Pastila de votant!

Ce semn poate să fie faptul că mă trezesc devreme şi nu prea las loc de pauză gândirii? Cred că sunt un om cu suficiente cunoştinţe despre managementul situaţiilor de orice fel, cu simţ al prevederii efectelor faptelor noastre de azi pentru ce va fi ziua de mâine. Chiar aşa, ce va fi ziua de mâine, ziua în care unii tineri votează poate pentru prima dată!? Ce înseamană asta pentru un tineret pe care nimeni nu s-a preocupat să-l informeze corect despre importanţa istoriei în viaţa lor, în viaţa lor de astăzi? Ce mai ştiu tinerii despre viaţa lor de mâine? Votanţii sunt aşa cum şi i-au dorit nişte politicieni, aşa cum sunt ei acum! Sigur există câteva puţine vârfuri şi în politică, doar că apar mai rar „pe sticlă”, mai des apar aceleaşi figuri.  Cu ce se confruntă tinerii şi întreaga societate intoxicată de minciuna venită din toate părtile? O tentativă de răspuns ar fi că societatea noastră se confruntă cu probleme existenţiale adevărate, de siguranţa zilei de azi şi a celor ce urmează, de lipsa de perspective personale şi profesionale. Ce să vorbim despre ce au învăţat sau nu tinerii din nişte manuale neinspirate, acelea care au lăsat la o parte istoria care a zdruncinat Europa înaintea celui de al doilea război mondial şi chiar după, eventual reducând istoria la câteva personaje din istoria recentă, a ultimilor 20 de ani. Din paginile manualelor de astăzi, tinerii află cine a compus imnul Pieţei Universităţii, dar nu de ce a făcut rău societăţii întregi o mişcare extremistă, folosind uneori fără discernământ însemne şi lozinci ale mişcarii legionare (ne uităm pe pereţi şi asta se vede). Necunoaşterea istoriei naşte prozeliţi extremişti care se exprimă vocal într-o inacceptabilă lipsă de cunoştinţe din istorie. Pur şi simplu preiau lozinci ale caror înţeles ei nu-l cunosc, dar îl cunosc cei care le lansează fără să judece consecinţele. Legionarii nu au omarât doar evrei în pogromuri, ci politicieni de renume ai ţării, oameni de valoare care nu erau deloc evrei. Am scris despre „şlogane antisemite” şi despre faptul că a fi evreu a devenit un „epitet” negativ aproape ca în anii din perioada interbelică.

Unor tineri li se povesteşte acasă, idilic şi în culori roz, despre o perioadă „de aur”, despre care părinţi nostalgici îşi amintesc, poate şi din pricina lipsei de siguranţă a zilei de mâine, a lipsei locurilor de muncă care imping spre disperare o mare parte a populaţiei. Ce orizont au tinerii care termină cu greu un bacalaureat, unii poate şi din pricina greutăţilor de zi cu zi şi a lipsei de pregătire şi orientare profesională din şcoală. Câţi tineri sunt de top şi câţi erau înainte vârfuri competitive la nivel internaţional?

De ce atunci când se vorbeşte despre studii înalte şi doctorate, de obicei dobândite cu mulţi ani de muncă, se spune imediat despre cine a plagiat şi cine nu? Doar asta contează când vorbim despre studii!? Când vorbim despre studii înalte vorbim despre ani dăruiţi studiului şi trebuie un minim respect! Respect trebuie să aibă cei care nu au putut şi nu au vrut să facă acele studii şi asta pentru că unii au putut să ajungă pur şi simplu peste noapte, parlamentari. Au ajuns fără studii, direct din activiăţile lor anterioare pe care nu le menţionez aici în speranţa că şi le vor aminti chiar ei. Au nevoie de puţină decenţă când îşi amintesc când şi cum şi-au „compus” cariere politice de recentă dată (în istorie 26 de ani sunt o perioadă scurtă!). Cred că şi cititorul s-a întrebat de multe ori dacă viaţa a început în 1989!? De ce nu spunem asta! Viaţa a început înainte de o dată sau alta a istoriei şi trebuie să căutăm în istorie pricinile unor deviaţii actuale. Eu nu sunt istoric, dar studiul acestei componente a culturii noastre face permanent parte din viaţa mea, ca şi a multora dintre cei care citiţi aceste rânduri.

Ce experienţe profesionale şi de management au cei care vin în faţa unui electorat cu probleme existenţiale? Ce şi cum îşi propun să facă pentru cetăţenii deveniţi mai toţi grup vulnerabil? Ce ştiu despre „radiografia” actuală a situaţiei oraşului pe care îşi asumă responsabilitatea să-l aducă la standarde reale de calitate, corespunzător secolului şi nivelului de aspiraţie pe care societatea învaţă să-l aibă.

Mă preocupă tinerii pentru că, fără a fi doar o vorbă, ei sunt viitorul. Am ascultat rezultatele testelor pentru bacalaureatul de anul asta şi nu sunt mai bune ca cele de anul trecut. De ce sunt catastrofale şi ni se aduc la cunoştinţă la ştiri diverse, pur şi simplu, fără măsuri de îndreptare a acestei situaţii? Cine sunt votanţii de astăzi? Cui se adresează politicienii şi ce spun, dar mai ales care este direcţia şi nivelul de cunoştinte care determină un cetăţean, indiferent de vârsta lui, să voteze într-un fel sau altul? Ce mai ştie societatea actuală despre extremism, xenofobie şi antisemitism (fără evrei)? Oare ştie omul de pe stardă că evreii sunt oameni ca oricare alţii şi că nu tot răul din societate li se poate imputa lor, că au contribuit la multe realizări ale societăţii româneşti. Omul de pe stradă aşteaptă soluţii la problemele lui şi să i se dea un sens vieţii. Să ştiţi că omul de pe stradă vrea lucruri simple, rezolvări şi nu supape pentru ură şi dezbinare.

