Ceea ce s-a întâmplaat în aceste zile în România, solidaritatea și omenia tinerilor (și nu numai a lor) față de tragedia de la clubul Colectiv risipește un mit în care, personal, nu am crezut niciodată – indiferența și nepăsarea generațiilor de astăzi, egoismul lor, dispariția idealurilor umaniste. Niciodată nu mi-a plăcut să generalizez, m-am ferit de atributele de genul toți sunt inculți, nu le place să muncească, nu-i preocupă decât de o mică sferă de probleme care servesc direct interesele lor. Nimic mai neadevărat și acest lucru s-a văzut și se vede zilele acestea – nu numai prin acel marș al tăcerii care ilustra o comuniune sufletească a tinerilor cu victimele, prin imperativul exprimat de a se trage la răspundere vinovații dar, în primul rând, prin gestul excepțional de a sta ore întregi la coadă ca să doneze sânge, fără nici un fel de recompensă, în mod voluntar, și nu numai la București ci pretutindeni în țară. Nu vi se părut această imagine, cunoscută?Exact acum un an, în noiembrie , i-am văzut pe tinerii români, este adevărat nu în București ci în străinătate, stând ore întregi la coadă,,,ca să voteze .(Mulți dintre ei nu au putut și se pare că nici în continuare nu vor putea, legea cuprinzând obstacole peste obstacole). De ce au stat la coadă tinerii, în ambele cazuri? Fiincă a meritat, fiindcă a fost o cauză pe care au simțit-o că le aparține și trebuie să pună umărul.
Iată două exemple și probabil mai sunt și altele care demonstrează ce simte și ce gândește această generație. Ea nu poate fi amăgită cu cuvinte și din aceast motiv în sondaje partidele politice, parlamentul se află la coada cozii. Da, este adevărat, probabil sunt mai pragmatici decît noi, asta i-a învățat experiența capitalistă, dar nu este un lucru rău dacă alături mai păstrează și din candoarea tinereții care îi determină să facă gesturi curajoase și lipsite de egoism (fiindcă nu-mi place să folosesc cuvinte mari, n-am spus sacrificii). Citesc de multe ori prin presă despre tineri voluntari care se duc la capătul pământului să muncească în țări ale lumii a treia, să-i învețe pe copii carte, să-i ajute pe săraci (Se mai întâmplă și la noi).. Și fără nici un fel de recompensă materială. Sigur că intervine și spiritul de aventură, dorința de a vedea locuri îndepărtate, uneori exotice, dar mi se pare firesc. Și noi, generațiile dinaintea lor, ne-am fi dus, dacă ne-ar fi lăsat, și nouă ne-ar fi plăcut să studiem în străinătate dar n-am putut., (Chiar și pentru țările socialiste trebuia să ai un dosar beton ). De aceea, uneori am impresia că toate criticile, nemulțumirile, plângerile față de tinerii de astăzi ascund și o doză de invidie, îmbrăcată sub formele amintite.
Nu este adevărat nici lipsa de interes a tineretului față de școală,, lipsa lor de cultură. Am urmat, acum doi ani, la o vârstă mai mult decît coaptă, un masterat. Trei sferturi dintre colegi erau tineri absolvenți de facultate (Mai eram doi-trei care, ca și mine, au venit din curiozitate față de materiile studiate). Toți s-au dovedit conștiincioși, interesați de subiect, se duceau pe la biblioteci, se documentau, căutau și alte surse pentru a-și aprofunda studiile. Nu au venit acolo numai fiindcă sistemul de învățământ le cerea. Poate într-adevăr este nevoie în învățământ dacă dorești să predai în clasele superioare, sau dacă vrei să urmezi doctoratul. În rest, nu cred că diploma servește la ceva. Deci, era vorba mai ales de interes ca să zic așa, intelectual..
Sigur că nu toți sunt așa. Am arătat mai sus că nu-mi plac generalizările. Am întâlnit și inversul acestor calități, tineri promovați care ies în public fără să știe ceva, dar aici vina nu este în exclusivitate a lor ci și a celor care-i susțin.. Ceea ce vreau să spun este că nu există în esență o mare deosebire de comportament între generații. Mă gândesc de pildă la morală. Aș putea să dau multe exemple despre felul în care se comportau și acționau membrii generației mele. Nu cu mult diferit doar că ceea ce azi se face deschis, atunci se făcea în secret. Fete foarte tinere rămâneau însărcinate, se măritau la 14-15 ani (și nu din familii de romi), aveau prieteni cu care înrețineau relații sexuale, numai că se cam luau după zicala:” Ce înseamnă o fată cumine? Care se culcă la ora patru și se scoală la opt să se ducă acasă.” (N-avea voie să întârzie).
Poate am divagat puțin dar exemplele ilustrează ideea fundamentală. Avem o generație responsabilă și matură care știe să facă diferența între esențial și neesențial, între bine și rău. Se duce la concertele rock căci acesta este gustul epocii, se tatuează deoarece este tendința zilei , se îmbracă așa cum se îmbracă dar acestea sunt elemente de suprafață. Nu sunt mai răi ca noi, sunt altfel. Dar compasiunea, spiritul de sacrificiu, capacitatea de judecată, de cele mai multe ori dreaptă, se regăseșc în caracterul lor, cel puțin cât le avem sau le-am avut și noi când eram de vârsta lor. N-ar trebui să uităm.
(preluare de pe Blogurile Adevărul http://adevarul.ro/blogs/index.html)
Eva Galambos
