Spre bucuria noastră, a celor care iubim cartea şi nu ne-am plictisit de ea, la „Târgul Gaudeamus-carte de învăţătură” – organizat de 21 de ani în fiecare toamnă, găsim câte ceva nou care să atragă potenţialii cititori. Chiar dacă opinia generală este că lumea nu mai are nevoie de carte,  că există internetul, e-book-ul, audiobook-ul – multitudinea de cititori care năvălesc atât la Gaudeamul cât şi la Bookfest-ul din iunie, demonstrează că numărul celor care au o plăcere (perversă) să ia o carte adevărată în mânăşi s-o citească…

Spre bucuria noastră, a celor care iubim cartea şi nu ne-am plictisit de ea, la „Târgul Gaudeamus-carte de învăţătură” – organizat de 21 de ani în fiecare toamnă, găsim câte ceva nou care să atragă potenţialii cititori. Chiar dacă opinia generală este că lumea nu mai are nevoie de carte,  că există internetul, e-book-ul, audiobook-ul – multitudinea de cititori care năvălesc atât la Gaudeamul cât şi la Bookfest-ul din iunie, demonstrează că numărul celor care au o plăcere (perversă) să ia o carte adevărată în mână, să o răsfoiască, s-o adulmece, (o carte proaspăt ieşită de sub tipar are un parfum anume), s-o ia cu ei  şi s-o citească în fotoliul comod, pe canapea, în pat sau pe o bancă în grădină, nu este în scădere. Şi de acestă dată Târgul Gaudeamus a demonstrtat adevărul acestei teze.

Au fost nişte evenimente speciale. Nu voi scrie mult despre ele, le voi enumera doar şi printre primele voi aminti de lansarea cărţii preşedintelui ales Klaus Iohannis, „Pas cu pas”. Habar n-am cum e  cartea, bănuiesc că este departe de a fi o capodoperă, dar succesul ei, coada care s-a întins în pavilionul central de la Romesxpo, contrazice teza indiferenţei românilor faţă de viitorii lideri. Succesul volumului vândut în apropie 10.000 de exemplare dovedeşte că există un interes crescut faţă de noul preşedinte al României, că alegerea lui, chiar dacă au intervenit o serie de elemente şi factori subiectivi – nu a fost chiar întâmplătoare şi că, poate, nu am avut dreptate când am afirmând că, în condiţiile erorilor comise de actualul guvern cu votul din Diaspora, orice persoană onestă şi de bun simţ ar fi câştigat alegerile. Cred că la această victorie neaşteptată a contribuit totuşi şi personalitatea lui Klaus Iohannis.

Din punctul meu de vedere, noutatea a fost reprezentată de altceva. A fost o iniţiativă, sincer să spun nu mai ştiu a cui, de a organiza un salon al cărţii evreieşti care să includă cele mai mari edituri care publică scriitori evrei. Editura „Hasefer”, a Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, participă la toate târgurile mari de carte din ţara noastră şi, în măsura posibilităţilor (financiare), şi din străinătate O mare parte din multitudinea de titluri publicate se vinde, cititorii de diferite categoii fiind interesaţi de iudaism. Dar, trebuie să recunoaştem că „Hasefer” nu are monoplul autorilor evrei din lume. Nici pe departe, deşi ar vrea, motivul fiind de asemenea lipsa de fonduri. Din păcate, nu-şi poate permite să plătească drepturi de autor marilor scriitori evrei contemporani, „monopolul” lor fiind deţinut de alte edituri mari din România. În fond, nu este nimic rău în asta, este legea concurenţei, important este ca scriitorii evrei de pretutindeni şi precizez, marii scriitori evrei, să fie prezenţi, să fie cunoscuţi de cititorul din România.

Şi în ce măsură sunt publicaţi? Păi tocmai iniţiativa Salonului de carte evreiască urmăreşte să arate acest lucru. Salonul Iudaica, inaugurat la Gaudeamus, a inclus peste 15 edituri cu producţiile lor de scriitori evrei, de la Amos Oz la Norman Manea, Philip Roth, Isac Bashevis Singer sau Maria Arsene. Cititorii au putut vedea o adevărată colecţie de scriitori evrei şi chiar dacă la acest Salon nu se puteau cumpăra cărţile, doritorii au fost informaţi despre locul unde se găseşte editura respectivă care a scos cartea dorită.

Salonul de carte evreiască a servit şi unui alt scop. Aici au fost lansate ultimele lucrări ale editurii „Hasefer”, toate adevărate premiere. ”Miracolul economic israelian: o naţiune start-up” ne oferă şi ne confirmă capacitatea extraordinară a evreului de a se adapta la condiţiile dintre cele mai grele şi de a le folosi în favoarea lui, de a scoate prin inteligenţă câştig din piatră seacă „Cartea pierdută” a laureatului premiului Nobel pentru literatură S. Y Agnon, ne evocă bogăţia şi varietatea surselor care au dat naştere la literatura ebraică modernă, cu rădăcini profunde în tradiţiile iudaice atât de poetice iar „Fraţii  Oppermann” de Lion Feichtwanger ne-au evocat anii dramatici ai nazismului.

Dar Salonul de carte evreiască a trimis cititorul şi către alte zări, către alte standuri unde scriitori evrei se situau în locuri fruntaşe şi se vindeau la fel, dacă nu mai bine ca alţi scriitori. Iar interesul editurilor s-a dovedit multilateral. Nu s-a oprit numai la subiecte, să zicen facile, despre care erau convinşi că se vor vinde. Drama, tragedia poporului evreu era prezentă şi aici vreau să amintesc albumul „Pogromul din Iaşi- iunie 1941”. Este un album de fotografii, publicat de editura „Curtea  Veche” împreună cu Institutul „Elie Wiesel”.Nu-ţi face plăcere să-l răsfoieşti, dar…trebuie. Imaginile se alătură celor făcute la Auschwitz, Birkeanu, Maidanek, Belz şi alte locuri (ce gusturi perverse au avut călăii care au imortalizat scenele de groază din lagărele de exterminare poloneze sau germane) şi demonstrează „universalitatea” metodelor de distrugere a evreilor. O crimă fără frontiere a cărei variantă românească se află imortalizată în acest album.