Care este asemănarea dintre om și pom în iudaism? Răspunsul îl aflăm din câteva versete biblice, din Mișna și din Zohar, precum și din interpretarea lor în unele poezii sinagogale, în literatura cabalistică și în literatura hasidică. Este un aspect care deține o importanță specială în cadrul cinei de  TU BiȘvat (=15 Șvat), anul nou al pomilor. Relativ recent – în anul 2006 – acest aspect a fost studiat și prezentat de rabinul, care este și profesor universitar, Hillel Henri Bakis, în volumul în limba franceză (cu porțiuni în limba ebraică) Ketamar yifrach: Etudes et Haggadah pour Tou BiChevat, coutume sepharade  (=Să înflorești ca un palmier: studii și Hagada pentru 15 Șvat, după obiceiul sefard). Mențiunea autorului, susținută de fragmente din literatura cabalistică și cea hasidică, este că masa de Seder de TU biȘvat include aspecte cabalistice și aspecte care paralelizează între om și pom. El arată că, după diferite tradiții, TU biȘvat este o dată favorabilă rugăciunilor în mod special, motivul fiind că perfecțiunea ciclului anual al pomului este în curs de a veni, însă potențialul este deja venit. Celebrarea acestei mese de Seder de TU biȘvat poate fi considerată o comoară eficace și un moment propice pentru rugăciunea personală. Citându-l pe rabinul admor Nachman din Braslav, întemeietorul hasidismului de Breslav, profesorul  Bakis se referă la câteva tipuri de rugăciune personală a cuiva, bărbat sau femeie, tânăr sau bătrân, reflectând dorințele personale ale omului respectiv.

Printre altele, este vorba de dorința unei tinere de a-și găsi un soț potrivit și a unui tănâr de a-și găsi o soție potrivită, dorința unor oameni fără copii de a avea copii, dorința cuiva de a câștiga suficient pentru a se putea întreține, dorința unui fost infractor de a i se ierta faptele comise exprimându-și regretul totodată pentru păcatele comise, dorința unui tănâr de a deveni bun cunoscător al Torei, dorința unui evreu ca Mashiach (=Mesia) să vină cât mai repede, chiar acum… Observăm deci un aspect interesant. Anul nou al pomilor, sărbătoare cu conținut agricol, legată de Eretz–Yisrael (=Țara lui Israel)  și preluată de curentul ideologic sionist, căpătând și un caracter laic național în afara celui religios, are și un caracter profund religios. Deci o reunire între colectiv și individ, între identitate și credință personală. Având în vedere rolul acestei sărbători în tradiția evreilor sefarzi orientali, precum și în tradiția hasidică, ne putem gândi la aspectul personal ca fiind mai profund chiar decât cel colectiv. În privința ideii că această zi este favorabilă rugăciunii personale în mod special, ne putem gândi la aspectul ei cabalistic, la elementele mistice care există în cadrul ei. Unele elemente cabalistice menționate la cina de Seder de TU biȘvat sunt paralele cu elemnte cabalistice prezente la cina de Seder de ajun de Pesach (=Paștele evreiesc) și se afirmă că vor primi răspunsul în cadrul acesteia din urmă. Personal, îmi aduc aminte de ideea prezenței acestor elemente mistice în comentarii asupra sărbătorii de TU biȘvat. În limba română a scris în acest sens regretatul rabin Menachem Gutman din Iași, ulterior stabilit la Iersualim. Un element interesant atribuit lui Rabi Israel Baal Șem Tov era că, atunci când pleca să se roage în mod izolat, individual, se retrăgea într-o pădure. Era iarna, de anul nou al pomilor, 15 Șvat. Copacii din pădure erau desfrunziți, pe lângă că, oricum, aceștia nu erau pomi fructiferi. Dar prin rugăciunea lui Rabi Israel Baal Șem Tov, iarna se transforma se vară, iar copacii nefructiferi în pomi fructiferi care făceau fructe ca cele din vechiul Eretz–Yisrael.

Platou cu fructe pentru Sederul de Tu Bişvat

Raportul pom-om apare chiar din ideea rugăciunii personale. Așa cum un agricultor care însămânța un pom se ruga pentru roadele acestuia în viitor, când va crește, cel care nu avea copii se ruga ca să-i aibă, iar atunci când îi avea se ruga pentru creșterea lor, reușita lor în viață. De asemenea în privința găsirii perechii, a soțului sau soției. Se poate vorbi despre comparația pomului izolat și a pomilor dintr-o livadă, cu situația omului izolat și a omului într-o familie. De asemenea, se poate vorbi despre o comparație între pomul care nu dă roade și omul păcătos, delicventul – după cum se poate vorbi despre comparația între omul corect, bun, cinstit, care regretă orice greșeală a făcut deși fusese delicvent, dar a redevenit om corect după ce a fost ajutat să iasă din greșeală și pomul care a reînceput să dea roade după ce a fost îngrijit bine, așa cum se cuvenea.  Poziția pomului în câmp sau în livadă este comparabilă cu cea a omului în pustietate sau în familie. Omul și pomul.

Câteva poezii sinagogale (pyutim) cântate de evreii sefarzi nord-africani la cina de Seder de TU biȘvat reflectă acest dualism între rugăciunea colectivă însoțită de speranța mesianică și rugăciunea individuală însoțită de speranța fiecărui om de îndeplinire a dorințelor lui personale, precum și paralelismul între om și pom. Găsim asemenea poezii sinagogale în cartea profesorul Bakis. Am ales una dintre ele și am tradus-o în versuri. Menționez că acest cântec este cântat de evreii de origine nord-africană până astăzi nu numai de anul nou al pomilor, ci și cu alte ocazii. De asemenea, menționez că el n-a mai fost tradus în limba română. Este un poem care exprimă speranța mesianică și credința profundă în Dumnezeu, precum și dragostea omului față de El. Prima sa strofă, în două versuri, este și refren. Rima ei este între aceste două versuri. Urmează trei strofe, care pot fi împărțite fiecare în câte patru versuri, rimând între ele, fie toate patru, fie perechi-perechi. Ultima strofă este reluarea primeia, cu unele cezuri în ultimul vers, pentru a accentua speranța mesianică. Titlul cântecului, în limba ebraică, este  Habibi Yah Habibi  (=Dragul meu Dumnezeu, Dragul meu). Deși este vorba despre revenirea mesianică în Țara lui Israel și la Ierusalim, cuvântul Ierusalim (”Yerushalayim”) nu apare: el este înlocuit cu: ”Tzyon” (Sion), ”Yir Kodsheinu” (Orașul nostru Sfânt), ”Yir Habirah” (Orașul Capitală). În unele cuvinte, precum și în versificarea lui se simte influența arabă. Observăm și personificarea lui Dumnezeu. Am făcut această traducere din dorința ca acest cântec frumos să fie cunoscut, ca și din dorința cunoașterii interculturale între evreii sefarzi și cei așkenazi, precum și între evrei și oameni de alte neamuri și religii. Este o traducere liberă, fără pretenții de exactitate. Făra să fiu poet.

Dragul meu Dumnezeu, dragul meu

Traducere versificată de: Lucian-Zeev Herșcovici

Dragul meu drag, milostivul Dumnezeu cel drept,

Îl va trimite pe Mesia, pe care îl aștept.

Părinte milostiv, ascultă glasul nostru spus în cânt,

Trimite-l pe fiul lui David, fă a noastră vrere

Și salvează-ne adă-ne în Sion, orașul nostru sfânt

Și în el vom stăpâni cu putere.

Acolo, în capitală, ne vom aduna

Și reînnoirea va suna în glas de cântec;

Și acolo vom aprinde din nou candelabrul, Menora,

În casa Ta, în Templul Tău, în cântec.

Vezi suferința lui Israel al Tău popor,

Adă-i înapoi, în ale lor hotare

Și-atunci vedea-Vei cum Te pomenesc, cu dor,

De trei ori pe an, la sărbătoare.

Dragul meu drag, milostivul Dumnezeu cel drept,

Îl va trimite pe Mesia … pe care … îl aștept.

Lucian-Zeev Herşcovici