În mai 2014părea în Baabel articolul  „Amintiri despre evreii din Iclod”, semnat de Mihai Eisikovits http://www.baabel.ro/memoria/749-mihai-eisikovits-iclodul-mare-de-pe-somes. Ecoul primit de curând pe adresa revistei Baabel, aduce informaţii interesante; mai exact pe marginea unei fotografii dezvăluie o felie de istorie. „Am găsit, în arhiva, familiei o poză – pe  care o datăm în jurul anului 1930 – făcută la câmp, la adunatul pepenilor…”

Nota editorului: În mai 2014 apărea în Baabel articolul „Amintiri despre evreii din Iclod”, semnat de Mihai Eisikovits http://www.baabel.ro/memoria/749-mihai-eisikovits-iclodul-mare-de-pe-somes . Ecoul primit de curând pe adresa revistei Baabel, aduce informaţii interesante; mai exact pe marginea unei fotografii dezvăluie o felie de istorie. (A.G.)

Străbunicul meu era unul din oamenii care se ocupau de hotarele cu pepeni, iar bunicul meu a moştenit această îndeletnicire, astfel că toata viaţa a continuat să cultive pepeni la Iclod. Anul 2014 a fost primul an in care nu au mai răsărit pepeni în grădină, deoarece scumpul meu bunic s-a stins din viaţă, la vârsta de 87 de ani. Mai avem ceva seminţe şi poate putem ajuta pe cineva cu asta.

Am găsit, de asemenea, în arhiva familiei o poză – pe  care o datăm în jurul anului 1930 – făcută la câmp, la adunatul pepenilor, în care apar bunicul, străbunicul şi evreii cărora le aparţinea pământul. Din păcate nu ştim cum îi chema. Bunicul şi-ar fi amintit de numele lor, dar din păcate nu mai este în viaţă.

Pe atunci Bunicul avea în jur de 4 ani şi apare căţărat pe un stâlp în stânga imaginii. Iar străbunicul meu (tatăl bunicului) e chiar în mijlocul pozei, cel cu o lebeniţă în mână. În completare, pot să vă mai spun că străbunicul nu se ocupa doar de pepenişte, ci era şi cizmarul satului. Învăţase meseria la Reşiţa, într-o comunitatea evreiască în care a stat câţiva ani, astfel că ştia să scrie şi să vorbească idis, iar în cazul în care cineva din sat nu ştia să citească vreo scrisoare primita, le citea el.

Din partea bunicii din Iclod avem şi noi niste rădăcini evreieşti, totul legându-se de povestea unei familii evreiesti din sat. Tatăl bunicii mele era fiul nelegitim al unui evreu, despre care bunica mea îşi aduce aminte că îl chema Leb şi a cărui casă o frecventa de mică, fiind nepoata lui (nelegitima). Din păcate, tot din spusele bunicii, întreaga familie a fost deportată, fara ca vreun membru să se reîntoarcă în sat. Mai multe detalii despre ei nu ştiu, din pacate…