începutul unei noi serii a anuarului ieşean

Recent a apărut numărul XII al anuarului ieșean de istorie a evreilor din România, Studia et Acta Historiae Iudaeorum Romaniae (SAHIR). Denumirea prescurtată, stabilită prin inițialele cuvintelor titlului latin, are sens în ebraică: salariat, respectiv angajat. Angajat în cercetarea istoriei evreilor din România, într-o cercetare strict științifică, sine ira et studio. Revista apare într-o serie nouă, prin angajarea directă a Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Istorie, Centrul de Studii Iudaice ”Dr. Alexandru Șafran”, în cadrul editurii aceleiași universități, în colaborare cu Institutul de Arheologie și Institutul de Istorie ”A. D. Xenopol”, ambele din cadrul Academiei Române Filiala Iași. Ea apare într-o prezentare grafică nouă, cu o copertă specială, publicând fotografia Sinagogii Mari din Târgu-Cucu și cuvântul ebraic EMET, scris cu litere ebraice. Tematica articolelor publicate și ordinea lor cunosc o formă îmbunătățită. Împărțirea pe teme a celor 368 de pagini ale acestui număr al revistei este tematică și cronologică. Din punct de vedere tematic, secțiunile revistei sunt: Studia (studii academice de istorie); Acta (documente istorice);  Evrei din România pe alte meleaguri; Dicționar; In memoriam; Recenzii; Date biografice ale autorilor. Revista apare cu un nou colegiu de redacție, format din zece persoane din lumea academică românească, israeliană, europeană, primul fiind academicianul Alexandru Zub. Redactorilor vechi, profesorii universitari Silviu Sanie (redactor șef) și Dumitru Vitcu (redactor șef adjunct), li s-au alăturat doi cercetători tineri, secretari de redacție: doctorii Iulian Moga și Francisca Solomon. Ținuta academică de cercetare istorică, nivelul înalt al studiilor publicate în limbile română, engleză, franceză, germană – nu numai că s-a menținut, dar s-a și îmbunătățit. Remarcăm prezența unor rezumate în limba engleză la majoritatea articolelor în limba română, precum și construirea studiilor într-o formă metodologică modernă, de tip academic euro-american. În cuvântul introductiv, ”Către cititori”, cei doi redactori șefi menționează că ”nucleului de vechi și statornici colaboratori … precum Carol Iancu, Moshe Idel, Alexandru Zub, Andrei Corbea-Hoișie, Lucian-Zeev Herșcovici, Florin Faifer și alții, li se alătură … o pleiadă de tineri cercetători, istorici și oameni de cultură, care asigură … substanță și diversitate sumarului celui de al XII-lea tom al revistei: Andrei Melinte, Violeta-Anca Epure, Dinu Balan, Radu Bruja, Irina Gafița, Andi Mihalache, Martina Iacomi, Dana Ionescu și Ana Brociner”. Care este contribuția fiecărui colaborator? Care este metoda de clasificare a fiecărei secțiuni tematice? Pentru a răspunde la aceste întrebări, ne vom referi la articolele din fiecare secțiune.

În secțiunea Studia sunt prezente 11 studii de istorie în ordinea cronologică a temei cercetate. Ele sunt bazate pe material arhivistic și documentar. Primul, al cercetătorului Andrei Melinte, doctorand al Universității ”Alexandru Ioan Cuza”, este intitulat ”Comunitățile evreiești în orașele Țării de Jos a Moldovei (din a doua jumătate a secolului al XVI-lea până la sfârșitul secolului al XVIII-lea)”. Referindu-se la ”Țara de Jos” (sudul Moldovei, condus de un vornic ce își avea sediul la Bârlad), autorul prezintă situația prezenței evreiești în orașele din această regiune geografică: Galați, Focșani, Adjud, Tecuci, Bârlad, Vaslui Huși, Fălciu, Chișinău, Orhei, Lăpușna, Iași. Cel de al doilea studiu, în limba engleză, este al profesorului Moshe Idel de la Universitatea Ebraică din Ierusalim: ”18th century early Hasidism: between Europe and Asia”. Autorul cercetează unele mărturii referitoare la relația între evrei, turci și tătari în secolele XVIII-XIX în zona geografică în care a apărut hasidismul. El se referă la o zonă geografică dintre Europa și Asia, menționând că aspectele asiatice ale culturii din Podolia și Bucovina nu au fost luate în considerație de studierea modernă a hasidismului, ignorându-se prezența Imperiului Otoman în regiune și existând tendința europocentristă. Autorul propune o teză a afinității posibile între practica șamanică magico-mistică a ceangăilor, așa cum apare ea din descrierea existentă în Codex Bandini, de la mijlocul secolului al  XVII-lea – și descrierile lui Rabi Israel Baal Șem Tov întemeietorul hasidismului. Secolul al XVIII-lea este urmat de prima jumătate a secolului al XIX-lea, analizată de două studii publicate de două cercetătoare tinere. Violeta-Anca Epure  lector la Universitatea ”Ștefan cel Mare” din Suceava, este autoarea studiului ”Autohtoni și alogeni în Principatele Române în perioada prepașoptistă: evreii în viziunea consulilor și voiajorilor francezi”, iar Ana Brociner, masterandă la Universitalea ”Bar Ilan” din Ramat Gan, este autoarea studiului ”Imaginea evreilor reflectată în scrierile călătorilor străini prin Țara Românească și Moldova la începutul secolului al XIX-lea (1800-1856)”. Ambele folosesc informații oferite de călători și scriitori străini asupra evreilor din Țările Românești – parafrazăm titlul unei colecții de asemenea informații documentare publicate de Scarlat Callimachi și Solomon Cris-Cristian la Iași în 1935 – domeniu a cărui cercetare ar trebui adâncită. Studiilor asupra hasidismului și istoriei descriptive le urmează un studiu al subsemnatului asupra unui aspect al mișcării de Haskala în Moldova și al luptei pentru emancipare în România unită apărut în limba engleză: ”Mordekhay ben David Strelisker (Marvad Sat, 1808-1875): moderate maskil, fighter for the modernization of the Romanian Jews and for their Emancipation”. Strelisker, scriitor ebraic maskil, important pentru mișcarea de Haskala central-est-europeană în general și în România în special, a locuit la Mihăileni din 1852-1853 până la sfârșitul vieții (1875). Biografia lui, ca și opera lui – în care autorul luptă pentru raționalism în credința iudaică, educație modernă, emanciparea și integrarea ”israeliților” în România – nu au fost studiate în mod special până în prezent, studiul încercând să umple acest gol. Urmează alt studiu, al tinerei cercetătoare Irina Gafița, doctorandă a Universității ”Alexandru Ioan Cuza”, tot în limba engleză: ”Romanian society at the end of the 19th century: the Law of Names (1895)”. Autoarea se referă la Legea Numelor din 1895, o lege controversată, precum și la ”chestiunea israelită” din România de la sfârșitul secolului al XIX-lea ca element de cadru în care a fost promulgată această lege. O altă cercetătoare tânără, Martina Iacomi, care este și traducătoare, și-a îndreptat unghiul de cercetare spre câmpul literaturii idiș. Studiul ei, ”Idișul în viziunea marilor gânditori evrei: conferința de lingvistică de la Cernăuți (1908)”, își propune prezentarea uneia dintre cele mai relevante manifestări ale curentului idișist început la mijlocul secolului al XIX-lea în rândul evreimii europene și americane. Autoarea se referă la aportul adus la această conferință de activistul politic și publicistul Nathan Birnbaum, de scriitorul Yitzchak Leib Peretz și de activistul politic Chaim Zhitlovski.  Tot referitor la Bucovina menționăm studiul cercetătorului Radu Florian Bruja de la Universitatea ”Ștefan cel Mare” din Suceava, ”Conflictele antisemite din Bucovina, în vara anului 1930”. Bazat pe un bogat material arhivistic, autorul prezintă incidente antisemite petrecute în unele localități din județele Suceava și Câmpulung. El menționează că ”antisemitismul bucovinenilor a fost constant și nu s-a născut în perioada interbelică. În condițiile în care evreii din Bucovina au fost asimilați culturii austro-germane, antisemitismul nu a răbufnit violent. După 1918, rezistența evreilor față de măsurile de centralizare ale guvernelor de la București au trezit sentimentele naționaliste ale românilor bucovineni… Anul 1930 a reprezentat finalul unei evoluții în conviețuirea dintre comunitățile creștine și evreii din Bucovina, relații care s-au alterat treptat”. Problema antisemitismului  în România interbelică este pusă și în studiul cercetătorului Dinu Balan, de la aceeași universitate, ”Ion Alexandru Brătescu-Voinești: de la umanitarism la antisemitism”. Este vorba de evoluția ideologică a unui scriitor român, ”om dornic să-și servească patria cu decență și responsabilitate, militând în anii de după Primul Război Mondial pentru un pacifism profund și autentic, … exponentul unei direcții politice umanitare și democratice” spre o ideologie  ”care avea să-l conducă, finalmente, la asumarea și propagarea unui antisemitism virulent”. Revista include și două studii de istorie generală a evreilor. Primul, publicat de cercetătorul Andi Mihalache de la Institutul de Istorie ”A. D. Xenopol” al Academiei Române, Filiala Iași, ”Copilărie evreiască la 1900: o perspectivă patrimonială asupra memoriilor lui Walter Benjamin”, se referă la viața filosofului evreu din Germania, la ceea ce a prezentat acesta post-factum în amintiri din copilăria sa. O analiză profundă care, credem, ar trebui publicată și într-o limbă de circulație internațională. Cel de al doilea studiu, în limba franceză, aparține cercetătoarei Dana Ionescu, doctorandă la Departamentul de sociologie din cadrul Universității din Quebéc de la Montréal, este intitulat ”La Shoah ne peut et ne doit pas etre oubliée” și se referă la memoria Holocaustului și influența ei în societatea contemporană în țările europene.

Secțiunea Acta include documente istorice, corespondență și amintiri. ”Catagrafia evreilor din Mihăileni, ținutul Dorohoi, la 1836” este publicată de profesorul Dumitru Vitcu. Această catagrafie, publicată în transliterare, va putea fi utilă cercetătorilor istoriei evreilor din Moldova în prima jumătate a secolului al XIX-lea. În articolul ”Gânduri noi la lectura unei cereri”,  profesorul Silviu Sanie publică o scrisoare a rabinului Leibiș Beer Halpert din Vaslui, datată 16 aprilie 1940, trimisă primarului orașului, prin care îi cerea acestuia ca elevii evrei scoși la muncă în grădina din centrul orașului să nu mai fie luați la lucru în ziua de sâmbătă, ci în altă zi. ”Se subliniază că nu este o încercare de eschivare de la datoriile către țară, ci doar pentru a respecta sâmbăta”. Răspunsul primarului era că ”Dl Prim Rabin ar urma să se adreseze comandantului Stolului de străjeri … un indiciu că omenia mai exista”. Scrisoarea, păstrată la Arhivele Naționale, Filiala Vaslui, este publicată în facsimil, însoțită de comentarii, precum și de o prezentare a autorului ei și a situației obștei evreiești din oraș în perioada 1938-1949, în care rabinul Leibiș Beer Halpert a deținut funcția de Prim Rabin. Tot în cadrul aceleiași secțiuni găsim articolul documentar al scriitorului Florin Faifer, ”Anul trecut la Mangalia”, care se referă la ”romanul de rezonanță autobiografică al Cellei Serghi, <<Pânza de păianjen>> (1938)”, precum și la corespondența lui cu scriitoarea. Autorul publică două scrisori ale scriitoarei adresate lui în anul 1990, în care ea se referă la o prezentare făcută de autor romanului reeditat, intitulată de asemenea ”Anul trecut la Mangalia”, în revista ieșeană  ”Cronica”. În aceeași secțiune, academicianul Alexandru Zub povestește despre cunoscuții și prietenii lui evrei din copilărie, adolescență, tinerețe, din închisoarea comunistă și de după eliberarea sa. Printre ei sunt menționați băcanul Meir, medicul Sandovici, colegii de facultate Austermann, Leon Eșanu, Lefter, Liviu Moscovici, Marcu, Leon Volovici, profesorii universitari L. Bartfeld, Ihil Benditer, Isac Davidsohn, Martin Bodingher, scriitorul Nicu Steinhardt, folcloristul Harry Brauner. Amintirile academicianului Zub contribuie la reconstituirea tabloului istoric, iar unele personaje menționate – cu nume sau fără nume, numai după ocupație – ajută cercetătorului să înțeleagă participarea unor anonimi, oameni obișnuiți, la fenomenul istoric. În secțiunea Evrei din România pe alte meleaguri, profesorul Carol Iancu de la Universitatea ”Paul Valéry” din Montpellier publică un articol biografic asupra lui ”Șlomo Leibovici-Laiș, un reprezentant de elită al iudaismului din România și al Israelului”. Autorul reconstituie biografia acestui intelectual și activist politic sionist și israelian pe bază de documente și amintiri personale. În cadrul secțiunii Dicționar, profesorul Andrei Hoișie-Corbea de la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” publică un articol biografic în limba germană, referitor la rabinul admor Israel Friedman din Rujin și Sadigora. Articolul, intitulat ”Israel Friedman (Israel der Ruzhiner)”, aduce informații asupra începutului curții rabinice de la ”Sadagura” din Bucovina. În cadrul secțiunii In memoriam, profesorul Dumitru Vitcu publică un necrolog al istoricului Dumitru Ivănescu (1939-2011), iar profesorul Silviu Sanie publică un necrolog al istoricului Șlomo Leibovici-Laiș (1927-2014). În ambele cazuri este subliniată contribuția decedaților la cercetarea istoriei evreilor din România. La secțiunea Recenzii sunt publicate două cronici de carte semnate de academicianul Alexandru Zub. Prima este a volumului bilingv româno-francez ”Pogromul de la Iași și Holocaustul în România / Le Pogrom de Iași et la Shoah en Roumanie”, editat de profesorii Carol Iancu și Alexandru-Florin Platon, incluzând dezbaterile simpozionului pe această temă, organizat la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” în anul 2011. Cel de al doilea volum recenzat de academicianul Alexandru Zub, de asemenea bilingv româno-francez, este ”Penser l’Europe comme un cerveau / A gândi Europa ca un creier”, lucrare a profesorului neurolog Jean Askenasy din Tel Aviv, apărut la Editura Academiei Române în anul 2015. În cadrul aceleiași secțiuni apare și recenzia – în limba franceză – a cărții istoricului canadian Pierre Anctil, ”Les Juifs de Montréal face au Quebéc de l’entre-deux-guerres: le rendez-vous manqué”, semnată de cercetătoarea Dana Ionescu. Încă odată, o temă de istorie generală evreiască.

Sperăm ca revista să continue în viitor, pe un drum ascendent.

Lucian Zeev-Herşcovici