Ierusalimul de Est – oportunităţi, nu diferenţe.

De curând, în cadrul unei reuniuni a jurnaliştilor evrei de pretutindeni, sub genericul Jewish Media Summit, am avut prilejul – preţ de câteva ore – să aflu câte ceva despre strategia guvernului israelian, în ceea ce priveşte dezvoltarea Ierusalimului, cu precădere a Ierusalimului de Est, şi să vizitez două instituţii menite să stimuleze iniţiativa economică şi să susţină calificarea forţei de muncă în rândul localnicilor.

Înainte de a purcede la incursiunea în partea  răsăriteană a Ierusalimului,  un reprezentant al Ministerului Afacerilor şi Moştenirii Ierusalimului (Ministry of Jerusalem Affairs and Heritage), ne-a creionat obiectivul principal al acestui minister: creşterea potenţialului turistic al Oraşului Sfânt, care – datorită potenţialului său cultural – ar putea rivaliza cu Cetatea Eternă şi Parisul, dar din păcate este cu mult în urma lor. Una dintre cauze este discrepanţa între partea vestică şi cea estică a oraşului, aceasta din urmă fiind mult mai săracă. Din acest motiv 80% din bugetul ministerului este alocat pentru Ierusalimul de Est, unde – coincidenţă de procentaj – 80% din populaţie este săracă şi în căutarea unui loc de muncă. Urmându-şi sloganul « nu focalizăm asupra diferenţelor, ci căutăm oportunităţile », ministerul susţine demararea afacerilor proprii ale rezidenţilor, precum şi calificarea în diferite meserii cu căutare pe piaţa muncii ierusalemite. De la Iaara Issar, o angajată a guvernului,  care ţine legătura cu organizaţiile nonguvernamentale implicate în aceste activităţi, aflăm că majoritatea populaţiei arabe din Ierusalimul de Est are statutul de rezident permanent care îi asigură accesul la toate drepturile cuvenite cetăţenilor israelieni, în afara celui de a alege şi a fi ales, precizând că acest statut este consecinţa opţiunii arabilor de a nu recunoaşte suveranitatea statului israelian.

Ierusalimul de Est surprins prin geamul autobuzului

Ierusalimul de Est, privit prin geamul autobuzului, mi s-a relevat ca un oraş levantin, cu clădiri mai puţin elegante, dar pitoreşti, cu străzi aglomerate străjuite de şiruri de prăvălii pline de vânzători şi muşterii. Pe străzi treceau cu paşi grăbiţi femei îmbrobodite, purtându-şi de mână copilaşii, eleve îmbrobodite cu servieta sub braţ, tastând de zor pe telefoane mobile, tinere  înalte, îmbrobodite, frumos machiate şi elegant îmbrăcate…N-am prea văzut bărbaţi sau, poate, nu i-am observat…De altfel am fost sfătuiţi foarte ferm, să nu părăsim grupul şi să nu hoinărim de străzi întrucât e periculos. La o primă vedere, locul mi s-a părut paşnic şi mi-aş fi dorit să-l pot vizita la pas.

Primul popas a fost la JEST ( Jerusalem Entrepreneurs Society and Technology), un centru incubator de afaceri care susţine antreprenorii, inclusiv femeile, pentru a pătrunde atât pe piaţa de afaceri israeliană, cât şi cea arabă. La ora sosirii noastre locaţia – destul de modestă, alcătuită din două încăperi utilate cu mobilier de şedinţă şi câteva computere – este populată cu vreo patru activişti care ne întâmpină surâzători, ne îmbie cu humus, falafel şi măsline murate.

Apoi ne povestesc despre dificultăţile cu care se confruntă tinerii ierusalemiţi arabi cu studii superioare (absolvite în limba arabă, la Universitatea din Ramallah) care, necunoscând ebraica, limba oficială, nu-şi pot găsi locuri de muncă adecvate pregătirii lor şi atunci ori se înapoiază în Cisiordania (unde există riscul radicalizării lor) ori se duc să lucreze în ţările arabe dezvoltate precum Dubai, văduvindu-şi astfel comunitatea de aportul forţei de muncă superior calificată. În cadrul JEST se organizează cursuri de limba ebraică şi ebraică pentru business, precum şi cursuri de business plan şi digital marketing. Aceste cursuri sunt gratuite sau cu o taxă de participare simbolică, fiind finanţate de Ministerul Afacerilor şi Moştenirii Ierusalimului, cu intermedierea unor ONG-uri care obţin finanţări prin granturi sau alte modalităţi. O astfel de organizaţie non profit este MATI (Jerusalem Business Development Center), reprezentat la întâlnirea noastră de Golan Tobia care ne-a spus că până în prezent a intermediat pentru JEST câteva sute de afaceri, creând  peste 800 de locuri de muncă. MATI e implicată mai ales în afacerile din domeniul industriei şi High Tech şi – după cum suntem informaţi – a obţinut rezultate încurajatoare. Ne-au spus că MATI înlesneşte colaborarea dintre oamenii de afaceri israelieni cu cei din Ierusalimul de Est, aceste parteneriate oferind posibilitatea extinderii afacerilor israeliene şi în ţările arabe unde altfel nu ar putea pătrunde.

