Adio, Fidel Castro!

Fidel Castro, una dintre cele mai controversate personalități ale scenei internaționale, a murit la 90 de ani. Dacă facem un bilanț al întregii sale vieți, vrând-nevrând ajungem la concluzia că a fost un învingător, a reușit să supraviețuiască sutelor de atentate organizate împotriva lui, asaltului american de la Golful Porcilor, chiar și bolii. Putem să-l iubim sau să-l urâm dar nu-l putem ignora. Pentru mulți cubanezi, pentru mulți latino-americani, chiar și pentru mulți tineri europeni îmbătați de ideile revoluției castriste, a fost un erou, un ideal. Faima și ideile lui au fost depășite doar de cele ale fostului său tovarăș de luptă, Che Guevara.

Fidel Castro cu Che Guevara

Fidel Castro cu Che Guevara

Neîndoielnic a fost un dictator, de multe ori nemilos, convins de adevărurile ideologiei comuniste pe care a vrut să le implanteze în Cuba cu orice preț. Democrația după părerea lui era un concept care nu avea ce să caute în Cuba sau în America latină. Că să-l înțelegem sau să explicăm într-un fel comportamentul lui, trebuie să vedem unde a trăit și în ce condiții. Cuba anilor 50 ai secolului trecut când Castro a acces la putere a fost o țară a marilor constraste. O corupție imensă la cel mai înalt nivel, un paradis al milionarilor,  al prostituatelor, un cuib al jocurilor de noroc, al spionajului, cu o puternică înfluență americană față-n față cu sărăcia copleșitoare a milioanelor de cubanezi, albi, negri sau mulatri deopotrivă, o lume a pescarilor săraci dar curajoși descriși de Ernest Hemingway. Deși dintr-o familie bogată, de intelectuali, cu o educație corespunzătoare, Fidel Castro nu a putut să ignore mizeria poporului din care se trăgea. Experimentul comunist era în plină desfășurare iar ideile marxiste , poate și troțkiste despre revoluția permanentă, mondială  (să nu uităm că Troțki a stat ani de zile în regiune, în Mexic unde a și fost asasinat) aveau succes în America latină, multe mișcări de eliberare și le-au însușit. Cu timpul, în funcție de condițiile din țara respectivă, au schimbat mesajul, declanșându-se războaie civile sângeroase. Diminuarea și dispariția URSS, ale influenței și ajutorului sovietic, revenirea americanilor în regiune au dus la slăbirea și încetarea activității gherilelor sud-americane, ultima mișcare de gherilă FARC  (Forțele Armate Revoluționare din Columbia) se află pe  calea de a negocia un tratat de pace cu autoritățile. Poate  merită de menționat și Venezuela, cu mari bogății petroliere și unde regimul cvasisocialist a dus țara în pragul prăpastiei.

eva-12-13-cap-fidel-castro-300x300-tanar-revolutionar

Fidel Castro – El lider maximo  – a avut aproape trei decenii de ani glorioși când a fost un pion important nu numai în America Latină, ci și pe plan internațional. Criza rachetelor din Cuba din 1962 era să arunce lumea în pragul unui război nuclear. S-a vorbit atunci de succesul presiunii SUA și  despre rolul jucat de președintele Kennedy care a obținut retragerea rachetelor sovietice de pe teritolriul Cubei dar s-a vorbit mai puțin de concesiile americane, respectiv retragerea rachetelor americane din Turcia și de promisiunea de a nu ataca țara. Cuba a fost și interfața sovieticilor dintr-o serie de războaie din Africa, așa numitele ”proxy wars” și a inspirat, prin poziția și politica ei, țări din lumea a treia care au văzut că pot să se opună,- este adevărat nu singure – unor puteri mai mari decât o dețineau, vezi războiul din Vietnam.

