Se spune că Purim este o sărbătoare frumoasă pentru copii. Nu aș spune că nu, având în vedere modul în care este sărbătorită în Israel. De fapt însă, este o sărbătoare pentru toți, o sărbătoare serioasă, deși nu este menționată în Tora, ci în Meghilat Esther (Cartea Estherei, din Biblia Ebraică). Sărbătoarea salvării poporului evreu, datorată lui Dumnezeu. Precum și sărbătoarea inversării între criminal și victimă, a salvării victimei și  pedepsirii criminalului înainte ca acesta să-și ducă intenția nelegiuită la îndeplinire. Lucru decis de Dumnezeu, de asemenea. De asemenea, sărbătoarea speranței. Nimeni nu poate fi salvat decât dacă are speranța salvării, credința în ajutorul lui Dumnezeu. Se adaugă elementul moralei, precum și lauda pentru devotament și credință: deși inițial salvarea vieții regelui Ahașveroș (Ahawakhshtra în limba persană, Xerxes în limba greacă) pare să fie uitată, acest fapt revine în memoria scrisă a regatului, iar regele îl răsplătește pe Mordekhay Evreul, salvatorul lui, … regește. Deși poziția socială a femeii în regatul medo-persan este de inferioritate față de bărbat, vedem totuși că ea putea reuși, dacă se străduia și spera: este cazul reginei Esther, soția evreică a regelui Ahașveroș. Ea devine salvatoarea poporului ei, acționând cu mult curaj, la cererea și sfatul unchiului ei Mordekhay.

Dacă Purim este o sărbătoare atât de serioasă, din ce cauză s-a ajuns să fie considerată de unii evrei laici ”sărbătoare frumoasă pentru copii”? Răspunsul îl găsim în modul de celebrare al ei. Lecturii Meghilei în seara de ajun de Purim în sinagogă, precum și ieșirii din ziua de post a Estherei, li s-au adăugat celebrări care reflectau răbufniri de bucurie. Carnavalul este, probabil, de origine italiană. El include costumarea, travestirea, precum și cântecele, devenite o parte a folclorului idiș și iudeo-spaniol (apropo, folclor de acest fel a existat și în rândul obștei evreiești din România de altădată). Petrecerea mai include huiduirea numelui lui Haman, cel care a vrut distrugerea neamului lui Israel; jocuri și, mai târziu, scenete, canțonete și farse pentru amatori, fapt care a contribuit la apariția teatrului iudeo-spaniol și a teatrului idiș; beția, ”ad-lo-yada”, până când respectivul evreu ajungea într-atât de beat, încât confunda pe Mordekhay cel drept cu Haman cel păcătos. Un aspect interesant este modul de celebrare a sărbătorii de Purim în statul Israel contemporan. Pentru a înțelege acest aspect trebuie să ne gândim la modul de celebrare a acestei sărbători în vechea obște evreiască din Ierusalim, atât în rândul evreilor așkenazi, cât și al evreilor sefarzi, reflectată în ambele tradiții, precum și în cadrul ”noullui ișuv”, entitatea sionistă laică. Sionismul laic a preluat unele elemente din sărbătorirea de Purim, adăugând altele noi, complet laice. Unul dintre ele este organizarea parăzii de Purim, cu jocuri și travestiri în personajele din ”Meghilat Esther”, dar și în alte personaje. Această paradă festivă sau poate chiar eroi-comică este cunoscută sub denumirea tradițională adoptată ”Ad-lo-yada”. Organizarea ei a început la Tel Aviv, în anul 1912. Diferită de carnavalul de Purim din Europa, ea păstra un caracter satiric, de critică socială, politic. Ea a continuat să fie organizată în perioada mandatului britanic asupra Palestinei, până la izbucnirea celui de al doilea război mondial și a fost reluată în anul 1955. În perioada mandatului britanic, ea a fost organizată sub controlul primăriei Tel-Aviv-ului, care impunea anumite norme vestimentare și anumite limite critice socio-politice, care nu au fost însă respectate totdeauna. Cert este că deși inițial era o distracție pentru toți, ulterior s-au îndreptat spre ea mișcări și instituții educative pentru copii. De asemenea, au început să fie scrie piese de teatru de amatori jucate de elevi de școală, precum și cântece speciale în limba ebraică modernă. Unul dintre autorii acestor poezioare, cărora li s-a adăugat o melodie, a fost scriitorul și poetul ebraic Aharon Zeev Ben-Yishai (1902-1977). El însuși a fost redactor al zairului ”Haaretz”, apoi redactor de publicații al primăriei orașului Tel Aviv, în care a locuit după stabilirea lui în Palestina, în anul 1920; era originar din Mohilov-Podolsk, Ucraina. Printre alte volume de poezii, proză și publicații tel-aviviene ale lui, menționăm un ”poem de pahar” ebraic pentru Purim (”Beghelufin: șir yayin lePurim ulekhol yimoth hașanah”), apărut la Tel Aviv în anul 1955. Ca și în alte scrieri ale sale, autorul este influențat de folclorul idiș despre Purim și Hanuka, incluzând și elemente satirice.

În anul 1941, editura Fondului Național Evreiesc (Qeren  Qayemeth LeYisrael) din Tel Aviv a publicat câteva volume intitulate ”Moadim”, incluzând texte ale unor scenete, poezii, cântece, povestiri, ilustrații asupra sărbătorilor evreiești în forma preluată de mișcarea sionistă. Volumul referitor la lunile ebraice Teveth-Șvat-Adar include și materiale asupra sărbătorii de Purim. Printre ele am găsit o poezie de Aharon Zeev Ben-Yishai. Scrisă într-o formă populară, aparent ușoară, ca și cum ar fi destinată numai copiilor, poezia indică influența folclorului idiș, precum și ideea renașterii naționale. Am găsit elemente paralele cu stilul ei într-o poezie idiș de Jacob Groper și în traducerea ei românească de Marius Mircu în volumul ”Ce s-a întâmplat cue evreii din România” (citez din memorie!). Poezia, intitulată ”Thahalukhath Purim șel yeladim”  (Parada de Purim a copiilor) se referă la renumita ”Ad-lo-yada” din Tel Aviv din perioada mandatului britanic. Este o poezie scurtă, în șapte distihuri. Fără a fi poet, am încercat o traducere a ei în limba română.

Parada de Purim a copiilor

De: Aharon Zeev Ben-Yishay

(Traducere în limba română de: Lucian-Zeev Herșcovici).

Azi e sărbătoarea de Purim, sărbătoare la Șușan și bucurie,

Toți suntem personajele Meghilei, așa trebuie să fie.

Eu port coroană și-n mână țin ca sceptru brățara,

Sunt regele Persiei și Mediei, domnesc peste toată țara.

Și cel de lângă mine,  în azuriu și vărgat îmbrăcat, se înțelege

Că este Mordekhay Evreul devenit ministru vicerege.

Și cine-i aceea gătită, care pe cap poartă coroană?

Este regina Esther, cea mai mare doamnă.

Și toți cavalerii și doamnele de la curte sunt printre noi:

Curtenii regelui din Șușan sunt ai paradei eroi.

Prinți și prințese și soli regali călăreți.

Priviți: nu lipsesc nici bufonii glumeți.

Numai Haman nu-i prezent la paradă,

Fiindcă a fost alungat ticălosul, de la curtea regală în stradă.