Agresivitatea verbală şi condescendenţa cu care Netanyahu critica preşedintele Statelor Unite în faţa congresului şi a întregului popor american, a adus-o aproape de lacrimi pe Nancy Pelosi, conducătoarea democraţilor din congres. Ea a declarat la sfârşitul discursului că Netanyahu a “insultat” americanii. Senatorul Diane Feinstein, evreică şi ea, şi-a exprimat de asemenea dezaprobarea faţă de felul în care Netanyahu s-a adresat în numele evreilor, amintind că Netanyahu vorbeşte doar în numele partidului Likud din Israel, nici măcar în Israel nu toţi evreii sunt de acord cu el, cu atât mai puţin evreii din Statele Unite care îşi au părerile împărţite.
Am urmărit cu mult interes vizita primului ministru al Israelului la Washington. Iubesc Israelul şi l-am vizitat de multe ori, reîntâlnindu-mă cu zecile de rude şi sutele de prieteni care trăiesc în această ţară minunată. Controversa uriaşă creată de această vizită mi-a reamintit că realităţile politice îi deşteaptă pe aproape toţi din utopiile idealiste. Ca şi orice democraţie, Israelul are mai multe partide la distanţe diferite de centrul politic, fie la dreapta, fie la stânga. La fel în Statele Unite, spectrul politic se întinde foarte mult de la marginea radicală de stânga până la cea radicală de dreapta. Ceea ce a fost neobişnuit pentru Statele Unite, unde până nu demult, când era vorba de Israel, suportul în congresul şi administraţia americană era aproape universal şi cele două partide votau în mare măsură la unison, a fost faptul că animozitatea Casei Albe şi a conducătorilor partidului democrat faţă de Netanyahu, au fost exprimate în public.
Lucrurile au început să se schimbe deja de mulţi ani, dar vizita lui Netanyahu, şi mai ales felul în care vizita a fost aranjată, a dus la o animozitate deschisă între administraţia de la Casa Albă şi prim ministrul Netanyahu. Reportajele de la televiziunea americană, în mod universal au declarat că relaţiile dintre Israel şi Statele Unite sunt la cel mai scăzut nivel de când a fost înfiinţat statul Israel. Ce s-a întâmplat?
Se pare că interesele Statelor Unite şi ale Israelului în ceea ce priveşte relaţiile cu Iranul, nu sunt la unison. Iranul vrea acces la energie nucleară pentru scopuri paşnice, zic ei. Netanyahu este total opus nuclearizării de orice fel a Iranului, pentru că nu sunt oameni de încredere şi ar avea posibilitatea să dezvolte arme nucleare cu care să ameninţe Israelul. Preşedintele Obama ar accepta nuclearizarea Iranului în scopuri paşnice, cu garanţii că nu vor construi arme nucleare în următorii zece ani, oferind în schimb eliminarea sau măcar uşurarea sancţiunilor financiar-economice care au strangulat economia Iraniană în ultimii ani. În lupta împotriva jihadiştilor din ISIS, Iranul ar fi de mare ajutor Statelor Unite şi se pare că preşedintele Obama ar vrea să normalizeze relaţiile cu Iranul pentru a-i înfrânge pe jihadiştii din ISIS. De luni de zile, în Elveţia, americanii şi iranieni împreună cu Franţa, Marea Britanie, Germania, Rusia şi China, încearcă să ajungă la un acord. Se pare că deja sunt aproape de finalizarea acordului, dar prim ministrul Netanyahu este total împotriva acestui acord.
La îndemnul ambasadorului Israelului la Washington, Ron Dermer, care este de origine american – fost activist al partidului republican în serviciul lui Newt Gingrich – preşedintele republican al congresului american, John Boehner, l-a invitat pe Netanyahu să se adreseze congresului american unde să-şi expună părerile despre acest acord cu Iranul. Nimic rău sau neobişnuit cu această invitaţie, Netanyahu se mai adresase congresului de doua ori. Dar dacă invitaţia ca atare nu pare o problemă, felul în care a fost făcută invitaţia, fără implicarea şi consimțământul Casei Albe şi a conducerii partidului democrat, dar mai ales programarea discursului cu două săptămâni înainte de alegerile din Israel, au produs consternarea preşedintelui Obama şi a conducerii partidului democrat. Surpriza a fost şi mai mare când în plenul congresului (minus cei 56 de membrii care au boicotat cuvântarea în semn de protest), Netanyahu a criticat în mod vehement felul în care Statele Unite poartă discuţiile cu Iranul.
Agresivitatea verbală şi condescendenţa cu care Netanyahu critica preşedintele Statelor Unite în faţa congresului şi a întregului popor american, a adus-o aproape de lacrimi pe Nancy Pelosi, conducătoarea democraţilor din congresul american. Ea a declarat la sfârşitul discursului că Netanyahu a “insultat” americanii. Senatoarea Diane Feinstein, evreică şi ea, la fel şi-a exprimat dezaprobarea faţă de felul în care Netanyahu s-a adresat în numele evreilor, amintind că Netanyahu vorbeşte doar în numele partidului Likud din Israel, nici măcar în Israel nu toţi evreii sunt de acord cu el, cu atât mai puţin evreii din Statele Unite care îşi au părerile împărţite.
Realitatea e că propunerea lui Netanyahu, un Iran denuclearizat nu va fi niciodată acceptată de Teheran, deci unica alternativă este acţiune militară împotriva centralelor nucleare din Iran. El chiar a declarat că “dacă Israelul trebuie să stea singur, Israelul va sta singur”. Nancy Pelosi s-a mai referit şi la faptul că astfel de declaraţii nu coincid cu cererea de săptămâna trecută, pentru suplimentarea finanţării suplimentare a armatei israeliene cu 475 milioane de dolari. În presă se mai menţiona şi suma de 124 miliarde de dolari cu care Statele Unite au ajutat Israelul în perioada 1948 – 2014, mai mult decât pentru oricare naţiune.
Preşedintele Obama nu l-a primit pe Netanyahu, nici măcar nu i-a urmărit discursul la televizor. Avea ceva şedinţă cu membrii cabinetului, la fel şi vicepreşedintele Joe Biden, care şi-a aranjat ceva vizită în străinătate. După discurs, preşedintele Obama nu şi-a ascuns nemulţumirea faţă de “Bibi”, care în loc să stea în banca lui şi să aştepte rezultatele negocierilor cu Iranul, a decis să folosească congresul american pentru a-şi mări şansele de realegere ca prim ministru al Israelului.
Dacă această polemică între un preşedinte american şi prim ministrul Israelului a făcut mare vâlvă prin faptul că s-a desfăşurat intr-un mod public, ea nu este o noutate pentru Netanyahu. Nici fostul preşedinte Clinton nu a avut o relaţie prea bună cu el, dar nu au afişat aceste neinţelegeri în public. De mulţi ani este ştiut faptul că preşedinţii americani democraţi favorizau politicienii israelieni de centru-stânga, pe când preşedinţii republicani îi favorizau pe cei de centru-dreapta, în tandem cu poziţiile partidelor democrat sau republican. Dar suportul pentru Israel era necondiţionat şi era dat cu acordul ambelor partide politice. Fisurile din acest front comun au devenit încet, încet tot mai mari şi poziţiile evreilor americani faţă de guvernul din Israel au început să se diversifice, mai ales datorită felului în care Israelului tratează teritoriile anexate. Cea mai mare organizaţie de suport a Israelului, AIPAC are deja o concurenţă în noua organizaţie “J Street”, care expune mai mult principiile partidului democrat, se bazează pe principii de centru-stânga şi sprijină oprirea extinderii de aşezăminte evreieşti în teritoriile ocupate. Spre deosebire de AIPAC care i-a făcut o primire de erou lui Netanyahu, “J Street” şi-a exprimat dezaprobarea faţă de cuvântare.
Avem de aşteptat doar două săptămâni să vedem rezultatele alegerilor din Israel, şi atunci ne vom da seama dacă acest discurs l-a ajutat sau nu cu populaţia israeliană. Efectele asupra populaţiei americane şi, mai ales, asupra evreilor americani nu vor fi evidente chiar aşa de repede, dar consensul este că această vizită nu a ajutat cu nimic relaţiile dintre Israel şi Statele Unite, dimpotrivă se pare că a fost un moment crucial şi că dinamica dintre cele două guverne se va schimba în viitor datorită faptului că această fisură pe linii de ideologie politică va împărţii suportul pentru Israel în două tabere cu agende diferite.
Să nu uităm că dacă Netanyahu va recâştigă alegerile şi poziţia de prim ministru, Obama va mai fi în Casa Albă doi ani. Va fi interesant să vedem cum va repara Netanyahu relaţiile cu Casa Alba şi cu partidul democrat din Statele Unite. Deocamdată majoritatea evreilor din Statele Unite sunt membri ai partidului democrat şi în ultimele alegeri, Obama a primit 79% din votul evreilor. Pe de altă parte, s-ar putea ca mulţi evrei americani să-şi schimbe apartenenţa politică şi să treacă la republicani, care cel puţin bazat pe felul cum l-au primit pe Netanyahu în congres, par să fie mult mai înclinaţi să-i dea dreptate lui Netanyahu. Vom trăi, şi vom vedea!