Este mai greu să vorbim despre succesele lui Castro pe plan intern . Declara că a lichidat sărăcia. Din punctul occidental de vedere nu este adevărat dar nu așa trebuie să  apreciem, ci după nivelul de la care a pornit. Masele îl adulau dar nici acesta nu este un indiciu absolut, cel puțin pentru noi care ”îl adulam” la rândul nostru pe Ceaușescu. Dar poate acolo exista o mai mare sinceritate, Că democrația, libertatea, drepturile omului nu existau pentru Castro care a condus autoritar, chiar dictatorial, este de asemenea adevărat, altfel nu s-ar fi refugiat sute de mii de cubanezi în Statele Unite.

Vladimir Putin alături de Fidel Castro

Vladimir Putin alături de Fidel Castro

Interesant este că și după prăbușirea Uniunii Sovietice, principala țară care achiziționa zahărul cubanez și  furniza bunurile necesare supraviețuirii populației, Cuba a rezistat embargoului economic impus de Statele Unite. Până la urmă, Washingtonul a decis să–l atenueze și, în perspectivă, să renunțe la el. Este adevărat, Havana a fost nevoită să facă pași spre o oarecare deschidere, mai ales după cedarea puterii de către Fidel, fratelui său, Raul. S-a dezvoltat de pildă, turismul, cu niște stațiuni unde cubanezii de rând nu aveau acces, ceea ce era de înțeles deoarece aceste locuri au devenit adevărate paradisuri turistice. Am spus că este greu de descifrat adevăratele sentimente ale cubanezilor și succesul ideologiei comuniste dacă ne aducem aminte de primirea făcută de populație papei Ioan Paul al II-lea în Cuba.

A rămas oare Castro influent și după ce a părăsit puterea și în ce măsură deschiderea a fost realizată cu binecuvântarea lui? Cred că răspunsul îl vom afla curând , urmărind evoluția țării după moartea lui, un lucru interesant.

Ne place sau nu, Castro a fost o personalitate, chiar dacă într-un fel și pentru mulți – malefică. Și-a lăsat amprenta pe evoluția Cubei, a Americii latine. Ne luăm rămas bun de la el cu convingerea că, spre deosebire de alți lideri ai secolului XX, el nu va dispărea în groapa de gunoi a istoriei..

Eva Galambos

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

12 Comments

  • eva galambos commented on December 7, 2016 Reply

    Repet ceea ce am mai scris: sunt mulți oameni care nu știu să citească un articol și care nu vor să recunoască influența lui Fidel Castro în regiunea sud-americană. Nicăieri în articol nu veți găsi că aceasta ar fi fost pozitivă dar a fost un fenomen care nu se poate ignora. În ceea ce privește Scânteia, domnule Waldman cred că memoria dv. nu mai este prea bună dacă afirmați că se aseamănă cu cu articolele publicate acolo. Mergeți la Biblioteca Academiei și consultați colecția.

  • Otto Waldmann commented on December 3, 2016 Reply

    “Sine ira et studio”…lamentul unui romantism lipsit de elementara consideratie fata de o realitate dominata flagrant de cele mai brutale abuzuri ,de putere a cruzimii absolute. Castro ramine cimentat in panteonul celor mai scelerati criminali politici ai tuturor timpurilor. Miopia analitica nu poate fi iertata decit daca omitem ca Fidel Castro a transformat o insula care ar fi putut fi un paradis intr-un lagar de exterminare, un iad social, probabil cea mai nefasta tara a anilor dominati de dictatura `Castro, Fidel si intreaga lui familie. Pentru cei care au avut nefericirea sa viziteze Cuba in anii 70-80 si chiar mai recent imaginile terorii si mizeriei ramin solid implintate in memorie. Eva Galambos scrie la lumina lampii stinse , a epitetelor gratuite, a indulgentei complet lipsite de un singur element real, un epitaf care ar putea fi la fel de ofensiv pe cit este de absent intelectual. Si eu care credeam ca “Scinteia” nu se mai publica……

  • Stephan Benedict commented on December 3, 2016 Reply

    Domnule David S. Dumneata iti pui o pereche de ochelari colorati, pentru a vedea realizarile regimului lui Castro. Din prima fraza: …se arunca multi sa injure, poate pe buna dreptate…Aici te contrazici ipso facto. Sau critici injuraturile sau iti plac de ele. La cine a servit alfabetizarea de 99%? Probabil la deschiderea ochilor maselor in fata minciunilor zilnice si a propagandei false ale regimului. S-au ridicat ei vreodata sa rastoarne regimul criminal? Cui a folosit numarul disproportionat de medici pe cap de locuitor? A avut asta vreo influenta politica sau economica? Ce anume urmaresti cand scri ca regimul lui Castro era una din cele mai sigure tari din zona in afara de Canada? Poate ca te refereai la criminalitatea scazuta, dar cu ce pret? Cu pretul impanzirii tarii cu inchisori comuniste pline de talhari si derbedei. In anii presedintelui Carter, asa zisa “flotilla” a adus in SUA 125 de mii de asemenea criminali. Da, muzica si artele au facut progrese considerabile, dar inca odata, cu ce scop, daca artistii si sportivii de performanta nu puteau sa traiasca mai bine decat muritorii de rand, trebuind sa ceara azil politic oridecate ori aveau ocazia? Chestiunea cu “speranta de viata” mai mare a cubanezilor decat aproape a tuturor tarilor de pe continental American este total falsa. Nu stiu cum anume ai determinat-o si daca ar fi asa, cum iti explicit incercarea repetata a oamenilor de a scapa cu orice ocazie de acel regim criminal, care le-au distrus orice speranta. Aici, ceea ce scri matale este de-a dreptul ridicol de neadevarat! De asemenea comparatia pe care o faci cu celelalte tari invecinate, care se zbat sa lupte si ele cu saracia, mi se pare necorespunzatoare si rupta de realitati. Fiecare din aceste tari are problemele ei specifice. Cubanezii sunt legati saracii de ei, de maini si de picioare de peste jumatate de secol.

  • david s. commented on December 2, 2016 Reply

    Văd că se aruncă mulți să înjure, poate pe bună dreptate, lipsa drepturilor omului și persecuțiile politice, dar prea puțini vorbesc, și din păcate nici articolul nu o face, despre realizările reale și concrete ale regimului Castro. Alfabetizare în proporție de 99%, cu mult peste orice altă țară latino-americană. Sistem de sănătate gratuit și performant în ciuda embargoului criminal. Numărul de medici raportat la numărul de locuitori mai mare decât oriunde în America latină. Creșterea speranței de viață a cubanezilor, care este peste cea a tuturor țărilor de pe continentul american, în afară de Canada, și este cu câțiva ani buni peste speranța de viață din România. Cea mai sigură țară de pe continentul american după canada, singura unde traficul de droguri este controlat serios și armele nu sunt la dispoziția oricui. Programe culturale extraordinar de ample și de calitate excelentă, care cultivă tradițiile poporului cubanez – în special muzica și dansul, dar și artele contemporane. Și lista poate continua. Situația economică, deși departe de a fi bună, este cu siguranță mai bună pentru cubanezul obișnuit decât cea a vecinilor din Caraibe (Republica Dominicană, Jamaica, Panama, să nu mai vorbim de Honduras sau Haiti). Toate acestea nu scuză cu nimic represiunea și violența regimului, dar nici nu pot trece neobservate. Și fac justă observația autoarei că liderul cubanez nu ajunge în niciun caz în „lada de gunoi a istoriei”.

  • eva galambos commented on December 1, 2016 Reply

    Scuze Pista, am uitatsă pun ghilimele la glorioși, Sensul este de fapt ceea ce am scrisîn continuare, că a jucat un rol pe plan internațional. Îmi pare rău de unii dintre comentatori că nu și-au dat seama că articolul este critic la adresa lui, am precizat că a fost un dictator, că pentru el democrația și drepturile omului nu au existat. Dar nu se poate uita influența pe care a avut-o în regiune și chiar și în Europa. Nu este un om care să fie dat ușor uitării și asta nu înseamnă un elogiu. Și oameni răi au rămas în istorie.

  • Diamantstein Gheorghe commented on December 1, 2016 Reply

    Stimați cititori. În loc de o opinie personală vă transmit o poezie a lui Adrian Machado. Cred că este destul de convingătoare ! (îmi pare rău că majoritatea cititorilor nu o s-o înțeleagă, dar nu mi-am permis traducerea)

    Adrián Machado
    Óda Fidelhez
    Fidel, te gyilkos a próféták között,
    egyetlen vezérünk a vérben,
    remélem, apám majd elmondhatja neked,
    milyen volt, amikor nyilvánosan kivégezted,
    szinte fohászkodom, hogy együvé kerüljetek.
    Fidel, te sátáni angyal,
    lobogó semmi, hány nagynak
    képzelt gondolkodó képzeletét megragadtad,
    hányan istenítenek,
    ami érthető, hiszen életek tapadnak a kezedhez,
    vagy inkább halálok,
    és a gyilkosság csak az egyik szobában bűn,
    a másikban már bocsánatos bűn,
    vagyis erény.
    Segíts nekik, Fidel,
    hogy elmagyarázhassák, miért nem bűn a gyilkosság,
    ha mindenféle elméletekkel igazolják,
    illetve csak egyfélékkel, bocsánat.
    Én hülye, azt hittem, apám vére az égre kiált,
    de nem kiált sehová, Fidel,
    csak én nem tudok aludni olykor,
    vannak emberi életek, melyek kioltása tilos,
    és vannak a történelemnek kerékkötői, akiket egyenesen
    ildomos megölni, sőt,
    ajánlatos is, Fidel,
    és ehhez a különbséghez te nagyon értettél utólag is.
    Milyen sokáig éltél, Fidel,
    és végül volt pofád ágyban meghalni,
    nem voltál te kispályás, Fidel,
    de hát ezt az áldozataid száma is igazolja,
    köztük apám.
    Őszintén kívánom, Fidel,
    legyen halál a halál után,
    ennyit csak nem tagad meg a sors
    senkitől,
    tőled sem, Fidel.
    Demény Péter fordítása

    • Andrea Ghiţă commented on December 2, 2016 Reply

      Traducerea ad-hoc a versurilor, lui Adrian Machado, postate in limba maghiara de George Diamantstein

      Odă pentru Fidel
      Fidel, ucigaş, printre uncigaşi,
      unic conducător mânjit de sânge,
      sper că tatăl meu o să-ţi spună
      cum a fost când l-ai executat.
      M-am rugat să ajungeţi laolaltă.
      Fidel, înger demonic,
      un neica nimeni măreţ. Câtor mari
      gânditori închipuiţi, ideile le-ai acaparat,
      câţi te zeifică
      ceea ce e de înţeles, căci ţii în mână vieţile
      sau morţile lor.
      Iar crima e păcat de moarte, doar într-o odaie,
      în cealaltă e iertată şi devine virtute.

      Ajută-i, Fidel,
      să poată explica de ce e virtute crima,
      atunci când e argumentată cu teorii de tot felul,
      adică e virtute doar pentru unii.
      Eu, idiotul, credeam că sângele tatii
      strigă a revoltă, către cer,
      dar nu strigă nicăieri, Fidel,
      doar eu nu am somn uneori.
      Există vieţi omeneşti care nu se lasă stinse
      şi există inşi care pun beţe în roata istoriei
      şi e indicat să fie ucişi, ba mai mult,
      e chiar recomandabil, Fidel,
      şi această diferenţă tu o înţelegi prea bine
      şi post factum.
      Ce mult ai trăit, tu, Fidel,
      şi în final ai avut obrazul s-o sfârşeşti în pat,
      pentru că nu te-ai mulţumit cu puţin, Fidel,
      lucru dovedit de victimele tale,
      printre ele şi tatăl meu.
      Îţi doresc, sincer, Fidel,
      ca să se aştearnă moartea, după moartea ta.
      Doar soarta n-o refuze nimănui
      acest mizilic,
      nici măcar ţie, Fidel!

  • Gabriel Farkas commented on December 1, 2016 Reply

    Nu pot sa agreeez cu concluzia articolului.

    Castro si-a inceput cariera de El Comandante omorand 400 din cei care i se opuneu politic, in primii 90 de zile dupa ce a luat puterea. Si a continualt cu alte mii de persoane ucise.

    Nivelul de trai in Cuba de azi: salariul mediu este de $20/luna.

    Imi amintesc o discutie care a avut loc intre parintii mei si cineva (nu-mi amintesc cine) care s-a intors din Cuba (cred ca ast s-a intamplat in anii 60). Respectivul descria conditiile extraordinar de mizerabile in care eru tratati detinutii politici.

    La gunoi cu Castro.

  • Plugaru Valer commented on December 1, 2016 Reply

    Subiectul este dificil dar nu putea fi evitat, la fel cum nici Fidel Castro nu a putut fi evitat nici in vestul insulei nici in estul ei , se pare nici in sud vestul ei. Este adevarat ca o corecta judecata de valoare va putea fi facuta peste ani buni, dar, sa fim foarte exigenti si seriosi, nici parerea poporului propriu nu poate fi exclusa, cu siguranta nu total.
    Cu respect, V. Plugaru.

  • Tomi Anca commented on December 1, 2016 Reply

    Numai o analiza ca asta ne-a lipsit!De-acuma avem totul si de toate!
    A murit “Cel mai bun prieten de familie”,asa cum sunau bancurile din anii ’60…
    Sa-I fie tarana usoara si cubanezii sa aibe parte de 70 ani de prosperitate si adevarata democratie.

  • Andrea Ghiţă commented on December 1, 2016 Reply

    O alta analiza sine ira et studio realizata de Eva Galambos.

  • Stephan Benedict commented on December 1, 2016 Reply

    Fidel Castro a fost un asa zis creator al Cubei Libere, dupa cum si Ceausescu a continuat sa “elibereze” Romania, cu pretul creerii celei mai mari mizerii si catastrofe economice si sociale. Cand si-a dat seama de pericolul exagerat al propriului cult al personalitatii, acum circa 10 ani, Fidel a hotarat sa-si scoata toate fotografiile din toate cartile, de pe toate cladirile si locurile publice, inlocuindu-le cu cele ale lui Che Guevara, pe care il mazilise si disgratiase in anii ’70, in mod ingrat. Apoi a jucat un teatru public, profitand de boala lui si facand pe modestul si pe omul care a vrut numai binele propriului lui popor. Mizeria si saracia populatiei produsa de regimul lui Castro a durat de doua ori mai mult decat cea a lui Ceausescu. “Succesele” lui nu trebuiesc privite din punctul de vedere al longetivitatii lui politice si fizice. In afara de asistentele sociale, Castro a dus la o catastrofa economica din care Cuba n-o sa-si revina pe parcursul vietii noastre, si poate a altor generatii viitoare, mai ales ca puterea politica este inca in mainile fratelui lui, iar populatia saracita la maximum si fara nicio vlaga, nu ar fi in stare sa schimbe regimul cu una cu doua. Eu as fi lasat-o ceva mai moale cu laudele si “succesele” lui Castro. Ai scris, draga Eva ca Fidel Castro nu a putut ignora mizeria populatiei lui, dar acum judecand la rece, el a produs o mizerie poate de doua ori mai mare. Cum adica sa aiba trei decenii de ani gloriosi? Gloriosi din punctul cui de vedere, al politicii internationale de raspandire a revolutiei cubane in alte tari invecinate, din lumea treia, de care propriul popor nu avea cum sa profite cu nimic? Eu n-as folosi deloc cuvantul glorios, care era un termen comunist, prin care poporul era facut sa creada ca avea un iz de succes.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *