de puternică, care a provocat prea numeroase  victime printre civilii din Gaza… Am hotărât să împing absurdul peste limitele acceptate, dându-i alură care va permite cititorului să înţeleagă modul complet patologic şi mistificator în care e condusă aşa zisa opinie publică mondială. Am creat un scenariu fantasmagoric pornind de la un fapt real. Protagoniştii sunt Germania (în rolul Israelului) şi Brazilia (în rolul Hamasului)

În aceste zile aglomerate de gânduri amestecate, de revoltă şi speranţă, de dorinţă neîmplinită din cauza unei realităţi zbuciumate, memoria de scurtă durată nu-mi dă pace şi mă întoarce la cele întâmplate cu două luni în urmă, pe alte meleaguri, îndepărtate de ale mele, dar aduse foarte aproape datorită existenţei televiziunii.

 

De fapt totul porneşte (sau a pornit) de la campania internaţională împotriva Israelului, după o lună de război aproape total în Gaza. Israelul e incriminat, chiar şi de prietenii săi apropiaţi, că nu a păstrat principiul “proporţionalităţii”, reacţionând în mod asimetric, cu o forţă extrem de puternică, provocând prea numeroase  victime în rândurile populaţiei civile din fâşia Gaza, o reacţie complet disproporţionată faţă de numărul victimelor civile israeliene.

 

Aşa zisa opinie publică uită să amintească cauzele acestui disproporţionat rezultat şi anume faptul că Israelul foloseşte armele pentru a-şi apăra populaţia civilă, iar Hamasul foloseşte populaţia civilă pentru a-şi apăra arsenalul militar.

 

În aparenţă minciuna nu cunoaşte limite. Asistăm în aceste zile la o campanie de manevrare a celor interesaţi să ştie ce se petrece în această parte (ne-civilizată!) a mapamondului prin infiltrarea unui scenariu absurd  şi distorsionat, împins la limită, ceva de care părinţii teatrului absurd s-ar fi putut mândri.

 

Aş putea continua la nesfârşit cu argumentele în favoarea tezei de mai sus, dar asta ar însemna pur şi simplu jurnalism de proastă calitate, pentru că eu nu sunt jurnalist.

 

De aceea am hotărît ca în cele ce urmează să împing absurdul peste limitele acceptate şi să-i dau o alură care va permite cititorului să înţeleagă modul complet patologic şi mistificator în care e condusă în zilele noastre aşa zisa opinie publică mondială.

 

Hotărîrea mea e crearea unui scenariu fantasmagoric care însă pleacă de la un fapt real.

 

Iată scenariul cu cele două personaje ale sale: Germania (în rolul Israelului) şi Brazilia (în rolul Hamasului). Cu vreodouă luni în urmă, echipa de fotbal a Germaniei a învins Brazilia, în semifinala campionatului mondial care a avut loc în ţara sambei şi rumbei. Dar nu  însăşi victoria Germaniei intenţionez s-o comentez în aceste rânduri, ci  modul inuman în care nemţii i-au învins pe bieţii brazilieni. Oare cititorul îşi mai aduce aminte scorul meciului ?! Ei bine, Germania a învins Brazilia cu scorul 7:1 !!!!!

 

Oare mai există în istoria fotbalului modern o asemenea barbarie sportivă?! Oare cineva îşi mai aduce aminte de o asemenea oroare cu consecinţe atât de grave pentru o populaţie de aproape 200 milioane ?! Aici e momentul să recapitulăm pe scurt faptele şi să le aşezăm în cadrul lor real.

 

Brazilia a găzduit acest campionat mondial 2014. Brazilia a investit zeci de miliarde de dolari pentru succesul acestei competiţii, luând de la gura cetăţeanului (în adevăratul înţeles al cuvântului) pâinea cea de toate zilele, investind în stadioane, infrastructură, propagandă, etc.

 

Zeci şi sute de mii de brazilieni au participat la acest efort, la această intensă activitate în ultimii şase ani, cu o abnegaţie demnă de orice popor care se respectă şi pentru care fotbalul are o importanţă atât de covârşitoare încât mi-e greu să găsesc cuvintele potrivite pentru a o defini.

 

Lupta eroică şi asiduă a Braziliei pentru a transforma visul în realitate nu poate fi înţeleasă decât dacă ne gândim la simplul fapt, şi anume, că Brazilia a facut acest enorm efort pentru a creia cadrul necesar victoriei finale a echipei sale, câştigarea campionatului. Pentru cunoscătorii istoriei acestui sport, dorinţa cumplită a brazilienilor de a câştiga trofeul a fost de la sine înţeleasă. Brazilia e o supraputere în fotbal, câştigătoarea a cinci cupe mondiale, ea e patria lui Pele, până azi recunoscut ca cel mai bun jucător al tuturor timpurilor. Naţionala Braziliei a cuprins pentru acet turneu mari jucători, cunoscuţi şi recunoscuţi în toată lumea, şi e deajuns doar a aminti pe Neymar, pentru a înţelege cât de mari erau considerate şansele Braziliei de a primi cupa Jules Rimet, pe stadionul Maracana, în seara zilei de duminică 12 Iulie 2014.

 

Dar ceeace s-a întâmplat doar 48 ore înaintea finalei nu poate fi definit decât o crimă împotriva umanităţii!!

 

Aici nu e vorba de faptul că Brazilia a pierdut meciul. Asemenea lucruri s-au întâmplat şi în trecut, în mai toată istoria campionatelor mondiale de fotbal. Ba mai mult, acum 64 ani Brazilia a pierdut finala turneului mondial în faţa Uruguayului, pe Estádio do Maracanã în Rio de Janeiro cu scorul de 1:2, un meci care a afectat profund din punct de vedere spiritual poporul brazilian şi l-a aruncat într-o stare de puternică depresiune morală.

 

În acel an, 1950, Brazilia a fost învinsă în finala campionatului mondial de fotbal şi nimic mai mult. Durerea a fost imensă, dar treptat starea spirituală a brazilienilor s-a îmbunătăţit întrucât, aşa cum am amintit, echipa naţională a spălat ruşinea câştigând ulterior de câteva ori mult doritul trofeu.

 

A propos, nimeni în Brazilia nu a încercat să dea vina pe echipa Uruguayului, ci din contră, mulţi au recunoscut că de fapt ea jucase mai bine şi meritase titlul.

Dar ceea ce s-a întâmplat în iulie anul acesta nu seamănă deloc cu cele descrise mai sus. De data aceasta e vorba nu de o înfrângere, ci de o catastrofă naţională cu efecte umane greu de măsurat, dar evidente pe toată suprafaţa acestei ţări frumoase, lovită în mod criminal de o echipă brutală, lipsită de sentimente, setoasă de sângele adversarului, doritoare de a-l vedea la pământ, înjosit, epuizat, fără nici o speranţă de a se ridica din nou pe propriile sale picioare.

 

Rezultatul de 7:1 e complet disproporţionat şi inuman.

 

A nu se uita, un scor ce ar fi păstrat proporţiile, de 1:0 sau 2:1 ar fi adus Germaniei acelaş trofeu şi aceiaşi glorie, fără ca sentimentul patriotic al poporului brazilian să fie afectat de o manieră teribil de cumplită. La pauză scorul era 5:0. Opinia publică mondială se aştepta, şi pe bună dreptate, ca nemţii să se mulţumească cu acest rezultat deja extrem de umilitor şi să continue să joace de o asemenea manieră încât să nu precliteze în mod suplimentar şi înjositor poarta braziliană. Cu toţii ne aşteptam ca antrenorul Germaniei, Joachim Löw, să interzică jucătorilor săi de a mai maltrata în chip inutil  echipa braziliană, aflată la pământ într-o situaţie de knock out, deja îngenunchiată în faţa propriilor săi spectatori.

