În urmă cu 75 de ani, în vara lui 1940, în urma Dictatului de la Viena, Transilvania de Nord a fost atribuită Ungariei, iar guvernatorul Miklós Horthy și-a făcut intrarea în Cluj, capitala provinciei noi-vechi, așa cum îi era obiceiul: pe un cal alb. Dacă o parte a populaţiei din Transilvania de Nord a salutat revenirea la patria-mamă, cei patru ani de dominație a regimului Horthy au adus multă durere unui număr foarte mare de ardeleni – evrei și români. A fost perioada în care, încetul cu încetul, a dispărut majoritatea covârşitoare a populației evreiești. Mai întâi bărbații au fost duși în detașamente de muncă obligatorie, murind pe capete în urma unor tratamente nemiloase, apoi, în vara lui 1944, întreaga populație evreiască a fost deportată în lagărele de exterminare naziste – cu precădere la Auschwitz – unde a supravieţuit doar o zecime a acesteia. În același timp și populația românească a avut de suferit, într-o primă etapă prin expulzări, execuții sumare și trimiterea bărbaților  în detașamentele de muncă obligatorie. Sunt amintiri și răni dureroase care se vindecă greu sau niciodată.

Mai persistă o sensibilitate în ceea ce privește acest capitol al istoriei şi de aceea ni s-a părut surprinzătoare inițiativa revistei ”Korunk”, mai exact a Academiei Korunk, să programeze în miez de august, în cadrul celei de a VI-a ediţii a Zilelor culturale maghiare din Cluj (Kolozsvári magyar napok) – un răstimp dominat de concerte, spectacole de teatru şi dans, de expoziţii şi alte manifestări care celebrează cultura maghiară şi stimulează deschiderea către populaţia română – prelegerea ”Memoria lui Miklós Horthy” (Horthy Miklós emlékezete), susţinută de istoricul Ignácz Romsics, membru al Academiei Ungare.

Ca orice capitol al istoriei unei țări, cei aproape 25 de ani ai regimului Horthy nu trebuie ignorați (nici nu se poate) și este sarcina, chiar obligația istoricilor din Ungaria sau ai altora să le studieze. Problema care se pune în acest caz este modalitatea de abordare, locul și contextul.

Expunerea înscrisă în programul general al Zilelor culturale maghiare va avea loc în 19 august, perioadă în care Revista Baabel se va afla în vacanţă şi nu am dorit să închidem ediţia de faţă, ultima dinainte de vacanţă,  fără a semnala acest punct din program.

Am solicitat opinia redactorului şef al revistei Korunk, Gyöngy Kovács-Kiss, director al programului întitulat Academia Korunk şi coordonator al ciclului Istorie şi memorie care găzduieşte şi prelegerea academicianului Ignác Romsics despre memoria lui Miklós Horthy. Doamna Kovács-Kiss ne-a transmis via email programul din acest an al Academiei Korunk şi câteva generalităţi despre ciclul Istorie şi memorie, din care am aflat că imaginea şi interpretarea perioadelor şi personalităţilor controversate din istoria Ungariei nu sunt încremenite, ci se transformă în timp. (Ceea ce nu negăm nici noi, gândindu-ne la strădaniile din ultimele decenii de a-l reabilita pe Miklós Horthy, de a-i ridica statui, de a-i sublinia realizările şi de a i se trece cu vederea faptele condamnabile). Doamna Kovács-Kiss nu a adăugat nici o precizare privitoare la raţiunile programării expunerii despre Miklós Horthy, tocmai la Zilele culturale maghiare şi nici despre modalitatea de abordare a subiectului. În schimb, în dialogul purtat la telefon, a subliniat de câteva ori că este vorba de o expunere şi nu de o… dezbatere (la care ar fi fost invitaţi şi alţi specialişti din domeniu).

Nu dorim să formulăm vreo opinie înainte să fi asistat la această prelegere, dar nici nu putem să nu dăm glas nedumeririi noastre în ceea ce priveşte evocarea figurii lui Miklós Horthy, la Cluj, în plin festival estival policrom, menit a sărbători cultura maghiară, în preajma Zilei Naţionale a Ungariei…dar şi a împlinirii a 75 de ani de la semnarea Dictatul de la Viena. Vom reveni cu amănunte după vacanţă.

Editorii Revistei Baabel