Duminică 22 mai 2016  am asistat la inaugurarea Monumentului Memorial al Martirilor Holocaustului din Gherla, un popas de omagiere, un spaţiu de reculegere, un loc armonios care îndeamnă la rememorare şi la reflecţie… Am încercat să identific cuvântul cheie pentru ducerea la bun sfârşit a acestui proiect de anvergură, început cu vreo cinci ani în urmă. Şi l-am găsit: SOLIDARITATE.

Marius Călin Sabo, primarul Gherlei, taie panglica la inaugurarea Monumentului Memorial al Holocaustului

Acţiunile porniseră aproape simultan şi vizau două obiective de suflet ale evreilor originari din Gherla: reabilitarea sinagogii aflată într-o stare avansată de degradare şi ridicarea unui monument în memoria celor 1600 de evrei (femei, copii şi bătrâni) deportaţi la Auschwitz în vara anului 1944, precum şi a celor câteva sute de bărbaţi evrei înrolaţi în detaşamentele de muncă ale armatei maghiare. Majoritatea covârşitoare a evreilor gherleni – care în perioada interbelică alcătuiseră 15% din populaţia oraşului – au pierit în Holocaust şi nu exista nici un monument public care să le reamintească cetăţenilor oraşului de existenţa acestor concitadini destoinici: meseriaşi, comercianţi, industriaşi şi intelectuali care contribuiseră substanţial la dezvoltarea urbei în veacurile XIX-XX.

Zoltán Blum păzitorul memoriei evreilor din Gherla. În fundal zidul vechii sinagogi

Singura clădire care mai amintea de istoria evreiască a Gherlei, era sinagoga pustie şi părăginită, cu tencuiala căzută şi acoperişul deteriorat,  dar păzită cu străşnicie de Zoltán Blum „ultimul evreu din Gherla”, supravieţuitor al lagărului de la Auschwitz, care n-a încetat să vorbească tinerei generaţii despre tragedia Holocaustului şi nici să sublinieze că ea nu trebuie uitată, după cum n-a încetat să strige după ajutor în vederea reabilitării sinagogii.  Diligenţele începuseră aproape simultan pe de o parte pentru salvarea clădirii sinagogii, iar pe de altă parte pentru ridicarea unui monument memorial al Holocaustului.

Milu Peleg artizanul înfrăţirii dintre Gherla şi Kyriat Motzkin

La început părea că primul obiectiv avea mai mulţi sorţi de izbândă, fiind susţinut de evrei originari din Gherla, trăitori în Israel şi Statele Unite, şi exista şansa de a găsi o modalitate de cooperare cu municipalitatea şi Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România pentru ca, după renovare, seculara clădire a lăcaşului de rugăciune să fie preluată în îngrijirea municipalităţii şi utilizată în scopuri publice. Se adunase o sumă frumuşică  din partea evreilor gherleni de pretutindeni care ar fi putut servi la cofinanţarea lucrărilor de reabilitare, dar până la urmă acest proiect s-a împotmolit.

Mihai Eiskovits iniţiatorul monumentului

În paralel venerabilul nonagenar Mihai Eisikovits, născut şi crescut la Gherla, cetăţean al oraşului înainte de război, supravieţuitor al detaşamentului de muncă din armata maghiară şi apoi al prizonieratului sovietic, se deplasase la Gherla cu o schiţă a viitorului monument memorial,  propunându-i primarului de atunci să preia această îndatorire a municipalităţii faţă de foştii cetăţenii ai Gherlei, exterminaţi pentru singura vină de a fi fost evrei. Nici această iniţiativă nu a avut sorţi de izbândă. În acel moment s-a coagulat spiritul de SOLIDARITATE care avea să stimuleze energiile. Susţinătorii celor două obiective s-au unit alocându-şi  resursele (materiale, fizice şi spirituale) pentru realizarea unuia singur: Monumentul Memorial al Martirilor Holocaustului din Gherla.

Mike Klein – totum factum în interesul Monumentului Memorial al Martirilor Holocaustului din Gherla

Mike Klein – donator generos şi manager de proiecte experimentat – şi-a pus toate abilităţile în slujba acestui scop nobil luând legătura cu Mihai Eisikovits şi fraţii Teleki – arhitecţi şi strănepoţi ai lui Samuel Teleki, un om de vază al Gherlei de odinioară – care au contribuit la definitivarea proiectului completat cu un  Zid al Memoriei unde urmau să fie înscrise numele martirilor gherleni ai Holocaustului.

Arh, Dominic Teleki

arh. Raul Teleki

Identificarea lor, o muncă meticuloasă şi anevoioasă, a lărgit legăturile dintre evreii originari din Gherla şi a dat o nouă valenţă solidarităţii, întrucât la această acţiune s-au conectat şi istoricii cercetători ai Holocaustului, de la Yad Vashem (Israel),  Centrul de studii de Holocaust şi genocid, al Universităţii Babeş-Bolyai (profesorul şi publicistul Zoltán Tibori Szabó) şi Institutul de Studiere a Holocaustului din România “Elie Wiesel” (director Alexandru Florian). Astfel s-a reuşit identificarea a 1040 de nume ale evreilor din Gherla şi împrejurimi, pieriţi în Holocaust.

Zidul Memoriei

Monumentul Memorial nu s-ar fi putut realiza fără sprijinul preţios al Comisiei Guvernamentale pentru Păstrarea Moștenirii Americane in Străinătate care a patronat acţiunea şi nici fără suportul total al administraţiei locale, personal al primarului Marius Călin Sabo.

Leslie Weiss, preşedinta Comisiei guvernamentale SUA, de prezervare a patrimoniului din străinătate

Duminica, 22 mai, într-o zi senină şi înălţătoare,  Monumentul Memorial al Martirilor Holocaustului din Gherla a fost inaugurat în cadrul unei festivităţi emoţionante, la care a participat un public numeros. Au luat cuvântul trei supravieţuitori ai Holocaustului, originari din Gherla: Ella Fried (Israel), Mihai Eisikovits (Baia Mare)  şi Zoltán Blum (Cetăţean de Onoare al Gherlei).

Era prezent un grup numeros de evrei originari din Gherla sosit din Israel, SUA şi Canada. Mulţi dintre ei şi-au adus copiii şi nepoţii pentru a-şi omagia înaintaşii dispăruţi în Holocaust. Au fost de faţă şi mulţi gherleni pentru care acest memorial relevă o pagină tragică, prea puţin cunoscută din istoria oraşului. Înţelegerea ei şi tragerea învăţămintelor poate stăvili repetarea acestei tragedii.

Milu Peleg artizanul înfrăţirii dintre Gherla şi Kyriat Motzkin

Ridicarea monumentului memorial a coagulat comunitatea evreilor gherleni de pretutindeni, descătușând energiile creatoare fructificate în încheierea unui acord de înfrăţire între Gherla şi Kyriat Motzkin, o legătură preţioasă pentru ambele oraşe.

Tamar Samash, ambasadoarea Israelului la Bucureşti, prezentă la eveniment

Elegantul ansamblu care îndeamnă la reculegere este amplasat în proximitatea sinagogii, încă nerenovată, dar cu acoperişul reparat încă de anul trecut, tot prin strădania evreilor de pretutindeni. În incinta acesteia s-a amenajat o expoziţie cu fotografii care evocă viaţa evreiască din Gherla de odinioară şi s-a oficiat – după mulţi, mulţi ani, un serviciu divin. Toate acestea m-au încredinţat că că solidaritatea gherlenilor de pretutindeni nu se va destrăma ci va cataliza energiile pentru renovarea bătrânei sinagogi, stimulând autorităţile şi Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România să li se alăture în acest demers deosebit de important.

Actualizare. Reportajul video despre eveniment:

Foto: Aida Ilie

Andrea Ghiţă