 

Dar cruzimea germană şi-a făcut simţită prezenţa cu vârf şi-ndesat! Schurle, un neamţ blond cu chip arian, a mai marcat două goluri în repriza a doua, umilind de o manieră complet inumană nu numai pe cei 11 adversari de pe terenul de joc, ci şi zecile de milioane de victime braziliene, aflate timp de 90 minute sub un continuu atac, perfect vizibil la televiziune, fiecare minut accentuând o situaţie deja disperată şi fără speranţă.

 

Atitudinea echipei germane s-a caracterizat printr-o cumplită disproporţie între pericolul în faţa căruia s-a aflat poarta neamţului Neuer şi permanentul bombardament de şuturi nemiloase îndreptate spre nefericitul Julio Cesar, portarul brazilian. O cruzime inutilă şi de condamnat! Nemţii n-au luat în considerare nici măcar o clipă influenţa dezastruoasă pe care o poate avea un asemenea rezultat asupra copiilor brazilieni, expuşi unei situaţii disperate şi fără ieşire, care poate influenţa psihologia unei întregi generaţii. Setea de victorie nelimitată i-a orbit şi i-a făcut complet insensibili la suferinţa şi dezastrul adversarului.

Şi totuşi se poate spune că în ciuda barbariei germane, adevăratul învingător al acestui meci e Brazilia!!

 

Echipa lui Neymar (deşi în absenţa lui) nu s-a lăsat îngenunchiată! Jucătorii în tricouri galbene au continuat să opună o curajoasă rezistenţă atacatorului în alb-negru, au rămas în picioare până în ultima secundă a partidei. Ba mai mult, în minutul 90, câteva momente înainte de “încetarea focului”, au reuşit să dea inamicului o lovitură puternică, marcând un splendid gol, aclamat de sutele de milioane de telespectatori.

 

Acest gol al lui Oscar, erou naţional, a reprezentat în mod fidel capacitatea de rezistenţă a unui popor curajos, aflat în faţa unui atac nemilos pe propriul său teren şi a arătat încă o dată – dacă  mai era nevoie – că viitorul aparţine  celor curajoşi, celor care ştiu să primească lovituri şi să nu se lase copleşiţi de cruzimea adversaruluil.

 

Da, poporul brazilian e în doliu, el îşi linge rănile provocate de un inamic lipsit de conşiinţă. Da, umilirea Braziliei e un fapt de necontestat. Da, reconstrucţia spirituală a poporului brazilian după această cumplită lovitură va lua mult timp, dar capacitatea de a se opune unei forţe lipsită de conştiinţă oferă certitudinea că acest popor va şti să iasă din catastrofa produsă de nemţi şi va triumfa în continuare pe terenurile de fotbal din toată lumea.

 

Ruşine Germaniei, care a dovedit că nu cunoaşte graniţe atunci când e vorba de înjosirea unui alte echipe naţionale. Ruşine naţiunii germane care în momente cruciale nu a găsit resursele necesare pentru a se ridica deasupra instinctului animalic de a se bucura de înfrângerea celui mai slab.

 

În aceste zile opinia publică mondială îşi manifestă oprobiul faţă de atitudinea echipei germane şi cere Federaţiei Internaţionale de Fotbal (FIFA) să numească o comisie internaţională de anchetă şi să administreze Germaniei pedeapsa care i se cuvine. Ruşine Germaniei!! Ba mai mult, opinia publică mondială se aşteptă ca Germania să participe în mod activ, cu bani şi proiecte, la procesul de vindecare şi reconstrucţie morală care are loc în aceste zile în Brazilia.

 

A propos,  efectul înfierării din partea opiniei publice mondiale unite în manifestarea oprobiului general n-a întârziat să-şi facă efectul! Doar două zile mai târziu, în meciul final, împotriva Argentinei, cruzimea nemţească a fost pusă la locul ei şi Germania a fost obligată să câştige meciul cu numai 1:0. Deci se poate şi aşa!!!

 

PS. Să mai spună cineva că lui Eugen Ionescu îi aparţine în întregime patentul teatrului absurd! Mai sunt şi alţii care se simt în stare să producă acelaşi tip de nonsens.