Papa Francisc este cunoscut și iubit de o lume întreagă datorită, printre altele, sincerității lui, bunului simț, lucidității, compasiunii cu  care tratează cele mai acute probleme globale. Uneori chiar îi șochează pe cei care-l ascultă. Așa s-a întâmplat de curând. Într-o conferință de presă, ținută în avionul care-l ducea înapoi la Vatican din Polonia, Papa a respins orice asociere între islam și terorism. El a afirmat că terorismul nu este apanajul unei singure religii. “Nu este adevărat și nu este corect (să spunem) că islamul este terorismul…Dacă trebuie să vorbim despre violența islamică, trebuie să menționez și violența creștină. În aproape toate religiile, există întotdeauna un mic grup de fundamentaliști – a arătat el .

Foarte multe atentate, dar nu toate, au ca autori  membri ai organizației Statului Islamic sau simpatizanți ai ideologiei și metodelor cu care acționează. În consecință cea mai mare parte a opiniei publice tinde să echivaleze acțiunile lor cu islamismul. Firesc, oamenii reacționează cu pasiune văzând actele abominabile și gratuite, cel puțin pentru conștiința europeană, comise de cei ce se declară afiliați sau simpatizanți ai ISIS. Este greu, aproape imposibil, să ceri celor din jur, nemaivorbind de familiile victimelor, să facă o analiză obiectivă a fiecărui caz, să găsească cauzele, să-și dea seama că uneori făptașii sunt motivați de altceva, nu neapărat de islamismul radical.

Din păcate, memoria noastră este scurtă și ne uităm  prea puțin în urmă în istoria recentă. Căci dacă am face-o, ne-am da seama că în ultimii aproximativ 200 de ani, violența, terorismul au fost manifestări frecvente în Europa, iar  autorii lor nu erau musulmani. Mișcarea anarhistă din secolul al XIX-lea a făcut zeci de victime, ideologia anarhistă fiind invenția, ca să zicem așa, a „europeanului”. Doar nu putem spune că Bakunin ar fi fost…musulman. Ideologul rus a fost promotorul ”acțiunii directe”, a violenței ca instrument împotriva opresiunii. Ideologia lui Bakunin care viza schimbarea sistemului politic în Europa a dus la nașterea nihilismului în Rusia și la acte individuale de terorism în numeroase țări din Europa. Una dintre victime a fost frumoasa împărăteasă Elisabeta, Sissy, a Austro-Ungariei, înjunghiată în Elveția de un anarhist.

Bakunin

În Europa în anii 1970-1990 a acționat una dintre cele mai faimoase grupări teroriste, cunoscută sub numele de ”Fracțiunea Armata Roșie” sau gruparea Baader-Meinhof. A fost o organizație teroristă de extremă stângă care a acționat deosebit de sângeros. A luat naștere după eșecul mișcărilor studențești din 1967-1968. Avea obiective antisistem, susținea că luptă împotriva nedreptăților sociale, numai că mijloacele alese au fost cele teroriste. Gruparea s-a făcut cunoscută prin atentate, răpiri, jafuri armate, soldate cu 34 de morți. Inițial, grupul a avut doar patru membri, respectiv Andreas Baader, Gudrun Ensslin, Horst Mahler, si Ulrike Meinhof, aceștia fiind prima generație de teroriști. Au fost prinși, arestați și s-au sinucis în închisoare. A doua generație a activat spre sfârșitul anilor ’70, fiind compusă din foști membri ai grupării Socialist Patients’ Collective. A treia generație și ultima a activat între 1980-90.  Nici unul din membrii grupării nu era…musulman, iar cei care i-au influențat nu erau islamiști ci, în afară de Che Guevara, filosofi cu prestigiu ca Herbert Marcuse, Jürgen Habermas si mai ales, Oskar Negt, toți trei asociați cu faimoasa Școală de la Frankfurt.

