În1978 am participat la organizarea şi desfăşurarea Festivalului Internaţional al Tineretului care a avut loc în luna august în Cuba (în Cuba era toamnă. Am participat la adunarea festivă prilejuită de aniversarea Movimiento – atacul de la 26 iulie 1953 asupra cazărmii Moncada de la Santiago de Cuba. Adunarea s-a desfăşurat pe stadionul din Havana în prezenţa a 80.000 de persoane. Cu acest prilej Fidel Castro – preşedintele Cubei – a ţinut un discurs fluviu de 8 (opt) ore din care 6 (şase) ore despre prostituţia şi delicvenţa juvenilă. În cadrul programului Festivalului a fost prevăzută o ceremonie de acordare a titlului ”Insula Tineretului” unei insule aflată la mare distanţă de Havana. În avionul care ne-a transportat pe această insulă s-a urcat şi preşedintele Fidel Castro care s-a aşezat pe un scaun paralel cu al meu. Era îmbrăcat în nelipsita uniformă militară fără însemne de grad şi purta permanent şapca bine cunoscută. În timpul călătoriei a intrat în vorbă cu mine, întrebându-mă „Cum vi se pare Cuba, este o ţară interesantă?” I-am răspuns politicos … La ceremonie a povestit despre discuţia cu mine şi a declarat ca Romania (pe care tocmai o vizitase) este o ţară frumoasă şi bogată.
La spectacolul de gală susţinut de România, într-o sală de 3300 de locuri, plină până la refuz. Piesa de rezistenţă a fost Guantanamera cântată de regretatul Ioan Luchian Mihalea cu grupul SONG, pe fundalul unor imagini ale vizitei lui Fidel Castro în Romania şi ale vizitei lui Nicolae Ceauşescu în Cuba (piesa a fost învăţată şi repetată în 48 de ore !). De menţionat că ni se atribuise Sala « Marx şi Engels », în speranţa că nu o vom putea umple. Ne-a salvat o vizita într-un cartier periferic din Havana unde am distribuit invitaţii pentru a umple sala.
Entuziasmul a fost aşa de mare încât organizatorilor cubanezi le-a fost frică să nu se prăbuşească balconul sălii. Şi încă un fapt ce spune multe: singurul oficial străin care a participat la spectacol a fost ambasadorul Jugoslaviei la Havana, care a adus un coş mare cu flori.
Mai erau de faţă 80 de doamne originare din România şi Moldova Sovietică, măritate cu cetăţeni cubanezi. Am întâlnit şi foşti studenţi îm România, aflaţi în diferite funcţii politice şi administrative. De pildă un absolvent de la Institutul de Petrol şi Gaze de la Ploieşti era primarul renumitei staţiuni Varadero.
La Festivalul de la Havana au fost circa 11.000 de participanţi din toate ţările lumii (inclusiv SUA).
Alimentaţia pentru cei 11.000 de participanţi era asigurată prin contribuţia unor ţări (mai ales din Lagărul socialist). România a contribuit cu 10 tone de brânză telemea, 8 tone şuncă, 50.000 sticle de apă minerală Borsec şi multe alte produse necesare. Toate produsele au fost tratate pentru clima din Cuba cu ajutorul Institutului de Cercetari Alimentare (inclusiv vinul, alimentele şi dulciurile aduse cu avionul delegaţiei române – circa 2,4 tone) pentru consum propriu şi activităţi de protocol care se desfăşurau permanent la Clubul şi în cantonamentul delegaţiei României.
Pâinea se aducea zilnic cu avionul de la Berlin (50.000 de chifle) şi zilnic recunoşteam originea produselor după meniul servit (puii şi ouăle din Bulgaria se aduceau cu avionul la 2-3 zile)
Cea mai numeroasă delegaţie a fost cea a URSS – 3300 de participanţi aduşi la Havana cu vapoarele, pe care au şi locuit. Grupul român a numărat 174 persoane incluzând delegaţiile politică, sportivă şi artistică.
Tot în anii 1970, la Havana, a avut loc un concurs internaţional de şah la care, din partea României a participat şi regretatul profesor universitar Dolphi Drimer care a avut ocazia să joace o partidă cu Fidel Castro, pe care l-a invins. Fidel Castro i-a dăruit un şah complet din fildeş.
Ivan Truţer