Am ţinut să-i arăt fiicei mele Nina comorile artistice ale Vienei. Prin generozitatea fiicei mele mai mari şi mai înstărite, am tras într-un hotel de patru stele, aflat în spatele clădirii Operei, deci în plin centru. La dreapta se află un bulevard comercial (Spiegelgasse), fireşte pietonal, ameţitor de plin cu magazine îmbietoare.
Primul drum, la Stephansdom. Dezamăgire! Este plin cu fel de fel de afişe de plastic, strident colorate. Ce caută astea în colosala biserică multiseculară, în perfect stil gotic ? Ieşim şi o luăm pe un alt bulevard, mai lat, tot pietonal (Graben), cu magazine şi mai grozave…Avem la ce căsca ochii!
Dar principalul obiectiv al vizitei noastre este Muzeul de Istoria Artei, nespus de bogat. Se află în plin centru al oraşului. Ai avea nevoie de câteva zile bune să admiri pe îndelete ce au fost capabili să strângă de-a lungul secolelor împăraţiihabsburgi – opere semnate de Albrecht Dürer, Rafael, Rembrandt, van Eyck, Mantegna, Perugino, Lucas Cranach cel bătrân, Giorgione, Tizian, Corregio…Iniţial, operele erau adăpostite în castelele pe care împăraţii le ocupau, pentru ca apoi, în secolul al XIX-lea să le dedice publicului larg, alături de un Muzeu al ştiinţelor.
Cele două muzee se află în piaţa dominată de maiestuoasa statuie, înălţată pe un soclu imens, a împărătesei Maria Tereza. În timpul celui de al doilea Război Mondial, comorile de artă ale muzeelor respective au fost adăpostite într-o salină. Aşa au scăpat.
Muzeul de Istoria Artei din Viena şi statuia Mariei Tereza
Cunoscând importanţa rolului evreilor în propăşirea Vienei, eram curioasă să văd dacă există ceva urme în această privinţă. Am găsit, în plin centru, un muzeu al evreilor din Viena, exponate frumos înşiruite pe pereţii unei săli, cu explicaţii, câteva vitrine cu obiecte de cult, îmbrăcăminte purtate de religioşi.
Am parcurs săli cu fotografii ale unor iluştri reprezentanţi ai comunităţii. La intrare se află o respectabilă librărie cu cărţi de literatură, filozofie,istorie, arte etc. mai cu seamă de autori….autohtoni…Cumpăr Macht und Gewalt, de Hannah Arendt şi ieşim să nu mă las ispitită.
Luăm masa la bufetul muzeului, frecventat de lume evident obişnuită a localului. Îmi place atmosfera.
Continuăm explorarea. Trecem pe o stradă centrală, destul de lungă: Judengasse. Un memorial construit recent se află în altă parte. Nu reuşim să-l găsim. Dăm, contrar, îndrumărilor, de o piaţetă cu o bisericuţă multiseculară şi două magazine cu proprietari evident evrei (după nume), însă închise. O plachetă pe un perete, mare, frumoasă, ne informează că este închinată prieteniei dintre Viena şi Ierusalim. Suntem obosite mult prea tare, trebuie să punem capăt căutărilor, deşi evident suntem pe aproape. Renunţăm cu regrete.
Intrarea muzeului evreiesc din Viena
Vizavi de palatul Belvedere, de asemenea muzeu, în apropierea Ambasadei României, găsim inscripţionate pe caldarâm numele unor familii evreieşti nimicite după anexarea Austriei la Reich-ul hitlerist.
Într-un magazin de confecţii ni se fură concomitent, la două case, banii, actele inclusiv paşapoartele. Ne ducem la poliţie, dăm declaraţii. Apoi o informăm pe fiica mea mai mare despre cele întâmplate. Ne trimite imediat alţi bani. Suntem salvate.
Mergem la cofetăria Sacher. Comandăm cîte o felie de tort. Reţeta o aflaţi alături, în traducere. Merită încercată. (De altfel, în cartea de bucate scrisă de mama mea, Irina Szmuk, se găsesc două reţete de tort Sacher. îi plăcea mult bunului meu prieten, Alexandru Roman, dispărut de mult, aşa că mă puneam să-l fac de câte ori ne vizita împreună cu soţia, Edi, de care mă lega o prietenie de când eram de 5-6 ani…)
Tortul vienez Sacher
Se bat opt gălbenuşuri de ouă cu 100 g zahăr apoi separat albuşurile tot cu 100g zahăr.
Se adaugă la gălbenuşuri 60g cacao şi 120g făină, iar la albuşul bătut – 100g unt topit şi 50g pesmeţi de biscuiţi . Compoziţia astfel obţinută se toarnă într-o formă de copt de 26cm lăţime, se uniformizează, se bagă la cuptor şi se coace la 200 grade timp de cca. 40 minute. Tortul copt se lasă la răcit cel puţin timp de două ceasuri, apoi se taie în două, se unge cu gem de caise, se suprapun feliile, apoi se unge cu glazură de ciocolată topită. Se taie în 16 porţii egale.
Evi Szmuk
