Anul acesta subiectul aniversării zilei în care lagărul Auschwitz-Birkenau a fost eliberat de soldaţii Armatei Roşii pare să fi  ocupat mai mult loc în presă şi ceva mai mult spaţiu în programele TV . Cauzelor „obiective” ale acestui fenomen li s–au adăugat, din păcate, câteva a căror violenţă i-a scos, pe mulţi dintre cetăţenii lumii, pe care ne place să o numim ,”liberă”, din letargia de până acum. Evreii au încetat să mai fie victimele ,,exclusive” ale celor care le-au luat locul naziştilor de atunci. Pe lista noilor călăi li s-au adăugat creştinii şi restul “necredincioşilor”…

Subiectul aniversării zilei în care lagărul Auschwitz-Birkenau a fost eliberat de soldaţii Armatei Roşii a ocupat în acest an mai mult loc în presă şi ceva mai mult spaţiu în programele TV . Cauzelor „obiective” ale acestui fenomen – ca de exemplu numărul rotund al anilor care s-au scurs – li  s–au adăugat, din păcate, câteva a căror violenţă i-a scos, se pare, pe mulţi dintre cetăţenii lumii, pe care ne place să o numim ,”liberă”, din letargia de până acum. Evreii au încetat să mai fie victimele ,,exclusive” ale celor care le-au luat locul naziştilor de atunci, creştinii şi restul “necredincioşilor” adăugându-se listei categoriilor a căror soartă este, după părerea şi conform planurilor noilor călăi, pecetluită.

La sediul ONU s-a vorbit, probabil pentru prima dată de la înfiinţarea organizaţiei, despre anisemitism şi efectele sale; la Auschwitz, circa trei sute dintre supravieţuitorii ororilor s-au întâlnit cu membri ai unui număr considerabil de delegaţii oficiale din tot atâtea ţări ale lumii, în diferite oraşe ale planetei au avut loc manifestări de comemorare în jurul monumentelor ridicate în acest scop (majoritatea lor ca rezultat al insistenţelor comunităţilor şi organizaţiilor evreieşti în cadrul eforturilor de a nu lăsa lumea să uite), Vladimir Putin a condamnat în discursul pregătit cu această ocazie la Muzeul Evreiesc şi Centrul Toleranţei din Moscova ,,încercările de a rescrie istoria cu scopul de a ascunde crimele naziste”, iar Rainer Höss, nepotul diabolicului Rudolf Höss, comandant al lagărului, a avertizat Europa în faţa pericolului extremismului, demascând în acelaşi timp activitatea grupării anti-islamiste din Germania pe nume Pegida.

Şi ca de obicei în astfel de ocazii, (“cadourile” nu sunt prea des  gratuite, ele fiind plătite chiar scump uneori), reacţiile nu s-au lăsat aşteptate. Ameninţările n-au contenit nici măcar pentru o clipă, iar înjurăturile la adresa evreilor au continuat să curgă, business as usual, calmând euforia resimţită în zilele evenimentelor care au urmat atacurilor de la Paris, avute loc ca avanpremieră la Ziua Internaţională a Holocaustului.

Exemplul unui profesor din localitatea germană Uuna este cât se poate de concludent. Întărâtat probabil de prea multe manifestări antinaziste, individul a răspuns în felul următor la întrebarea pe care i-a pus-o reporterul unei staţii de radio: „Nu mă interesează câtuşi de puţin poveştile legate de Auschwitz. Până şi vitele îmi provoacă sentimente mai puternice decât vicimele Holocaustului”

Actorul Dieudonne M’bala M’bala, care şi-a manifestat nu o dată ura faţă de evrei, şi-a declarat de astă dată solidaritatea cu teroristul care a atacat magazinul caşer din Porte de Vincennes.

Nu s-au odihnit nici autorii scârboaselor mesaje distribuite milioanelor de suporteri ale reţelelor Facebook and Company, care m-au convins în mod definitiv de nocivitatea popularei invenţii, calităle căreia – în cadrul eforturilor de transformare a creierului uman într-un aparat al urii – s-au   dovedit mai eficiente decât căile tradiţionale de propagandă.

Dacă mă voi încumeta odată să merg la Aushwitz, o voi face într-o zi obişnuită, o zi fără discursuri, ziarişti şi amatori de festivităţi. Iar dacă e posibil, aş vrea ca soarele să nu strălucească pe cer.