Revista ”Baabel” încearcă, prin articolele publicate, pe de-o parte să dea curs diferitelor opinii, pe de altă parte – chiar dacă nu întotdeauna reușește – să păstreze echidistanța față de o serie de probleme, mai ales cu caracter politic. De asemenea, prin rubrica de comentarii, citiorii se pot pronunța asupra temelor dezbătute și, cu excepția atacurilor la persoană sau articole care propagă ura, sunt prezentate cele mai diferite opinii. De aceea, ne-am gândit  să publicăm punctul de vedere al lui Ivan Sipos, cititor al revistei care trăiește în SUA (textul a fost scris în engleză, tradus de noi), precum și opiniile politologului dr. Armand Groșu, profesor universitar, specialist în spațiul ex-sovietic și Europa centrală și de est. De fapt, prof. Groșu explică nu rusofobia occidentală, ci teama noastră, a românilor față de politica din ultimii ani ai Rusiei  și explică dacă temerile față de Rusia sunt corecte, practic la ce ne putem aștepta de la vecinul nostru mai îndepărtat În ceea ce mă privește, am dorit să prezint părerile expertului român, ca să zic așa, din motive personal-egoiste deoarece am regăsit multe din părerile mele.

Ivan Sipos: Rusofobia

De un timp încoace încerc să înțeleg originile rusofobiei presei occidentale și a elitelor politice, mult mai virulentă decât sovietofobia, îmbrățișată aproape în totalitate de presă și elitele politice. Nu vreau să intru în analizarea diferențelor din ultimii 30 de ani de când a dispărut URSS  și de ce nu înțeleg ce se întâmplă. Dar astăzi, rusofobia din Occident are mai puține voci disidente și articole obiective, comparativ cu perioada sovietică, exceptând poate anii mccarthismului în Statele Unite.

Apoi, am dat întâmplător de un citat al scriitorului american Upton Sinclair și brusc, m-am luminat. ”Este greu să faci un om să înțeleagă ceva când salariul îl determină să nu-l înțeleagă”.

Și dacă nu avem un dușman pe măsură, cum s-ar putea justifica enormul complex militaro-industrial de securitate?. Miile de oameni cu ranguri  militare înalte care depind de buget. Miliardele și miliardele cheltuite din buget pe arme care nu vor fi niciodată folosite. Miile de membri ai elitelor politice care sug  bugetul și se consideră importanți și, în sfârșit, presa  care are astfel un subiect permanent despre care scrie lucruri fanteziste, fără nici o legătură cu realitatea, în schimb îi crește ratingul și publicitatea

Cu certitudine ISIS sau Iran nu pot justifica dimensiunile și dacă am fi vrut cu adevărat, așa zisa problemă ISIS nu ar fi existat niciodată sau ar fi fost eradicată de multă vreme.

Presa nu este pregătită cultural sau geografic să găsească o soluție pentru ISIS iar publicul nu-l înțelege. Legat de Rusia sau de Putin, cunoaște câte ceva și dacă nu, poate explica într-un fel pe jumătate credibil. În plus, Moscova este o destinație mai bună și mai sigură decât Mosulul, Rakka sau Damascul.

