Atunci când mă gândesc la sărbătoarea de TU BIȘVAT (Anul Nou al Pomilor), îmi pun câteva întrebări. Este aceasta o sărbătoare filosofică sau o sărbătoare practică, folclorică? Sau deține ambele aspecte? Este ea o sărbătoare mare sau o sărbătoare minoră? Va putea deveni ea o sărbătoare centrală în viața evreului? În apropierea anului nou al pomilor mă gândesc la unitatea între om și pom. Omul este ca un pom.

Am un prieten care afirmă că pentru el, TU BIȘVAT este cea mai mare sărbătoare. L-am  întrebat care este motivul. Mi-a răspuns că el, care  un provine dintr-un mediu iudaic complet nereligios, simțea frumusețea iudaismului tocmai în această zi în perioada copilăriei și adolescenței…

Atunci când mă gândesc la sărbătoarea de TU BIȘVAT (Anul Nou al Pomilor), îmi pun câteva întrebări. Este aceasta o sărbătoare filosofică, sau o sărbătoare practică, folclorică? Sau deține ambele aspecte? Este ea o sărbătoare mare, sau o sărbătoare minoră? Va putea deveni ea o sărbătoare centrală în viața evreului?

Am un prieten care afirmă că pentru el, TU BIȘVAT este cea mai mare sărbătoare. L-am  întrebat care este motivul. Mi-a răspuns că el, care  un provine dintr-un mediu iudaic complet nereligios, simțea frumusețea iudaismului tocmai în această zi în perioada copilăriei și adolescenței. Din ce cauză? Pentru că mulți evrei nereligioși, inclusiv cei din familia lui, preluaseră unele obiceiuri tradiționale tocmai ale acestei sărbători. Era în România, în perioada comunistă. Fructele tropicale erau o raritate. Dar ele făceau multă bucurie copiilor. Atunci părinții căutau să le procure, de la magazin sau de la comunitate și le dădeau copiilor în această zi. Avea loc o adevărată sărbătoare, la care participau atât părinții, cât și copiii. Mai mult decât atât, la această sărbătoare erau invitați și alți copii, evrei sau  creștini. Cu toții se bucurau, iar copiii creștini întrebau ce este, ce înseamnă? Învățau și ei câte ceva din folclorul și tradiția evreiască, iar sărbătoarea, fără a fi cunoscută în mod filosofic, ci doar ceremonial, îi bucura pe toți, îi reunea pe toți, deschidea parcă și o cale a cunoașterii și respectului reciproc, a ecumenismului. Atunci când acest prieten al meu îmi repetă că pentru el, TU BIȘVAT este cea mai mare sărbătoare, urmată de Purim, îmi aduc aminte de o cronică rimată a regretatului Sadi Rudeanu. El povestea că sărbătorile de Pesah și Iom Kipur îi aminteau că este evreu, deși el era complet îndepărtat de tradiție. Dar TU BIȘVAT și Purim le aminteau nu numai oamenilor maturi, ci și copiilor că sunt evrei. Și arătau și copiilor creștini aspecte folclorice, de bucurie tradițională, ale iudaismului.

În apropierea anului nou al pomilor mă gândesc la unitatea între om și pom. Omul este ca un pom. În Ereț Israel în perioada celui de al doilea Templu de la Ierusalim exista chiar obiceiul a se planta un cedru atunci când se năștea un copil. Atunci când un băiat și o fată se căsătoreau, cedrii lor erau tăiați, construindu-se din ei baldachinul destinat căsătoriei…

Ce reprezintă ”anul nou al pomilor”? Care este sensul lui filosofic în tradiția iudaică ? Pentru a răspunde la aceste întrebări trebuie să ne referim la tratatul Roș Hașana din Talmudul Babilonian. Acest tratat talmudic menționează patru date la care începe anul nou și patru feluri de an nou în calendarul ebraic : 1 Nisan (anul nou religios), 1 Tișrei (anul nou civil, al regilor), 1 Elul (anul nou al animalelor), 15 Șvat (anul nou al pomilor, considerat de unii învățați din Talmud ca fiind la 1 Șvat). Faptul că este menționat un an nou special al pomilor, arată importanța acestora în viața poporului lui Israel în perioada Mișnei și a Talmudului. Data de 15 Șvat (care cade în lunile ianuarie sau februarie din calendarul gregorian) a fost adoptată ca an nou al pomilor deoarece era ziua începutului plății zeciuielii (= Maasar) pe fructele arborilor fructiferi în perioada primului și al celui de al doilea Templu de la Ierusalim. Pe baza condițiilor climaterice din Ereț Israel, ea este în miezul iernii, atunci când majoritatea ploilor anului au căzut deja, iar restul ploilor sunt considerate ca alimentând pământul și arborii pentru anul următor. De aceea, este ziua începutului unui an nou al roadelor pe care le leagă pomii fructiferi. Ziua de 15 Șvat este considerată de învățații Talmudului ca fiind prima zi a primăverii : iarna s-a sfârșit pentru pomi și a început un nou an pentru ei.

Totuși este o sărbătoare care nu este menționată în Tora. De aceea celebrarea ei este diferită, unii cercetători ai studiilor iudaice considerând-o chiar o semi-sărbătoare sau o sărbătoare de importanță mai mică. Dar unele comunități evreiești i-au acordat o însemnătate mare.

