Trădarea lui Donald Trump

Nov 5, 2026By

Ultimele două săptămâni dinaintea alegerilor midterm (la jumătatea mandatului) din Statele Unite, în cadrul cărora se reînnoiesc jumătate dintre membrii Camerei Reprezentanților și o parte dintre membrii Senatului, s-au caracterizat printr-o avalanșă de scutiri, temporare sau totale, de la sancțiunile impuse Rusiei de către Statele Unite. Acestea au vizat cele mai diverse domenii economice, dar nu numai. Fuseseră aplicate sancțiuni asupra unor instituții, dar și a unor persoane cărora li s-a interzis intrarea în Statele Unite. Menționăm că astfel de măsuri au fost luate și de Uniunea Europeană, dar acum mă limitez la cele impuse de SUA. Aceste măsuri vizau slăbirea capacității Rusiei de a continua războiul împotriva Ucrainei, care durează de aproape cinci ani. Este un război de agresiune care încalcă acorduri internaționale și, practic, toate legile care reglementează desfășurarea unui război, cu accent pe protejarea civililor. Rusia nu a respectat nicio prevedere, iar Ucraina este pe cale să devină o a doua Gaza (situație pe care am prevăzut-o în urmă cu vreo doi ani, într-un articol din Baabel). Dacă Ucraina a rezistat până acum și a reușit să dea lovituri serioase Rusiei, acest lucru se datorează nu numai rezistenței ucrainenilor, și și colaborării internaționale în sprijinul acestei țări, pe plan financiar, strategic, militar și informațional. Din acest efort comun, partea leului i-a revenit Statelor Unite. Fără ajutorul lor, situația actuală ar fi fost mult mai defavorabilă Ucrainei.Read more…

Nov 5, 2026 0 Comments

Adevărul despre doctorul Lazowski

Nov 5, 2026By

Recent am citit pe Facebook un articol (1) despre doctorul polonez Lazowski care a salvat viețile a 8.000 de evrei în timpul Holocaustului. Subiectul mi s-a părut foarte interesant, atât ca evreu cât și ca medic, am început să caut informații suplimentare și rezultatul a fost… surprinzător. Dr. Eugeniusz Lazowski (2) a crescut într-o familie poloneză catolică din Varșovia. El a studiat medicina la Varșovia și și-a început cariera ca medic militar. odată cu capitularea Poloniei, a căzut prizonier de război. A reușit să evadeze, s-a ascuns o vreme la Varșovia, la părinți, și apoi s-a stabilit în orășelul Rozwadów (astăzi o suburbie a orașului Stalowa Wola) din sud-estul țării, unde și-a deschis un cabinet. Articolul de pe Facebook relatează că Lazowski împreună cu fostul său coleg de facultate, doctorul Stanislaw Matulewich, au găsit o cale originală de a-i proteja pe locuitorii orășelului și ai satelor din jur de urgia ocupației naziste. Cei doi au descoperit că injectând unei persoane un microb total inofensiv (Proteus OX19), se producea un rezultat fals pozitiv la analiza de tifos. Știind că germanii suferiseră crunt de tifos în Primul Război Mondial și că se temeau de această boală „ca dracul de tămâie”, în 1941 cei doi au înscenat o epidemie. Au trimis și probe de sânge de la acești „bolnavi” și rezultatele au ieșit, bineînțeles,  pozitive. Întreaga zonă a fost pusă în carantină și naziștii s-au ferit să intre. Când au trimis totuși câțiva medici să verifice, aceștia au fost întâi ospătați, serviți cu votcă din belșug și apoi au fost păcăliți, li s-au arătat oameni care sufereau de alte boli. Riscul era enorm, dar șiretlicul nu a fost descoperit nici până în 1944, când a intrat armata sovietică. Se presupune că cca 8.000 de oameni, evrei și neevrei deopotrivă, au fost astfel salvați de la moarte.Read more…

Nov 5, 2026 0 Comments

Povestea neştiută a domnișoarei Pogany

Nov 5, 2026By

Domnișoara Pogany este una dintre cele mai cunoscute opere a lui Constantin Brâncuşi. Dicționarele și cărțile de istoria artei, atunci când îi dedică marelui sculptor român chiar și numai câteva rânduri, folosesc ca ilustrație o reproducere a acestei opere. De fapt, Domnișoara Pogany sau Mademoiselle Pogany este o serie de sculpturi reprezentând același model: Prima variantă a fost realizată în 1912, din marmură, pe un soclu de calcar. Ochii larg deschiși, conturați clar, îi conferă o delicatețe extraordinară și o expresie visătoare… Opera este răspândită în mari muzee ale lumii: Philadelphia Museum of Art adăpostește versiunile I (1912) și III (1931- în marmură). Museum of Modern Art (MoMa) din New York deține o versiune din bronz pe care o are chiar de la modelul care a pozat pentru această operă. Iar la Centrul Cultural George Pompidou din Paris se găsește o altă variantă din bronz lustruit. Dar cine a fost modelul care a inspirat această sculptură celebră?Domnișoara Pogany, cea care a dat numele acestei capodopere, a fost pictoriţa Margit Pogany, născută în 1879 la Budapesta, fiica negustorului Sándor Pollatschek și a soției sale Fanny, născută Mandel. În 1905 familia și-a schimbat numele în Pogány… Margit Pogány avea o solidă pregătire academică în pictură. Ea a studiat sub îndrumarea Bertalan Karlovszky în Ungaria și Lucien Simon la Paris. O etapă fascinantă și mai puțin cunoscută din formarea ei s-a desfășurat în România și este legată de Școala de la Baia Mare. Începând din 1902, Margit a petrecut patru veri studiind la faimosul Centru Artistic Baia Mare. Una dintre lucrările sale de referință din acea perioadă, foarte bine primită de criticii vremii, este peisajul Pod la Baia Mare… Pe Constantin Brâncuşi l-a întâlnit în 1910, în Montparnasse, pe Rue de la Grande-Chaumière, la o pensiune frecventată de mulți artiști din cartier. Read more…

Nov 5, 2026 0 Comments

Cum a fost salvat un sul de Tora dintr-un lagăr nazist

Nov 5, 2026By

În preajma sărbătorii de Simchat Torah,  Ruchie, fiica verişoarei mele Yaffa, de binecuvântată amintire, mi-a povestit că în fiecare an, în această zi dedicată Cărţii Cărţilor, tatăl ei dansează cu un sul de Tora care a supravieţuit Holocaustului. Un sul de Tora pe care l-a salvat bunicul ei, riscându-şi viaţa. Mi-am exprimat dorinţa să scriu un articol despre această acţiune nobilă şi temerară, dar am aflat că Benzion Katz, tatăl lui Ruchie, a publicat-o în urmă cu patru ani în revista Mishpacha[1] şi e de acord cu apariţia ei în versiune română, în paginile virtuale ale revistei Baabel. “Măsoară doar 38 pe 25 cm, are peste un secol vechime și face parte din viața mea încă dinainte de a mă fi născut. Este sulul de Tora pe care tatăl meu l-a salvat de la piere, în timpul Holocaustului. L-a găsit în timpul detenţiei într-un lagăr de muncă nazist. Cui îi aparținuse și de unde provenea acest sul de Tora a rămas până astăzi o taină, dar povestea lui leagă trecutul, prezentul și viitorul, într-un lanţ ale cărui verigi sunt de nedesfăcut…”Read more…

Nov 5, 2026 0 Comments

NAZA la spitalul Soroka

Nov 5, 2026By

Lucrez în domeniul calculatoarelor la spitalul Soroka din Beer Șeva. În dimineața zilei de sâmbătă, 7 octombrie 2023, în jurul orei nouă, am primit un telefon prin care mi se cerea să ajung urgent la spital, pentru a asigura serviciile informatice și pentru a muta anumite secții într-un loc mai protejat. La vremea aceea eram șeful tehnicienilor de calculatoare de la Soroka. Am telefonat echipei pentru a-i chema la lucru. Unii mi-au spus că nu pot veni, mai ales cei care aveau copii mici. Le-am înțeles teama. Și eu eram speriat, cu atât mai mult cu cât circulau zvonuri că teroriștii ajunseseră și la Beer Șeva. M-am urcat la volan și am „zburat” spre spital, printre alarme, trecând pe roșu, pe străzi pustii. Ce am văzut la urgențe îmi este greu să exprim în cuvinte. Nu mă refer la răniții care soseau fără întrerupere, ci la medici, asistente și infirmieri, oameni care își petrec viața salvând alte vieți și care sunt obișnuiți cu scene greu de privit. În acea dimineață îi vedeam ieșind pe rând afară, pentru a fuma o țigară și a-și lăsa lacrimile să curgă… Într-un război există, din păcate, și victime civile. Uneori, oamenii care nu participă la lupte sunt răniți sau uciși în urma unor atacuri îndreptate împotriva unor obiective militare. Acestea sunt numite, în limbaj militar, „pagube colaterale” sau „daune accidentale” — în ebraică, nezek agavi, sau pe scurt NAZA.Read more…

Nov 5, 2026 0 Comments

Soprana Alma Gluck și visul american

Nov 5, 2026By

Oare visul american se poate naște în „dulce târgul Ieşului”?Surprinzător, răspunsul este „da”, atunci când Reba / Rebecca, născută la 11 mai 1884, al şaptelea copil și mezina familiei lui Leon / Leib Feinsohn și a soției sale Zara / Sara, ajunge la New-York, chiar la Metropolitan, şi încă în parteneriat cu Caruso, alături de care a cântat pe scenă şi a realizat înregistrări memorabile (La bohème, La traviata). A fost admirată şi apreciată nu doar de tenorul number one al planetei, ci de critica muzicală, de publicul cunoscător şi, mai ales, de exigentul cuplu directorial al MET, Arturo Toscanini şi Giulio Gatti-Casazza, veniţi direct de la Scala. A avut un destin de poveste: a făcut pionierat în perioada noii tehnologii – discurile de gramofon, a fost prima voce feminină care a vândut peste un milion de discuri (la casa Victor), a fost una din fondatoarele American Guild of Musical Artists (AGMA). A fost soţia cunoscutului violonist, dirijor şi profesor Efrem Zimbalist, alături de care a făcut numeroase turnee. A fast mama unei strălucite generaţii artistice: Abigail Marcia Davenport născută Glick (scriitoare, critic muzical, prim biograf mozartian pe noul continent, reputat comentator al producţiilor MET), precum și a Mariei Virginia şi a lui Efrem Zimbalist jr. Acesta a fost actor, producător şi scriitor, veteran decorat în al Doilea Război Mondial, deţinător al unei „stele” pe Hollywood Walk of Fame şi al unui Gloden Globe. El a montat trei din operele lui Gian Carlo Menotti, printre care Consulul, câştigătoare a unui Pulitzer Prize for Music. Read more…

Nov 5, 2026 0 Comments

De la casa lui Nelly Schumacher la un hotel boutique

Nov 5, 2026By

Pe strada Lohamei HaGhetaot, paralelă cu bulevardul Ben-Gurion, artera principală a Coloniei Germane din Haifa, se află o clădire de piatră cu o arhitectură aparte. Aceasta a fost locuința lui Nelly Schumacher, fiica lui Gottlieb Schumacher, arhitect, inginer și cercetător al Palestinei, una din personalitățile marcante ale Comunității Templere din Haifa. Astăzi, clădirea face parte din Hotelul Schumacher. Templerii erau membrii unei mișcări religioase protestante din Germania, întemeiate în secolul al XIX-lea de Christoph Hoffmann. Denumirea mișcării, Tempelgesellschaft (Societatea Templului), se inspira din semnificația spirituală a Templului din Ierusalim. Potrivit concepției fondatorilor săi, adevăratul templu al lui Dumnezeu nu era o clădire, ci comunitatea credincioșilor, un „templu viu”, întemeiat pe credință și principii morale. Templerii considerau că stabilirea în Țara Sfântă și întemeierea unor comunități bazate pe credință și muncă erau o cale de realizare a idealurilor lor religioase. Începând din 1868, templerii au întemeiat mai multe colonii în Palestina, prima dintre acestea fiind Colonia Germană din Haifa. Templerii au contribuit considerabil la dezvoltarea agriculturii, comerțului, transporturilor și construcțiilor, introducând metode și tehnologii moderne pentru acea perioadă. (Deși numele lor poate crea confuzii, templerii germani nu aveau nicio legătură cu Ordinul Cavalerilor Templieri din Evul Mediu.)Read more…

Nov 5, 2026 0 Comments

JOI. UN AN. NOIEMBRIE (I)

Nov 5, 2026By

Peter Rosenthal a mai publicat sporadic în revista Baabel, cel mai recent fiind romanul autobiografic În capcana timpului, apărut în foileton în 2022.  Peter este „medicul-condeier” prin excelență.  Și când a primit un post, o dată pe săptămână, în zilele de joi, la o clinică de psihiatrie în celălalt capăt al orașului Köln, i-a venit o idee: să consemneze, timp de un an, întâmplările mărunte din zilele de joi, scenele inedite la care a fost martor, impresiile, ideile, stările de spirit…  Așa s-a născut culegerea de proză scurtă intitulată Donnerstags [Joi], apărută în decembrie 2025 la editura Parasitenpresse. “2 Noiembrie.   Allerseelen (Ziua Morților). E chiar ciudat câte sărbători cad în zile de joi!  De parcă anul acesta joia ar fi în Champions League a sărbătorilor.  Dar nici măcar în Renania catolică nu e o sărbătoare legală, ci doar o zi (ne)obișnuită de lucru, așa că mă pregătesc să plec la clinică. Totul e de-acum rutină, merge aproape automat: îmi pregătesc cafeaua, îmi încălzesc termosul, îmi fac sanvișurile, îmi iau pagerul clinicii, pixul, ochelarii, casca de bicicletă și la drum!  Adesea, după câteva sute de metri, mă trezesc că am uitat ceva și atunci decid dacă are rost să mă întorc.  Pentru cască, șansele sunt fifty-fifty, pentru ochelarii de citit mă întorc neapărat. Astăzi totul merge ca pe roate, doar că după Sărbătoarea Tuturor Sfinților, frigiderul e gol și trebuie să-mi cumpăr un sandviș la brutăria de după colț.  Pe drum trec pe lângă o placă comemorativă pe casa unde a locuit Edith Stein, cea care a fost ucisă de naziști și apoi beatificată.  Convertirea la catolicism, viața la mânăstire, caritatea, nimic nu a salvat-o de furia oarbă a urii de rasă.”Read more…

Nov 5, 2026 0 Comments