La invitația președintelui Camerei Reprezentanților din SUA, republicanul  John Boehner, premierul Benjamin Netanyahu a prezentat, la 3 martie a.c. în fața Congresului american punctul de vedere israelian privind viitorul acord  al SUA și al  celorlalte  state membre ale Consiliului de Securitate, cu Iranul. Anterior, premierul israelian a vorbit și la congresul AIPAC, cea mai mare organizație americană de lobby pro-israeliană…

Demersul lui Netanyahu, făcut la cererea congresmenilor americani republicani care se împotrivesc unui astfel de acord, a fost unul controversat. Considerat de mulți un mijloc de propagandă electorală, în condițiile în care pe 17 martie urmează să aibă loc alegeri legislative în Israel, prezența premierului israelian la Congresul SUA a fost criticată și de președintele Barak Obama care nu a fost informat de inițiativa Congresului și acceptul lui Netanyahu. Legislatorii democrați au declarat că nu au fost consultați cu privire la invitarea premierului israelian, de aceea un grup dintre ei a boicotat discursul.

În cuvântarea ținută  la congresul AIPAC, premierul israelian a afirmat că nu a dorit să-l jignească pe președintele Obama, pe care-l apreciază pentru tot ce a făcut în favoarea Israelului în domeniul securității și nici nu vrea să se implice în politica internă americană, în controversele dintre cele două partide deoarece atât președinții republicani, cât și cei democrați au susținut Israelul din punct de vedere economic  și militar. ”Scopul cuvântării mele în Congres este legat de acordul potențial cu Iranul care ar putea amenința supraviețuirea Israelului…Iranul este principalul stat care susține terorismul în lume,,, pregătește, înarmează, trimite teroriști în cinci continente… și dacă o face acum fără arma nucleară, imaginați-vă ce va face când va avea arma nucleară. Același Iran vrea să anihileze Israelul și dacă va dezvolta arma nucleară, va avea mijloacele ca să o facă. Nu trebuie să lăsăm acest lucru să se întâmple. Ca prim ministru al Israelului, am obligația morală să vorbesc despre aceste pericole cât mai e timp să le prevenim” a declarat premierul israelian.

Regimul iranian nu este numai o problemă a evreilor

În discursul ținut în fața celor două camera ale Congresului SUA, premierul israelian a repetat ceea ce spusese cu o zi înainte, căpoziția lui de prim ministru al Israeluli îl obligă să vorbească despre o problemă care amenință supraviețuirea țării lui și viitorul poporului israelian: eforturile Iranului de a fabrica arma nucleară. El a .subliniat: regimul iranian nu este numai o problemă a evreilor, așa cum nici regimul nazist nu a fost o problemă a evreilor, cei șase milioane de evrei omorâți de naziști, reprezentând doar o fracțiune a celor 60 de milioane de persoane omorâte în timpul celui de-al doilea război mondial.

Astfel că și regimul din Iran este o amenințare serioasă nu numai pentru Israel, dar și pentru pacea mondială”. Noua constituție a Iranului prevede continuarea misiunii jihadului, exportul de revoluție în întreaga lume. Iranul, a mai spus Netanyahu, nu și-a schimbat nici poziția antiamericană. ”Conflictul dintre Iran și Statul Islamic nu a transformat Iranul într-un prieten al Americii. Este vorba despre o concurență între cei doi pentru conducerea militantismului islamic. Diferența dintre Iran și ISIS constă în armele folosite, ISIS care cu cuțite de măcelar a pus mâna pe arme, în timp ce Iranul va fi în curând înarmat cu rachete balistice continentale și bombe nucleare. Trebuie să ținem minte tot timpul că cel mai mare pericol cu care se confruntă lumea noastră este asocierea  islamului militant cu bomba nucleară. A înfrânge ISIS și a permite Iranului să aibă arma nucleară ar însemna să câștigăm o bătălie și să pierdem războiul și acest lucru nu trebuie permis”.

În continuare, premierul israelian a atras atenția asupra prevederilor acordului cu Iranul în curs de negociere care, dacă va fi acceptat de Teheran, nu va opri Iranul să dezvolte arma nucleară Aceasta datorită a două concesii majore: una va permite menținerea centrifugelor cu ajutorul cărora Iranul va putea produce o cantitate de uraniu sau plutoniu, suficientă pentru o bombă nucleară. A doua: toate interdicțiile legate de producerea armei nucleare vor deveni nule peste un deceniu și atunci Teheranul va avea un arsenal nuclear, bucurându-se și de legitimitate internațională. În plus, va dispune de rachete balistice intercontinentale care nu reprezintă subiect de negocieri. Din aceste motive acest acord nu este bun, iar a te gândi că regimul iranian se va schimba în următorii zece ani, este o naivitate.

Premierul Netanyahu a enumerat trei condiții pe care Teheranul ar trebui să  le îndeplinească  înainte de ridicarea sancțiunilor: mai întâi, să înceteze agresiunile împotriva vecinilor din Orientul Mijlociu, să înceteze să sprijine terorismul în lume și  să înceteze să amenințe cu anihilarea Israelului. Nu este adevărat căalternativa unuiacord prost este războiul, ci un acord mai bun care să restricționeze accesul Iranului la arma nucleară până când agresiunea iraniană încetează, care nu va facilita calea Iranului la bomba nucleară. Un astfel de acord mai bun, cu toate că există riscuri, ar putea fi acceptat de Israel și vecinii lui.

Poporul evreu, a spus în încheierea discursului său premierul israelian, nu va mai rămâne pasiv în fața amenințării cu un nou genocid. Chiar dacă Israelul va trebui să se confrunte singur cu acest pericol, o va face, dar are convingerea că nu va fi singur, că America va susține Israelul.

Discursul premierului israelian a fost lăudat, dar și criticat. Nimeni nu a pus la îndoială faptele pe care Netanyahu le-a enumerat, susținătorii lui cei mai asidui au fost o serie de țări arabe. Dacă la prima vedere pare un paradox, realitatea este alta: aceste state și în primul rând Arabia Saudită sau Emiratele Arabe Unite se tem de o întărire a puterii și influenței Iranului, de transformarea lui într-o putere regională de frunte. Republicanii americani au ascultat cu satisfacție cuvântarea, deoarece Netanyahu a adus argumentele pe care le susțin și ei împotriva acordului cu Teheranul. Nu vor nici un fel de acord, dimpotrivă,  ar dori o întărire a sancțiunilor împotriva Iranului.

Inamicii lui Netanyahu, atât interni cât și externi, au apreciat că în discurs nu s-a găsit nici un element nou, că el nu a venit cu o alternativă, că amenințarea voalată că israelul va acționa singur ar fi fost o formulare nefericită, că, în general, relațiile americano-israeliene s-au deteriorat și mai mult după acest discurs și dacă cumva la alegerile din 17 martie Likudul va câștiga, iar Netanyahu va fi din nou premier, nu-i va fi ușor să negocieze cu Washingtonul în condițiile în care Obama va mai fi încă doi ani președinte. Consensul la care au ajuns ambele tabere a fost că efectele discursului se vor vedea în poziția lui Obama față de viitorul acord. Chiar dacă președintele american și-a manifestat iritarea și nemulțumirea față de demersul premierului israelian făcut în propria-i curte, Obama a declarat recent că nu va accepta nici un fel de acord care să nu dea asigurări că Iranul nu va putea fabrica arma nucleară. Poate totuși, până la urmă se va dovedi că drumul lui Netanyahu la Washington  nu a fost în zadar!