Baader-Meinhof

Sub influența acestei grupări, în Italia au luat naștere și au acționat aproape 20 de ani Brigăzile Roșii,  organizaţie teroristă tot de extremă stângă. A fost fondată de exponenţi ai mişcării studenţeşti din Trentino, de foşti militanţi comunişti şi de conducători ai nucleelor extremiste din fabrici. Mai întâi s-au manifestat prin sabotaje și atentate la Milano, apoi s-au orientat spre jefuirea băncilor pentru autofinanţare şi spre răpirea persoanelor cu funcţii de conducere din industrie şi a judecătorilor. În 1976, când unul dintre şefii organizaţiei a fost arestat, atentatele revendicate de Brigăzile Roşii s-au înmulţit. Cea mai celebră răpire a fost cea a lui Aldo Moro, om politic italian, care câteva luni mai târziu, în 1978, a fost ucis. Brigăzile Roşii au continuat cu atentatele împotriva unor militari, intelectuali și oameni politici până la sfârșitul anilor 80. Sunt doar două dintre cele mai cunoscute exemple, dar în acea perioadă au mai funcționat și alte grupări, persoane. Mai târziu, acest tip de acțiune teroristă s-a mutat în America latină unde mai este prezentă și astăzi..

Chiar și această foarte sumară înșiruire ne dezvăluie un lucru: cei implicați, inclusiv Bakunin, erau europeni  iar acțiunile lor s-au bazat pe o serie de idei susținute de intelectuali, mai ales europeni, din prima jumătate a anilor 50-60 care au ”sanctificat” violența. În 1988  apare în Marea Britanie eseul ”Intelectualii” de Paul Johnson, istoric și ziarist britanic, cunoscut și pentru  lucrarea ”O istorie a evreilor”, una dintre cele mai bune pe această temă. La noi ”Intelectualii” a fost tradus și a apărut în 2012. Este o demitizare a marilor intelectuali din secolele 18-20  (de la Rousseau, la Bertrand Russel, Noam Chomsky și James Baldwin) care au vrut și au crezut că prin conceptele lor pot schimba lumea, dar au eșuat în această tentativă. Johnson spune că în ceea ce privește modalitatea de a-și pune în aplicare ideile, o parte din ei nu numai că nu a respins violența, ci chiar a considerat-o utilă. „Asocierea intelectualilor cu violența” – arată el –  „are loc prea des pentru a fi expediată ca o simplă aberație. Adesea ia forma admirației față de acei oameni de acțiune care practică violența…cum au fost Mussolini și Hitler..În ascensiunea lui la putere, Hitler a avut tot timpul succes în universități.Mulți intelectuali au fost atrași în eșaloanele din fruntea Partidului Nazist și au participat la cele mai înfiorătoare excese ale SS-ului …La vremea sa, și Stalin a avut legiuni alcătuite din adepți intelectuali”. Johnson afirmă că există intelectuali  care ”nu consideră reprobabilă …realitatea violenței ca atare” și aici înșiră și analizează cazurile unor scriitori ca Norman Mailer care s-a întrebat chiar dacă ”violența atunci când este folosită, exteriorizată și încurajată n-ar putea fi creativă?” (El s-a referit la cazul proprietarului unui magazin de dulciuri, omorât în bătaie de doi tineri). Alte exemple: criticul dramatic și regizorul britanic Ken Tynant care a idealizat mișcarea ”tinerilor furioși”, scriitorul american de culoare James Baldwin care a instigat la ură rasială sau chiar regizorul german  Rainer Werner Fassbinder, un mare admirator  al grupului Baader-Meinhof.

Unii ar putea spune că nu este același lucru, că Statul Islamic acționează mai brutal, că țintele sunt grupuri mari de oameni , că vor să schimbe structura social-religioasă a Occidentului. Diferența constă doar din dimensiunea acțiunii, strategia este cam aceeași.

În încheiere, dacă dați un ”search” pe internet, găsiți în Wikipedia un capitol despre cele mai cunoscute și periculoase grupări teroriste din lume. Nu se poate nega numărul mare de organizații palestiniene, arabe, islamiste din lume, dar alături de ele figurează destul de multe creștine, evreiești, hinduse, sikh, irlandeze și multe altele.

Ceea ce am urmărit a fost un mic semnal de alarmă asupra pericolului generalizărilor, al vinei colective, sursele atâtor tragedii de-a lungul istoriei. Înainte de a condamna, trebuie să cunoaștem faptele în întregimea lor. De aceea putem spune că papa Francisc a avut dreptate.

Eva Galambos