În vara aceasta un fenomen social a străbătut Statele Unite. Este vorba de ceea ce americanii numesc ” The ALS Ice Bucket Challenge”, o metodă strălucită de a informa publicul de ravagiile unei boli crunte, ALS, cunoscută şi sub numele de “Lou Gherig disease” după faimosul jucător de basebal american care şi-a oprit cariera şi pe urmă a decedat de această boală. Medicii o cunosc ca Scleroză Laterală Amiotrofică şi este o boală care în mod progresiv incapacitează muşchii bolnavul până la o paralizie totală urmat de decesul inevitabil. Celebrul astrofizician britanic Stephen Hawking suferă de această boală.

În vara aceasta un fenomen social a străbătut Statele Unite. Este vorba de ceea ce americanii numesc ” The ALS Ice Bucket Challenge”, o metodă strălucită de a informa publicul de ravagiile unei boli crunte, ALS, cunoscută şi sub numele de “Lou Gherig disease” după faimosul jucător de basebal american care şi-a oprit cariera şi pe urmă a decedat de această boală. Medicii o cunosc ca Scleroză Laterală Amiotrofică şi este o boală care în mod progresiv incapacitează muşchii bolnavul până la o paralizie totală urmat de decesul inevitabil. Celebrul astrofizician britanic Stephen Hawking suferă de această boală.

Fenomenul a început prin provocările unor personaltăţi binecunoscute cum ar fi Bill Gates, Oprah, Lady Gaga, Placido Domingo sau chiar fostul preşedinte George W. Bush care şi-au aruncat o găleată de apă cu gheaţă pe cap şi la rândul lor au provocat 3-4 dintre prietenii sau cunoştiinţele lor. Spectacolul este filmat pentru documentare şi se postează pe Facebook sau alte site-uri de socializare. Bineînţeles, pe baza progresiei geometrice şi puterea virulentă a  Internetului acest fenomen a crescut vertiginos şi sute de mii de indivizi au foşti “provocaţi” să-şi toarne o găleată de apă cu gheaţă pe cap sau să facă o donaţie organizaţiei ALS care adună bani pentru cercetarea medicală ştiinţifică cu scopul de a găsi un tratament al acestei boli.

Săptămâna trecută am observat pe Facebook că deja şi prietenii şi cunoştiinţe mele au ajuns să participe şi am bănuit că nu va trece mult până când şi eu voi fi provocat. Şi chiar aşa a fost, o nepoţică de şase ani, după ce şi-a aruncat o găleţică de apă în cap, m-a provocat în mod direct să o fac şi eu. Mi s-au dat 24 de ore să-mi arunc apa în cap sau să fac o donaţie dar preferabil era să le fac pe amândouă. Fiind în vizită la nepoţii mei din Florida nu mă puteam face de râs în faţa lor.

Bunicul este curajos, aşa că i-am rugat să-mi fie asistenţi, unul a turnat gheaţa în găleata cu apă, altul filma şi al treilea ţinea prosopul. Cuscrul era şi el acolo şi i-a făcut plăcere enormă să-mi toarne găleata în cap. Brrrrrrrr….a trecut, iar ca recompensă am provocat pe  bunicii nepoatei care mi-a cerut să-mi pun apă în cap. Ei au fost mai deştepţi şi au refuzat!   Soţia mea, care nu era cu mine în Florida, s-a delectat privind imaginile de pe Facebook unde eu mă schimonoseam de frig cu tricoul ud şi rece lipit de mine. Mi-a dat telefon să mă ia la rost dacă am trimis bani! I-am zic că nu, că doar de aceea mi-am turnat apă rece în cap! “Să-ţi fie ruşine” zise ea şi peste zece minute am primit deja un email de la organizaţie mulţumindu-mi pentru donaţia de $100.  La început am fost nedumerit, pe urmă am aflat că soţia a transmis banii prin Internet în numele meu ca nu cumva să fac numele familiei de ruşine!