Raana o tânără activistă arabă de la JEST

Raana, o tânără cu ochi inteligenţi şi surâzători, ne povesteşte că 15% dintre cele 900 de persoane care au urmat cursuri la JEST sunt femei, majoritatea cu studii superioare care, datorită specificului familiei arabe, şi-au demarat propriile afaceri – îndeobşte tradiţionale: saloane de înfrumuseţare, artizanat, dar şi servicii în domeniul informaticii – coordonate de acasă via Internet.  A trebuit să ne mulţumim cu cele aflate de la activişti întrucât la ora la care a fost programată vizita noastră, centrul de training pentru afaceri era pustiu. Mi-am imaginat că la orele serii, în jurul meselor se adună tinerii care învaţă cu râvnă limba ivrit, scriu CV-uri şi completează formulare pentru finanţarea proiectelor lor, puse în slujba unui viitor paşnic în Ierusalim. Mi-am imaginat că majoritatea afacerilor incubate aici vor avea succes şi că după un timp succesul lor se va resimţi în nivelul de trai al populaţiei din estul Ierusalimului şi în consolidarea convieţuirii paşnice.

La ora vizitei suntem doar noi, jurnaliştii, şi activiştii de la JEST

În ciuda efortului gazdelor de a fi convingători, ambianţa impersonală din sediul JEST şi pustietatea încăperilor, m-au făcut să simt fiorul zădărniciei…

Al doilea obiectiv vizitat de grupul nostru de jurnalişti a fost Colegiul Anwar. De cum am intrat în curtea instituţiei de învăţământ ne-a întâmpinat larma elevelor, nişte tinere vesele, asemenea celor din şcolile noastre, cu singura diferenţă că purtau capul acoperit. Ne-a întâmpinat directorul Abdel Jhaith care ne-a povestit că instituţia de învăţământ particular care are clase de şcoală primară, gimnaziu şi liceu,  derulează câteva cursuri finanţate de statul israelian, adresate mai ales femeilor cu vârste cuprinse între 18 – 55 de ani, în scopul de a-şi completa studiile şi de a pătrunde pe piaţa muncii. Aceste femei, majoritatea căsătorite la vârste fragede, nu au nicio calificare, deşi sunt nevoite să lucreze pentru a contribui la întreţinerea famillilor numeroase. Şcoala este frecventată de rezidente din Ierusalimul de Est care se califică în contabilitate, asistenţă medicală, coafură, cosmetică şi alte profesiuni. În acelaşi timp urmează cursuri de limba ebraică pentru a se putea prezenta la examenele publice de atestare a profesiunii însuşite, ceea ce le dă drept de practică în Ierusalimul de Vest, unde e nevoie de forţă de muncă şi este mult mai bine plătită. În lipsa acestor atestate, absolventele îşi pot găsi de lucru doar în Cisiordania. Directorul colegiului ne-a informat că majoritatea celor 2500 de absolvente din ultimii ani au reuşit la examenul public de atestare, 150 dintre ele lucrând în centrele medicale din Ierusalimul de Est.

Colegiul Anwar din Ierusalimul de Est

Şi aici am fost aşezaţi la masă şi îmbiaţi cu humus şi falafel, cu cafea tare şi dulce şi directorul ne-a povestit că a înfiinţat acest colegiu în anul 2004, după ce fusese internat în spital şi a văzut lucrători arabi din Ierusalimul de Est care îndeplineau doar munci necalificate, fiind analfabeţi. Primul său obiectiv a fost să facă alfabetizare, dar treptat colegiul s-a extins şi a ajuns să aibă şi clase de liceu, mulţi absolvenţi urmând studii superioare la Universitatea din Ramallah. Dintre aceştia însă, prea puţini reveneau la Ierusalim. Atunci a decis să ia parte la proiectul finanţat de Ministerul Economiei Israelului şi Ministerul Afacerilor Ierusalimului, care pregăteşte forţă de muncă locală, mai ales în rândul femeilor.

