Acum  2 (doi) ani – în 11 februarie 2015 – îmi exprimam, într-un articol publicat în Baabel, şi întitulat “Cui i-e teamă de indicatoarele bilingve?” , http://baabel.suprapus.ro/2015/02/andrea-ghita-cui-i-e-teama-de-inscriptiile-bilingve/ nedumerirea legată de obstinaţia primăriei oraşului meu (odinioară Oraşul Comoară) de a NU amplasa plăcuţe bilingve (sau multilingve), în condiţiile în care administraţia oraşului se împăuna cu istoria şi tradiţia multietnică şi multiculturală a acestuia. Mizând pe această caracteristică, Clujul a obţinut titlul de Capitală Europeană a Tineretului, în 2015, şi a concurat pentru cel de Capitală Culturală Europeană, pentru 2017,  competiţie în care nu a mai avut sorţi de izbândă. Am fost destul de tristă din pricina acestui eşec, deşi îmi dădeam seama că reuşita era imposibilă, câtă vreme nu era rezolvată problema Pata Rât, magherniţa în care trăiesc, segregate şi marginalizate, câteva mii de familii defavorizate, în majoritate de origine romă, mulţi, foarte mulţi dintre ei, neavând alte şanse de a-şi câştiga existenţa decât scormonind în imensa groapă de gunoi alimentată neîntrerupt de deşeurile aruncate de cetăţenii mai norocoşi ai Clujului, groapă de gunoi care la rândul ei ar fi trebuit închisă de  mult timp.

Şi uitasem de problema indicatoarelor şi plăcuţelor bilingve, dar iată că, după exact doi ani, citesc în presa locală http://www.monitorulcj.ro/actualitate/56784-tribunalul-cluj-il-obliga-pe-primarul-emil-boc-sa-amplaseze-placute-in-limba-maghiara-in-oras#sthash.bDJETcAZ.dpbs că Asociaţia Minority Rights, care a obţinut casarea sentinţei ce dăduse dreptate primăriei în încăpăţânarea ei de a NU amplasa plăcuţe bilingve şi rejudecarea cauzei. În consecinţă, potrivit deciziei – în primă instanţă – a Tribunalului Cluj, din 21 februarie 2017, primăria este obligată să amplaseze indicatoare în limbile română, maghiară şi germană, la intrarea în oraş. Primăria Cluj-Napoca poate ataca în instanţă această decizie, într-un interval de 15 zile.  Drept pentru care purtătoarea de cuvânt a instituţiei a declarat că primăria va face recurs. Oare ce vor invoca reprezentanţii Primăriei Cluj-Napoca pentru a nu se conforma unei hotărâri judecătoreşti care le impune să facă un lucru de bun simţ şi de respect faţă de o parte substanţială a clujenilor plătitori de taxe, dar şi faţă de trecutul acestui oraş care a purtat cu onoare, sute de ani numele de Kolozsvár şi Klausenburg, mult mai multă vreme decât denumirea impusă de comunişti: Cluj-Napoca?!

Gravură a Clujului, realizată în 1617, cu INSCRIPŢIE TRILINGVĂ; CLAVDIOPOLIS, COLOSWAR şi CLAVSENBURG

Poate vor ţine cont, totuşi, de rezultatul unui sondaj online care reflectă concepţia de viaţă a noii generaţii, aceeaşi care a organizat superbele proteste-performance împotriva derapajelor Guvernului Grindeanu. Clujenii, mai ales tineri, reuniţi într-un grup cu un nume emblematic: Musai-Muszály – avându-şi sorgintea în germanul „muss sein” ( trebuie să fie) – au reuşit să impună pe calea justiţiei ( e drept într-o hotărâre care nu e definitivă) ceva care trebuia să vină firesc, de mulţi ani – peste 27 – din partea administraţiei oraşului, dacă…Dacă această administraţie – încrâncenată să conteste în instanţă hotărârea – ar fi înţeles cu adevărat istoria, cultura, multiculturalitatea, atmosfera, valorile  Oraşului Comoară! Se pare că Primăria Cluj-Napoca este corijentă, cel puţin, la disciplina „inscripţiilor bilingve”.

Andrea Ghiţă