Israelul se află la ora actuală într-o situație pe care nu au dorit-o nici guvernul, nici militarii, și anume o amenințare din trei direcții, deși, întrebați la un moment dat, aceștia din urmă au declarat că pot face față. În primul rând este războiul din Gaza, care durează de peste șase luni, mult mai mult decât se credea, și care doar parțial a ajuns la rezultatele așteptate, în al doilea rând intensificarea atacurilor Hezbollah din nord, iar acum confruntarea cu Iranul. În ceea ce privește Gaza, nu s-a reușit nici până acum eliberarea ostaticilor, despre care unele informații susțin că ar fi murit, și nici distrugerea tuturor diviziilor Hamas, dintre care două se află în Rafah. De aceea, Israelul insistă pentru o intervenție terestră aici, mai ales că Hamas a refuzat și ultima propunere de armistițiu. Modalitatea în care se duce războiul din Gaza, cu un număr mare de victime colaterale, civili, inclusiv membri ai unor ONG-uri care aduc ajutoare, au știrbit prestigiul Israelului, statul evreu simțindu-se izolat. În nord, Hezbollah atacă în continuare localitățile de lângă graniță și duminica și-a coordonat acțiunile cu cele ale Iranului.

Până acum armata israeliană, sau mai bine zis apărarea teritorială a Israelului s-a dovedit excepțională, dovadă eșecul acțiunii Iranului, deși au fost lansate 170 drone, 30 de rachete de croazieră și 120 de rachete balistice. Numai gândul că aceste rachete ar fi putut avea încărcătură nucleară îți provoacă fiori. Poate că este semnalul de alarmă pentru ca Occidentul să ia măsuri mult mai dure legate de arsenalul iranian, dacă cumva se vor relua negocierile cu Teheranul.

Anihilarea atacului iranian a fost rezultatul unui sprijin nemaivăzut al Occidentului, dar și a participării unor state arabe care cu toții împreună au făcut față barajului de rachete. Pentagonul a declarat că forțele sale au interceptat zeci de rachete și drone lansate din Iran, Irak, Siria și Yemen. A existat o colaborare și cu Marea Britanie și cu Franța, dar poate că cel mai semnificativ a fost gestul Iordaniei care, cu toate că până acum a criticat Israelul în legătură cu războiul din Gaza, a participat cu avioane de luptă la respingerea atacului.

Ce ne rezervă viitorul? Pentru a evita generalizarea conflictului, aproape toate statele cer reținere, oprirea escaladării, dar se pare că Israelul este de altă părere. Opinia guvernului israelian este că Teheranul trebuie sancționat, deoarece prin atacul direct împotriva teritoriului israelian s-a încălcat o linie roșie. Când și în ce fel, rămâne de văzut. Ceea ce se știe este că SUA nu vor participa la niciun contraatac israelian și premierul Netanyahu nu a dat curs cererii președintelui Biden care, declarând că sprijinul față de Israel rămâne ferm, a subliniat că nu va participa la o acțiune împotriva Iranului.

În pofida situației dramatice în care s-a găsit și se găsește din punct de vedere diplomatic, în mod paradoxal Israelul a câștigat niște puncte și dacă va judeca și va proceda rațional, ar putea realiza mai mult. Astfel, cel puțin pentru moment și-a recâștigat simpatia și susținerea Occidentului, a organizațiilor internaționale, toți condamnând cu fermitate atacul iranian. Un alt câștigător a fost Benjamin Netanyahu, a cărui popularitate în degringoladă a început să crească, israelienii apreciind modalitatea în care a fost pregătită și organizată anihilarea atacului iranian. Interesant este însă un alt aspect și anume posibilitatea unei mai mari apropieri de statele arabe sunnite, dușmane ale Iranului. Benny Gantz și ministrul israelian al apărării, Yoav Gallant, referindu-se la o acțiune împotriva Iranului, vorbeau de o coaliție mai largă din Orientul Mijlociu. Cu toate că mediile politice și diplomatice arabe dușmane ale Iranului ar înclina către o astfel de coaliție, o prea mare apropiere de Israel nu ar fi acceptată de populațiile acestor țări, dar condiții pentru o colaborare mai strânsă, mai puțin vizibilă, ar exista. O astfel de colaborare funcționează deja, ea a fost rezultatul strădaniilor Statelor Unite și se desfășoară în domeniul schimburilor de informații. Concret, înainte de confruntare, Arabia Saudită și Emiratele Unite au transmis Washingtonului informații relevante despre pregătirea atacului iranian.

Din punct de vedere militar, barajul iranian de rachete a fost un eșec, ele au fost anihilate în proporție de 99 la sută, dar pentru lumea musulmană susținătoare a Iranului, dar și pentru palestinienii din Gaza sau Cisiordania, a fost înregistrat ca un mare succes. Iată că Iranul nu s-a temut să atace teritoriul israelian, nu a mai folosit intermediari ca până acum, ceea ce înseamnă a modificare a paradigmei. Că Israelul va riposta a fost aproape o certitudine pentru Teheran. Problema care se pune, de fapt esența acestei confruntări este dacă se va ajunge la o escaladare care ar putea degenera într-un război regional în Orientul Mijlociu.

Eva Galambos