Am fost conduşi prin câteva clase unde am văzut că învăţământul era mixt şi elevii (un băiat şi o fată) ne-au întâmpinat în ebraică şi ne-au demonstrat abilităţile de a scrie şi a vorbi în limba oficială a ţării. Copiii erau foarte deschişi, ne-au surâs şi au intrat în vorbă cu noi (mai puţin cu mine, care – spre ruşinea mea – sunt neştiutoare de ebraică).

Elevă arabă la ora de ivrit

Elev arab la ora de ivrit

 

Apoi am avut o întrevedere cu o tânără arabă zveltă, impecabil machiată şi dezinvoltă, Riham Jaber, reprezentantă a organizaţiei nonguvernamentale MATI, care se ocupă cu pregătirea femeilor localnice în diferite profesiuni. Jaber ne-a povestit că provine din satul arab Issaver din vecinătatea Ierusalimului (odinioară o comunitate rebelă care a furnizat mulţi terorişti) şi, resimţind ea însăşi sărăcia generală şi lipsa de perspectivă a femeilor din Ierusalimul de Est, s-a implicat în educaţia femeilor şi calificarea în profesiuni pe care – datorită modului de viaţă tradiţional al arabilor – le pot exercita în casele lor. Femeile care, după căsătorie îşi duc viaţa în interiorul casei pot să brodeze sau să gătească şi să-şi desfacă produsele pe internet, pot să-şi amenajeze saloane de coafură şi cosmetică.

Oră practică de coafură la Colegiul Anwar

Am asistat şi la o oră de coafură, unde cursantele lucrau şi se distrau de minune. Nedumerită, am întrebat de ce mai au nevoie de coafor dacă stau toată ziua cu capul acoperit. Mi s-a explicat – pe bună dreptate – că doresc să se simtă frumoase ele între ele şi atunci când îşi scot basmalele elegante ies la iveală coafuri din cele mai sofisticate. La plecare, directorul ne-a însoţit până la autobuz şi ne-a întins câte o carte de vizită. Am constatat că era doar în limba arabă, ceea ce m-a dus cu gândul la utilitatea unor cursuri de limbă arabă pentru ierusalemiţii vorbitori de ivrit.

…Eu aş avea nevoie să învăţ în paralel ambele limbi. Şi poate nici nu ar fi atât de greu, pentru că seamănă.

Andrea Ghiţă

Opiniile exprimate în textele publicate  nu reprezintă punctele de vedere ale editorilor, redactorilor sau ale membrilor colegiului redacţional. Autorii îşi asumă întreaga răspundere pentru conţinutul articolelor.

Comentariile cititorilor sunt moderate de către redacţie. Textele indecente şi atacurile la persoană se elimină. Revista Baabel este deschisă faţă de orice discuţie bazată pe principii şi schimbul de idei.

 

4 Comments

  • Paula C. - Jerusalem commented on December 23, 2016 Reply

    Traim aici fara sa stim unde traim! Multumiri pentru acest reportaj

  • Plugaru Valer commented on December 15, 2016 Reply

    Relatarea este mai mult decat interesanta. Scopul catre care este indreptat acest efort si gandirea care il anima trebue laudat si apreciat, iar modul in care priviti initiativa este, de asemeni , laudabil in ciuda unei retineri(eu ii sustin motivarea), dar ca si D-voastra (am motive) ii doresc succes. Daca apar pasi acestia pot lasa urme, iar urmele, stim, pot deveni drumuri. Apreciez si incurajez, de asemeni, dorinta de a invata, paralel, cele doua limbi.
    Cu stima, V. Plugaru.

  • eva galambos commented on December 15, 2016 Reply

    Ideea că vor să fie frumoase între ele (din păcate numai așa), am regăsit-o
    într-un reportaj american din Afgsanistan, încă de pe vremea ocupației talibanilor. La o întâlnire a femeilor când s-au dezbrăcat de burka, autoarea a observat uluită cât de elegante și cochete erau . Argumentul era aceeași dar spus oarecum cu părere de rău. Ar fi vrut să fie văzute și de alții,,,

  • Iolanda Seinberg commented on December 15, 2016 Reply

    Fantastic de interesant. Am aflat lucruri pe care nu le stiam

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *