Discurs la inaugurarea Monumentului Memorial al Holocaustului din Gherla

Doamnelor și domnilor bună ziua!

Sunt Mike Klein, născut, crescut și educat în Gherla.

În numele organizației evreilor din Gherla vă doresc bun venit la inaugurarea monumentului Memorial al Holocaustului. Avem onoarea de a avea ca invitați pe primarul orașului, D-l Marius Călin Sabo, Dna Tamar  Samash  ambasadoarea statului Israel, D- na Lesley Weiss, președinta comisiei guvernamentale  pentru pastrarea moștenirii americane din străinătate, domnul prefect Gheorghe Vușcan, domnul senator Marius Nicoară, consulul Ungariei la Cluj, d-l Csulak Peter, D-l Alexandru Florian de la Institutul Elie Wiesel pentru studierea Holocaustului în România, D-na Oana Rogoveanu directoare de la ministerul afacerilor externe, reprezentând președenția IHRA, D-l Rudi Marcovici, director CAPI de la Federația Evreilor din România, Rafael Shaffer, șef rabinul României.  De asemenea avem onoarea de a avea în mijlocul nostru supraviețuitori ai Holocaustului, Dl Mihai Eisikovits, Dl Zoltan Blum și Dna Ella FRIED, și peste 80 de oaspeți din străinătate. Sunt impresionat de participarea și interesul tuturor la acest proiect. În primul rând aș vrea să mulțumesc echipei de creație și executare a proiectului: d-l Mihai Eisikovits care a a propus piesa centrală a monumentului, cele două pietre, o metaforă a muncii de sclav,  Arhitecții  Dominic și Raul Teleki care au conceput întregul complex al monumentului,  arhitectul Bogdan Suciu Ciulei care s-a ocupat de implementare, și în mod special firma frații Koto condusă de maestrul Ianos Koto care au muncit cu abnegație deosebită la construcția proiectul. De asemenea le mulțumesc tuturor celor care ne-a ajutat, cu mențiuni speciale pentru  Alexandru Sommer,  Gabi Bunea, Menachem Peleg, primarul Marius Călin Sabo și personalul primăriei Gherla, pentru ajutorul deosebit acordat în decursul proiectului.

În această lună se împlinesc 72 de ani de când 1600 de cetățeni nevinovați au fost luați cu forța de acasă,  deținuți în ghetoul de la fabrica de cărămizi din Gherla și pe urmă trimiși în lagărul de exterminare Auschwitz Birkenau . Din cei 1600, cam 1000 erau din Gherla, ceilalți din satele învecinate. Gherla la vremea respectivă avea 7,000 de locuitori,  deci 14% din populația orașului a fost deportată.

După război, au revenit în oraș cam 40 de evrei. Pe urmă au venit alții din alte părți și comunitatea evreiască a renăscut în anii de după război. Mulți din cei care sunt azi aici au venit de peste mări și țări pentru a-și onora rudele pierdute. Noi suntem copiii Gherlei de după război. Am copilărit în jurul acestei sinagogi frumoase, care ar trebui reabilitata, dar asta este o altă temă. Unii din prietenii mei cu care umblam la școala ebraică- haider-în sinagogă și cu care ne jucam în această curte sunt aici: Avi Mendel, Erwin Lazar, Milu Pataki, Gitta și Tibi Deutsch, Viviana și Ivan Kirsch.   Majoritatea am crescut fără bunici. Cu mici excepții în anii 50 nu erau bunici și nu erau adolescenți evrei. Erau doar părinții reveniți din lagăr și copiii, născuți după război. Noi suntem generația care a trăit în umbra Holocastului și am fost afectați mult mai mult decât ar fi vrut părinții noștri, care de multe ori încercau să ne protejeze prin tăcere despre ororile care s-au abătut asupra familiilor noastre. Acum, când suntem și noi bunici ne dăm seama mult mai bine de întreaga tragedie a ceea ce a fost Holocaustul.

Lucrând cu diferite surse și organizații, am reușit să identficăm 1040 de martiri care au căzut victime Holocaustului. Numele lor este onorat pe acest zid, si noi urmașii lor avem datoria sfântă de a nu-i uita.   Deasupra numelor, avem un citat din liturghia Avinu Malkeinu, „Părintele nostru Regele nostru, nu-i uita pe martirii care au murit în numele tău sfânt. Părintele nostru, regele nostru nu-i va uita, și sperăm că acum când numele lor este înscris în granit pe acest zid frumos, nici locuitori Gherlei nu-i vor uita și mai ales nu vor uita despre ceea ce s-a petrecut la Gherla în primăvara anului 1944, este o lecție de istorie locală care trebuie predată tinerilor de azi, pentru că numai când înțelegem trecutul putem evita aceleași greșeli în viitor.

 

 

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

5 Comments

  • Mike Klein commented on May 27, 2016 Reply

    Mulțumesc tuturor pentru comentariile voastre.

  • Tiberiu roth commented on May 26, 2016 Reply

    Draga Mike si iubiti prieteni, cunoscuti sau necunoscut,va scriu din Israel,unde ma aflu acum,va scriu cu multumiri si admiratie pentru stradania si reusita voastra de a ctitorii un monument al martirilor Holocaustului la Gherla.Cu regretul ca nu am reusit sa fim si noi prezenti la acest emotionant eveniment,va transmitem cele mai bune ganduri Vera si Tibi Roth

  • Daniel Lowy commented on May 26, 2016 Reply

    Mike! Felicitări atât pentru desăvârşirea proiectului, cât şi pentru emoţionantul discurs rostit la inaugurarea monumentului! Lipsa bunicilor şi a adolescenţilor în timpul copilăriei voastre este o imagine zguduitoare, care se constituie într-o adevărată metaforă. Îţi mulţumim!

  • Prof.Michael M. CERNEA commented on May 26, 2016 Reply

    Bravo for Mike Klein and Judith Klein!
    For years and years they have worked hard, with passion and undaunted tenacity, against countless difficulties and obstacles, to bring the memory of an unspeakable crime and tragedy inflicted on the Jews of a small Romanian town, back into today’s limelight and into the consciousness of the many who knew nothing about it. With admiration for what you accomplished, and with deep respect for the memory of Gherla’s innocent martyrs. Michael Cernea, Bethesda, USA

  • Judith klein commented on May 26, 2016 Reply

    Mulțumim de publicare Andrea. Evenimentul din 22 Mai a fost foarte emoționant, culminația unei munci intensive de lungă durată, împlinirea unui obiectiv nobil cu mult elan și multă pasiune.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *