Bunicul din partea mamei Rezső Lautmann avea un prieten foarte bun, pe nume Mór Herskovits.  Mama mea, născută Lautmann, era mândră de faptul că tatăl ei finanțase cheltuielile legate de absolvirea Facultății de medicină a celor trei fii ai lui Herskovits, ea fiind în relaţii mai apropiate de Eugen (Jenő) care a făcut carieră la București ca medic radiolog.

Bunicul Rachmyl Lautmann

Familia Herskovits: Mariska, Izidor, Feri, Mór

Când am venit eu la București, la Institutul Anglican, pentru Mama mea era e la sine înțeles să mă încredințeze prietenului său Jenő care își construise deja o casă cu un etaj (existentă și astăzi pe bulevardul Pache) și unde am fost invitată să stau duminicile. Am învăţat mult de la nenea Eugen, îmi citea din Petőfi, dar mai ales din poeziile lui Heinrich Heine, explicându-mi însemnătatea acestuia pentru noi, evreii. Mă plimba prin pădurea Băneasa, prin oraș (mi-a explicat că dincolo de gardul Ambasadei U.R.S.S. este teritoriu suveran sovietic). Mi-a arătat o broșură cu lista celor 100 de articole publicate de el (era mândru de faptul că medicii germani foloseau o metodă elaborată de el cu menținerea numelui său de evreu).

Fanny Herskovits şi soţul ei Izsó Kertész

Sora lui nenea Eugen, tanti Fanny, era o femeie de o bunătate, o siguranță de sine, inteligență ieșite din comun. Era prietena apropiată a mătușii mele Renka (presupun că o ajuta în activitatea clandestină de comunistă a acesteia). Eram oricând bine venită în casă la ei. Odată, în drum spre Slănic, a lăsat-o pe Iudita (Juci) la noi la Gheorgheni pe câteva săptămâni.

Fanny şi Izsó Herskovits cu fiul lor, Endre

Familia Kertész şi fiica lor Juci

Familia Kertész la masă. Copiii Endre şi Juci

La Cluj, unde-mi petreceam o bună parte din vacanțele de vară. eram împreună cu trei nepoți Herskovits – fiica și fiul lui Fanny, măritată Kertész, Enci (Andrei) și Juci, cât și cu Tibi Herskovits (Holan). Ne plimbam prin Grădina Botanică, mergeam la ștrand etc.

Evi Szmuk cu părinţii şi fraţii ei.

Prietenia am păstrat-o cu Juci (măritată Mureșan), cei doi băieți dr. Kertesz și dr. Holan ne mai fiind, din păcate, în viață. Enci (Andrei) a fost profesor radiolog la Tg.Mureș. L-am vizitat în locuința sa deosebit de elegantă, dar el era foarte bolnav. I-am amintit cum m-a sărutat pe furiș la vârsta de 8-9 ani…. Greu m-am abținut să nu izbucnesc în plâns… Celălalt nepot Herskovits, dr. Tiberiu Holan, tot radiolog, a pierit în Germania unde emigrase din nu știu ce complicații matrimoniale…

În cumplita vară 1944 la Budapesta – când nu știai unde pândește pericolul arestării, aruncării în Dunăre sau ale primejdii nenumărate – cu cine mi-a fost dat să mă întâlnesc pe stradă? – Cu Juci !!!! Mai întâi scăpase de ghetoizarea din Cluj, datorită „neglijenţei autorităţilor” dar acestea au ridicat familia ei după golirea ghetoului şi au escortat-o la Budapesta, internându-i la Kistarcsa. În momentul întâlnirii tocmai fuseseră eliberaţi din detenţie şi era la Budapesta. Mi-a spus că locuia pe aproape şi m-a chemat să mă duc cu ea acasă să-i fac o surpriză mamei ei. Am ajuns într-o casă cu stea galbenă, cu nişte locuințe sărăcăcioase. Bucuria revederii cu Tanti Fanny a fost enormă! Am făcut o amândouă o scurtă informare a stării noastre, apoi ne-am despărţit cu o îmbrăţişare fierbinte. Atunci nu bănuiam suferinţele care o aşteptau pe Juci şi pe tanti Fanny, duse în marş forţat către Auschwitz, convoi din care au scăpat printr-o minune şi nici faptul că tatăl lui Juci avea să piară în deportare.

Judit Kertész (căs. Mureşan) după război

Ne-am revăzut peste câteva luni (după război şi multe evenimente tragice) la Cluj, fiind foarte bucuroase să ne regăsim.

Poza a absolvenţilor Liceului Evreiesc din Cluj, la întâlnirea din Israel 2010. Juci Kertész-Mureşan cu bluză roşie, în stânga ei Evi Szmuk.

De Juci Kertész-Mureșan (profesor de chimie la Universitatea Babeș-Bolyai, acum pensionară) ne leagă o veche prietenie…Mai puternică decât o legătură de sânge. Avem amintiri comune din vremuri senine şi din timpuri tragice care ne-au cimentat prietenia începută în anii adolescenţei.

Eva Szmuk