Se știa de mult că Hitler se droga, dar amploarea acestei dependențe de droguri era mai puțin documentată. Führerul celui de al III-lea Reich, care comanda o țară și o armată de milioane de militari (numai în bătălia de la Kursk a aruncat în luptă peste 2 milioane de soldați germani) era o minte rătăcită, complet dependentă de droguri. A  apărut o carte în limba germană, despre dependența de droguri nu numai a lui Hitler, dar a întregii armate naziste. Cartea scrisă de Norman Ohler, cu titlul ediției engleze ”Blitzed” a fost tradusă imediat în 18 limbi.

Drogurile folosite din abundenţă atât de Hitler, cât și de armată erau morfina, cocaina, heroina dar mai ales metamfetamina. Ohler scrie că invazia Franței a fost făcută de o armantă de drogați. Nu numai Hitler era sub metamfetamină, dar şi mareșalul Rommel se droga și toți comandanții de tancuri erau drogați sistematic.

Un rol major în drogarea lui Hitler l-a avut dr. Theodor Morell medicul său personal. În anii 30 Hitler nu bea nici măcar cafea și nu permitea ca în corpul lui să intre vreo toxină.Mașina de propagandă nazistă a creat in jurul lui imaginea unui om care lucra zi și noapte pentru binele statului cu o putere de muncă fenomenală. Dar acest stil de lucru, zi și noapte, era exagerat; Hitler într-adevăr lucra nopțile dar se scula la ora prănzului. (la Moscova lumina era aprinsă toată noaptea în biroul altui dictator, Stalin, ca rușii să creadă că ”tătucul” lucrează neobosit pentru ei)

Hitler şi medicul său personal Theodor Morell

Germania, cu o industrie farmaceutică enormă, era la acea vreme un producător și exportator  nu numai de medicamente, ci şi de opiacee. Ceea ce se consideră azi stupefiante, precum cocaina și morfina, erau la vremea aceea de vânzare la orice colț de stradă. Lui Hitler i se crease imaginea unui vegetarian, care nu consuma băuturi alcoolice, nu fuma și nu atingea nici o femeie. Când naziștii au ajuns la putere drogurile au fost interzise, cei care se drogau erau executați cu injecții letale sau erau trimiși în lagărele de concentrare care deja împânziseră Germania. Un sigur german care se droga  fără teamă era însuși Hitler. Propaganda nazistă a început să asocieze drogurile cu evreii care, afirma presa,  sunt dependenți de droguri și ca atare și evreii și drogurile, care amenințau astfel puritatea rasei germane trebuiau eradicați din viața țării.

O compane farmaceutică din Berlin numită Temmler, inspirată de succesul pe care l-au avut atleții americani la Olimpiada din 1936 folosind benzedrinul (pe atunci dopajul nu era sancționat ca acum) a patentat în 1937  prima metilamfetamină, numită Pervitin. A fost un succes imediat. Pervitin a devenit drogul preferat al lui Hitler care iși făcea 8 injecții pe zi. Pervitinul sporea încrederea în sine și, în același timp, sporea mult productivitatea muncii în birouri și în fabrici. În 1940  fabrica berlineză care producea Pervitinul a livrat 35 de milioane de tablete destinate armatei germane și aviației. Armata germană se droga în masă, iar marinarii de pe submarine puteau sta câteva zile nedormiți hranindu-se cu pilula miraculoasă. În scurtă vreme miltarii au devenit dependenți de acest stupefiant. Ohler reproduce în cartea sa o scrisoare de la Heinrich Böll, viitorul laureat al Nobelului pentru literatură, adresată părinților săi în care îi ruga să îi facă rost de Pervitin ca să facă față insomniei.  După numeroase teste, dr. Otto Ranke, directorul Institului pentru fiziologia apărării, a ajuns la concluzia că Pervitinul îi transformă pe soldați în ”mașini animate” și le alungă orice inhibiții. Ranke însuși a devenit dependent de Pervitin și a constatat că poate lucra 50 de ore fără să obosească.

În 1940, când Wermahtul urma să atace Franța prin Ardeni, un a fost elaborat un ”Decret pentru stimularea militarilor”,recomandând ca fiecare soldat și ofițer să ia o tabletă de Pervitin dimineața, apoi două noaptea în două secvențe și dacă e necesar alte două tablete spre dimineață. Rezultatul a fost că germanii au stat treji câte trei zile.

În 1944-45 germanii au lansat submarine monopost, în care încăpea un singur marinar cu misiunea să intre pe estuarul Tamisei si să torpileze vasele britanice. Marinarul care avea o astfel de misiune trebuia sa stea treaz câteva zile, fără întrerupere. Așa că dr. Gerhard Orzechowski, faramacistul șef al comandamentului suprem al marinei a inventat o gumă de mestecat cu conținut de cocaină care a fost cel mai tare drog pe care militarii germani l-au luat în timpul războiului. Guma a fost testată pe deținuții din lagărul de la Sachsenhausen. Acolo se fabricau tălpi pentru bocancii militarilor germani, iar deținuții folosiți la teste trebuiau să meargă fără oprire, circa o săptămână, pe o bandă rulantă până cădeau de oboseală.

Hitler lua stupefiante sub supravegherea medicului său personal dr. Morell. Acesta era un medic capabil de orice dacă era plătit cum trebuie. Recomandat lui Hitler, de fotograful lui personal, dr. Morell  i-a tratat mai întâi durerile severe de stomac și i-a ameliorat starea aparatului digestiv. Hitler a căpătat încredere în el. În 1941 Hitler s-a îmbolnăvit serios și injecțiile cu vitamine administrate de Morell nu mai aveau efect. Doctorul a trecut la injecții de hormoni animali și a continuat cu un  ”medicament minune” numit Eukodal asemănător cu heroina, care avea capacitatea să inducă în pacient o stare de euforie ( el există și azi sub numele de oxycodon ). Deși era un drog puternic Hitler își făcea câteva injecții pe zi, la care adăuga de două ori pe zi doze de cocaină de mare puritate. Dozele astea i-au fost prescrise după atentatul din bunkerul său din Bârlogul Lupului, pe frontul de Est, unde  suflul exploziei i-a provocat dureri mari de urechi. Dar bombardamentele aliaților au distrus fabricile unde se produceau Pervitin și Eukodal. Hitler a început să sufere de lipsa lor. În memoriile celor care îl însoțeau în bunkerul final din Berlin,  se menționează starea de slăbiciune a dictatorului nazist. Ohler scrie în cartea sa că Hitler, în ultimele două luni ale războiului,  își pierduse mințile, pur și simplu ”se dezintegra”. Doctorul Morell a fost plasat de americani în München, după ce s-au lămurit că nu pot obține de la el informații interesante. Dar nu a fost judecat sau condamnat. Umbla pe străzi fără țintă, desculț. L-a îngrijit o asistentă medicală din Crucea Roșie, evreică,  căreia i s-a făcut milă de el. Ea l-a internat într-un spital în Tegernsee, unde după un an a murit.

Cartea lui Ohler a fost publicată în Editura Penguin la începutul lunii septembrie anul acesta.

Andrei Banc