De data asta nu despre evrei vreau să vorbesc, ci despre societatea care-i include şi pe evrei!

Încercarea de a răspunde întrebărilor de acest fel este o responsabilitate ce cade în primul rând în sarcina clasei politice, pe care acum o vedem aşa cum a fost timp de peste 25 de ani şi nu vreau să dau calificative pentru că denigrarea nu intră în stilul meu. Răspunsurile de azi sunt serioase şi de natură să ne îndemne să gândim de două ori, mai ales atunci când partidele se joacă de-a nominalizările în general, dar în special pentru una dintre cele mai serioase poziţii de gestiune a treburilor societăţii!

Alegerile de peste doar câteva săptămâni, pentru că deja nu mai putem vorbi despre câteva luni, sunt potrivite mai mult ca niciodată pentru satira lui Caragiale. Deosebirea este că cetăţeanului, cel puţin cel din Capitală, nu-i prea vine deloc să râdă! Ca să vezi ce înseamnă să nu cunoşti istoria şi prin urmare să nu înveţi nimic din ea! Eu nu mă întreb cum un partid istoric de ţinută se află într-o asemenea situaţie înainte de alegeri, pentru că răspunsuri circulă deja, aşa cum la noi circulă orice. Zvonurile de azi devin mâine realitate şi decizie politică!  Oare de ce? Pentru că am avut până acum o clasă politică închisă, opacă, fără un simţ al realităţii şi o minimă proiecţie spre viitor a vorbelor şi faptelor lor, mai puţin fapte pentru cetăţeanul care l-a votat. Câţi dintre politicieni mai ştiu care le sunt doctrinele, uneori îşi pierd partidul cu totul şi se trezesc în alt partid, direct la vârf. Asta ca şi cum a fi „traseist” este un plus, o încununare a activităţii lor politice. Ceva idealuri pentru cetăţenii ţării nu au şi le pasă strict doar de ei şi familiile lor lărgite.

Cum va arăta clasa politică de după alegeri dacă vom avea iaraşi candidaţi care se califică la locul de muncă? Ceva trebuie să-i califice să facă această muncă de respnsabilitate în faţa cetăţeanului! Indiferent de cine iese sau nu mai iese, trebuie mare grijă să nu se cadă într-un extremism pe care societatea noastră nu este pregatită să-l gestioneze. Nu suntem în alte ţări europene cu experienţă politică de lungă durată, deşi chiar şi acolo nu mai suntem siguri cum se va putea gestiona un discurs populist şi abil ca cel pe care l-am ascultat deunăzi la tv. Am fost uimită ascultând acel interviu, în care doamna viitor candidat, provenind dintr-o societate cu experienţă democratică, a jonglat cu dezinvoltură cu extremismul de dreapta (cu accente de stânga) aruncându-l spre o aşa zisă democraţie originală! Ea este acolo şi sper că societatea franceză va trece proba. La noi extremismul este mai periculos pentru că încă avem o clasă politică insuficient de matură. Societatea a luat-o înaintea politicului, dar şi aşa fiind, nu cred că este eficientă şi efectivă soluţia de a aduce în sfera managementului administraţiei oameni nepregătiţi pentru asta. Dimpotrivă, aş aprecia candidaţi care să aibă experienţe adecvate. Administraţia este un lucru care nu se învaţă la locul de muncă, înseamană echipă responsabilă!

Doamnelor şi domnilor guvernanţi de orice fel, vă invit să studiaţi de urgenţă istoria! Se impune cu prioritate să cunoaşteţi istoria! Aseară, aşteptând la un semafor, am văzut un afiş al unui partid „Colectiv” şi m-a durut adânc să văd cum arată acel afiş aproape explicit. Vă rog nu transformaţi drama acelor oameni în aşa ceva! Lăsaţi societatea să evoleze! Are nevoie doar de bună credinţă şi bun simţ, să fie sprijinită de oameni care cunosc istoria, să înveţe să privească înapoi cu o minimă obiectivitate ca să poată evolua fără să repete greşelile istorie!

Drept care mă semnez,

un cetăţean care votează!

Dr. Ing. Serena Adler

20 aprilie 2016

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

2 Comments

  • Serena commented on April 23, 2016 Reply

    Va multumesc pentru ca v-ati oprit sa cititi si comentariu! Este un altfel de indemn la educatie serioasa si responsabila, pentru ca societatile care nu isi cunosc si recunosc istoria o pot repeta si asta inseamna lipsa de viitor acasa pentru copiii de astazi.

  • Plugaru Valer commented on April 22, 2016 Reply

    Problema puterii nu are dreptul sa ignore problemele societatii, asa cum se intampla in momentul de fata. Ca urmare cele de mai sus reprezinta un semnal care nu trebue si nu poate fi ignorat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *