Cred că am mai scris despre Margot Wallström, şefa diplomaţiei suedeze, cea pe care israelienii o consideră de la un timp încoace ,,persoană nedorită”, reacţie la deciziile şi comentariile sale aţintite contra conducerii Statului Israel. Figură de frunte pe scena social-democraţiei suedeze şi feministă cu convingeri ferme, doamna ministru în vârstă de 61 de ani a fost privită încă din perioada dinaintea ultimelor alegeri ca o vedetă indisputabilă  a politicii scandinave, iar luarea sa de poziţie , o calitate destul de rară printre funcţionarii Departamentului de Stat, era apreciată de un număr considerabil de comentatori şi experţi în materie.

Faptul că doamna ministru şi-a ales tocmai Israelul drept cal de bătaie reprezintă subiectul unui număr relativ restrâns de critici, un adevăr valabil de altfel în multe state europene  (şi nu numai), lucru cu care am avut timp suficient să ne obişnuim.

Zelul lui Wallström în privinţa luării de poziţie anti-israeliene a început cu recunoaşterea statului palestinian în octombrie 2014, la scurt timp după numirea sa în prestigiosul post, iar cu ocazia atacurilor teroriste de la Paris, ea a ajuns chiar să declare că terorismul trebuie pus pe seama conflictului israelo-palestinian. La numai o lună după această ,,revoluţionară” remarcă doamna ministru al afacerilor externe ale Suediei  i-a somat pe israelieni să înceteze cu ,,execuţiile extra-judiciare”, termen cam pretenţios pe care l-a ales dânsa potrivit pentru încercările evreilor israelieni de a se apăra în faţa torentului de atacuri teroriste care bântuie ţara de câteva luni încoace.

Parcă pentru a repara oarecum pagubele, şeful direct al şefei Departamentului de stat suedez, primul-ministru Stefan Löfven s-a prezentat la Sinagoga din Malmö cu ocazia comemorării victimelor Holocaustului,unde a recunoscut: ,,Antisemitismul există în Suedia. Antisemitismul există la Malmö.Este o ruşine!”

Nu aş îndrăzni să afirm cu certitudine că de vină ar fi tocmai atitudinea anti-israeliană a lui Wallström, cert este însă  că sondajele din ultimele zile relevă o scădere nemaiîntâlnită în popularitatea actualei conduceri suedeze. Din cifrele publicate reiese că încrederea în social-democraţi a scăzut sub 25 la sută şi că în cazul unor alegeri,majoritatea voturilor ar fi obţinută de Partidul Moderaţilor, cel care fusese înlăturat la ultimele alegeri de coaliţia condusă de social-democraţi.

Cauza fenomenului ar putea însă fi, printre altele, numărul uriaş de refugiaţi acceptaţi în ţară şi lipsa de pregătire adecvată în privinţa asimilării acestora, un domeniu în care Ministerul de Externe îşi are, fără îndoială, partea sa de responsabilitate.

Primul ministru suedez la sinagoga din Malmö

Suedia nu mai este cea de odinioară, ţara în care pe paginile principale ale presei figurau titluri de genul ,,Un ren a fost călcat de un camion” sau ,,Câinele unui cetăţean din sudul ţării a dispărut fără urme”. Cu doar câteva zile în urmă ziarele scriau despre manevre ale armatei ruse în vederea unui atac nuclear asupra insulei suedeze Gotland. (Şi pentru ca apatia să dispară cu desăvârşire: ,,Ţânţarii suedezi ar putea fi capabili să răspândească virusul Zika, al cărui efect este creşterea numărului de naşteri de copii microcefali.”).

Am aşteptat în zadar reacţia doamnei ministru Wallström. Să rămână oare un atac rusesc contra Suediei un pericol mai nedemn de menţinut decât politica israeliană şi ,,execuţiile extra-judiciare” de acolo?

Într-un interviu acordat cotidianului Aftonbladet, ambasadorul palestinian la Stockholm, întrebat despre atentatele palestinienilor pe străzile oraşelor Israelului,a răspuns ironic: ,,Nu le pot considera nici măcar acte de violenţă”. Nici această remarcă, dar nici incitările de genul ,,Picioarele murdare ale israelienilor calcă pământul palestinian”, semnate de Mahmoud Abbas nu au avut parte de critici din partea lui Wallström,a cărei atenţie este probabil concentrată acum asupra apărării sale în faţa acuzaţiilor legate de o afacere de corupţie în care ar fi fost implicată: apartamentul pe care îl închiriază în centrul capitalei a fost pe semne obţinut pe căi dubioase, sărindu-se peste uriaşa coadă în care sunt nevoiţi să aştepte muritorii de rând.

,,Este o adevărată ruşine faptul că Suedia are un ministru de externe care ori de câte ori deschide gura provoacă o criză diplomatică şi care se alătură unor forţe anti-democratice în a ataca Israelul, singura democraţie din Orientul Mijlociu” declara recent deputatul liberal Mathias Lundin, într-o amplă dezbatere iniţiată de publicaţia Aftonbladet.

George Farkas