x

Eva Galambos: Războiul se duce în  și pentru mințile noastre

Prof. univ Armand Goșu este poate cel mai bun specialist  român în problemele spațiului exsovietic, de aceea invitarea lui la ediţia din 2 iulie a.c. a emisiunii lui Cătălin Ştefănescu, ”Garantat sută la sută”, a fost justificată și binevenită. Autorul emisiunii a vrut să capete un răspunsuri  clare și argumentate legate de temerea românilor față de un iminent război cu Rusia și șansele noastre de a face față acestuia în condițiile în care suntem membrii Alianței Atlantice. Ceea ce mi s-a părut excelent în răspunsurile date a fost faptul că Armand Goșu nu a minimalizat, dar nici nu a exagerat pericolul rus. El a pornit de la ideea că, în ultimii ani politica rusă a devenit mai agresivă, iar de la anexarea Crimeii, un război cum nu s-a dus niciodată și foarte periculos chiar dacă fără victime, instituțiile abilitate  trebuie să se ia măsurile necesare, ceea ce speră el, s-a și întâmplat. Faptul că suntem membri ai NATO este o garanție, dar un eventual atac, trebuie să găsească România pregătită deoarece mobilizarea NATO durează patru-cinci zile. Teama noastră, a românilor de Rusia este justificată de condițiile istorice, de numeroasele războaie și perioade de ocupație de către ruși a unor teritorii românești începând din secolele 17-18. (Din păcate, și aceasta este opinia mea, despre aceste perioade se învață prea puțin în școli, toată lumea cunoaște doar cea dintre 1944-1958). Dar în analiza sa, prof. Goșu nu consideră un atac ca o problemă iminentă . Rusia, spune el, are multe alte mijloace de a-și face simțită prezența, de a fi un factor de influență, în primul rând slăbiciunile instituțiilor noastre și, din păcate, ele sunt multiple. Rusia, spune el,  ”trage cu pușca în setul de valori pe care-l îmbrățișăm”. Pericolul vine de la scepticismul față de valorile democratice, europene, de la cei care cred că este nevoie de un conducător autoritar care să impună legi. Fără să-și dea seama, partizanii acestor idei îl susțin pe Vladimir Putin. Analistul precizează că nu este vorba de idei de stânga, dimpotrivă, dacă ne uităm nu numai în zona noastră, ci și în Europa, ele sunt susținute de partidele de extremă dreapta. În Europa Centrală, apropierea de Rusia lui Putin a fost făcută de state cu guvernare de dreapta – Ungaria, Polonia – în defavoarea ideilor și principiilor democratice.

Goșu a subliniat de mai multe ori că Rusia caută să-și intensifice influența ideologică, iar războiul dus este în și pentru mintea noastră. „ Războiul din zilele de astăzi nu se mai dă pe câmpul de luptă terestru sau maritim, nici în aer, ci vizează mintea omului”, afirmă Goșu. Iar dacă în această direcție am fi bine pregătiți, toate aceste încercări pot fi contracarate, chiar dacă Rusia va folosi și forța ei economică. Aici el a dat exemplul Estoniei, cu numeroase întreprinderi mixte ruso-estoniene, cu masive investiții rusești, dar care nu au putut schimba orientarea, sentimentele prooccidentale ale populației. Rusia, a mai arătat el, nu o să vină cu armata în România, nu va începe un război efectiv dar, a repetat el, încearcă să submineze încrederea în valorile occidentale și aici partidele politice, conducerea trebuie să aibă o poziție fermă.

Revenind la opinia lui Ivan Sipos care consideră nejustificată rusofobia, vreau să arăt că el s-a referit în exclusivitate la rusofobia occidentală. Cauzele sunt evident diferite dar, după  părerea mea, există un numitor comun. Să nu uităm că, din varii motive, după 1990, după prăbușirea URSS, Rusia era privită cu simpatie în Vest, mai puțin în Europa de Est unde s-au păstrat vechile resentimente. Cred că acel grad de simpatie din Occident se explică și prin slăbirea poziției Rusiei care nu mai era considerată mare putere, eventual putere regională. Schimbarea acestui statut datorită politicii regimului Putin , manifestările sale de agresivitate, vezi Georgia, Ucraina,  au trezit temeri atât în Vest cât și în Est. Acest aspect și nu dorința de dezvoltare masivă a complexului militar-industrial – o marotă preluată din socialism – se  află, după părerea mea, la baza reapariției rusofobiei atât din Vest cât și din Est. Nu că vânzarea de arme nu ar conta, dar eu cred că, din păcate, există suficiente locuri unde armele pot fi valorificate. Iar problema ISIS-ului nu este atât de simplă cum crede Ivan Sipos..

Cu cele două articole și aceste opinii, aștept părerea cititorilor..

Eva Galambos, Ivan Sipos