Anul nou al pomilor a fost celebrat în perioada primului și a celui de al doilea Templu de la Ierusalim, cât și în perioada Mișnei și a Talmudului, atunci când fiii lui Israel se aflau pe pământul lor, în Țara lui Israel. Ulterior, în  Diaspora, el și-a pierdut semnificația și aproape că a încetat de a fi  celebrat cu un ceremonial special, deși era menționat: era vorba despre o sărbătoare agricolă, legată în mod strict de Ereț Israel. Dar mai târziu, unii evrei au revenit la tradiția celebrării anului nou al pomilor, atribuindu-i aspecte mistice cabalistice: este cazul comunităților sefarde din secolul al XVI-lea. Este vorba despre discipolii rabinului Ary (=Așkenazy Rabi Ițhak) din Safed. Celebrarea s-a extins în toate comunitățile sefarde. A fost stabilit chiar și un ritual special al serii și nopții din ajunul sărbătorii, asemănător cu ritualul mesei de Seder din ajun de Pesah. Există patru faze ale acestei mese din seara de ajun de TU BIȘVAT, care includ băutul a patru cupe de vin, consumul fructelor care au un sâmbure la mijloc, consumul fructelor cu mai mulți sâmburi, a fructelor necojite, a fructelor cojite, a legumelor. Binecuvântarea specială este cea a reînnoirii, ”Șehiyanu veqimanu vehigyanu lazman haze”, mulțumire lui Dumnezeu că ne-a ținut în viață și am ajuns la acest timp.

Cel mai recent, acum câțiva ani, acest ritual al serii de 15 Șvat a fost înregistrat în scris și publicat sub formă de carte bilingvă, în limbile ebraică și franceză, de către rabinul (care este și profesor universitar de geografie) Hillel Henry Bakis din Montpellier, Franța. Originar din Algeria, el a scris această carte pe baza tradiției sale familiale, a studiilor sale iudaice și a cercetărilor pe care le-a făcut.  

Platou cu fructe de Tu Bishvat

În comunitățile așkenaze, celebrarea sărbătorii de 15 Șvat a fost reluată sub influența hasidismului. Se afirmă că însuși Rabi Israel Baal Șem Tov i-a acordat o atenție deosebită. Tradiția care s-a înrădăcinat este de a consuma 15 feluri de fructe la masa din seara de ajun de 15 Șvat. Accentul este pus pe fructe din Ereț Israel. Deoarece în generațiile trecute transportul și conservarea fructelor erau dificile, precum și pentru a exista siguranța că acele fructe proveneau din recolta anului trecut, că fuseseră concepute datorită ploilor care căzuseră înainte de 15 Șvat, erau consumate fructe uscate și conservate cu ajutorul zahărului, de exemplu curmale, smochine, stafide. Povestiri asupra acestei celebrări în comunitățile evreiești din România de altă dată găsim în unul dintre fascicolele cărții ”Baal-Șem-Tov, legende și portrete”, a rabinului hasid originar din Iași, decedat la Ierusalim, regretatul Menachem Gutman. Carte apărută la Ierusalim, la începutul anilor 1980, în limba română, în 4 fascicole.

Personal îmi amintesc bucuria pe care o aveam, copil fiind, atunci când bunica îmi aducea aceste fructe în seara de ajun și în ziua de TU BIȘVAT, spunându-mi să mănânc ”Hamișusărul”. Simțeam o mare bucurie și atunci când primeam ”fructe din Ereț Israel” la cantina rituală a comunității evreiești din București. În prealabil, fostul Șef-Rabin Dr. Moses Rosen, de binecuvântată amintire,  ținea o predică specială, la o masă rituală în seara de ajun  de 15 Șvat. Nu era o sărbătorire mare, ca în seara de Purim, dar era o bucurie pentru toți participanții, în majoritate tineri de atunci, din generația mea. Desigur, fiecare generație are bucuriile ei colective.

Mișcarea sionistă a preluat celebrarea anului nou al pomilor, cu plantarea de arbori în Ereț Israel în această zi.  Una dintre cele mai frumoase donații a fost considerată donarea unui pom pentru a fi plantat. Ulterior, această tradiție a continuat și continuă în statul Israel. Această sărbătoare a căpătat un caracter agricol diferit, pentru construirea Israelului.  În Israel au fost plantate livezi mari de citrice și au fost adaptați și alți arbori fructiferi. Evreii din Ereț Israel au preluat cultivarea citricelor odată cu întemeierea școlii agricole ”Mikve Israel” de lângă Iafo, în anul 1870, de către organizația ”Alliance Israelite Universelle”, din inițiativa activistului evreu francez Charles Netter. Numele portocalei, ”tapuach zahaz” sau – prescurtat – ”tapuz” (=măr de aur) este traducerea cuvântului francez ”orange”. Citrice de tot felul s-au alăturat unicului arbust citric cunoscut în Ereț Israel în perioada Talmudului, chitra (”etrog”).

Mai mult decât atât: Knessetul (=Parlamentul Israelului) a fost inaugurat în ziua de 15 Șvat, aceasta fiind și ”Ziua de naștere a Parlamentului Israelului” o zi de sărbătoare pentru democrația israeliană.

(articol publicat într-o primă variantă în revista Baabel, 16 ianuarie din 2013)