Instantaneu am primit o groază de felicitări de la cei care au văzut actul meu de generozitate şi curaj pe Facebook. Dar spre surprinderea mea am primit şi multe mormăieli de genul: “Păi tu ştii că ăştia fac experienţe pe animale? Să le fie ruşine, schingiuiesc animale sănătoase când ar putea face experienţe pe oameni bolnavi care nu mai au şanse oricum!”.  Sau un alt comentariu de genul: ” Aştia nu merită banii, deja au mai mult decât e necesar, mai bine dădeai banii pentru o caritate mai bună”.

Deci, după ce din motive de orgoliu personal mi-am aruncat apă în cap şi le-am trimis bani, am început să mă interesez şi eu puţin de această organizaţie. Din punct de vedere al gestiunii financiare se pare că sunt la fel cu multe alte organizaţii de acest gen care adună bani pentru scopuri nobile dar se pare că doar 72% merg direct pentru cercetare şi alte programe,  restul este cheltuit pe administrarea organizaţei, reclame şi bineînţeles strângera de fonduri costă mult. Directorii şi angajaţii fac bani frumuşei, dar indiscutabil este o organizaţie care ajută mult în lupta împotriva acestei boli nemiloase.

Ceea ce este însă incredibil este faptul că deja la sfârşitul lunii august organizaţia a primit donaţii de la peste 3 milioane de indivizi iar suma adunată doar în vara aceasta a atins 100 de milioane de dolari şi e în creştere! Anul trecut în aceaşi perioadă s-au adunat doar 2,8 milioane.  Se pare că a fost o idee genială să se apeleze la această metodă. Secretul succesului a fost că “provocarea” se face în public prin Facebook şi toţi prietenii ştiu de ea.  Ca pe vremuri, dacă ţi se arunca mănuşa în faţă în public, erai practic obligat să accepţi provocarea! Mulţi încearcă să o adapteze pentru organizaţiile lor, dar cred că o asemenea “minune” de psihoză în masă nu se poate repeta uşor. Va fi interesant să aflăm cum au fost cheltuiţi banii adunaţi “cu găleata”. Sper să fie alocaţi cercetătorilor şi să descopere cât de curând o metodă de vindecare.

Spre deosebire de sistemul socialist cu care am fost obişnuit din copilărie, sistemul american de caritate şi ajutor social se bazează nu numai pe ajutorul guvernului, ci şi pe multe societăţi de binefacere non-guvernamentale, finanţate prin contribuţii private. Guvernul încurajează aceste activităţi prin scutire de impozite federale pentru banii donaţi acestor organizaţii. De exemplu pe $100 de milioane care au fost donate organizaţiei ALS nu se vor plăti impozite, deci guvernul american pierde în jur de 25-30 de milioane de dollari care nu se duc în vistieria statului. În acest fel subvenţionează guvernul american toate organizaţiile de binefacere. La fel toate organizaţiile religioase beneficiază de acelaşi statut de scutire de impozite şi le este mai uşor să primească donaţii de la enoriaşi când aceşti bani sunt scutiţi de impozite. O industrie întreagă de “non-profit” s-a dezvoltat în jurul acestui avantaj fiscal şi printre miile de organizaţii care aduc un ajutor financiar semnificativ pentru multe cauze nobile se află şi nişte gunoaie care se folosesc de inimile miloase ale americanilor şi adună milioane de dolari din care doar o mică parte este alocată celor care au nevoie, restul intră în buzunarele administratorilor.

Este extrem de important ca atunci când contribuim la organizaţii de caritate să ne interesăm ce fel de organizaţii sunt şi cum sunt cheltuiţi banii donaţi. Dacă nu, banii merg pe yahturi, avioane particulare şi călătorii extravagante!  ALS din fericire este o organizaţie serioasă şi mă simt bine că am contribuit şi eu la fel cu mulţi alţii la o cauză nobilă.